Buna dimineata intr-o zi de luni, 14 septembrie! Luni 14 Septembrie 2020, vremea va fi caldă, local călduroasă după-amiaza în vestul, sudul și centrul țării. Cerul va fi variabil, mai mult senin în prima parte a zilei. Temperaturile maxime se vor încadra între 26 și 34 de grade, cu cele mai ridicate valori în Oltenia, iar cele minime vor fi cuprinse între 8 grade în depresiunile din estul Transilvaniei și 22 de grade în nordul litoralului. Izolat vor fi condiții de ceață. In Bucuresti, vremea va fi predominant frumoasă și călduroasă. Temperatura maximă va fi de 31…32 de grade, iar cea minimă de 17…18 grade, ușor mai scăzută în zona preorășenească, spre 15 grade.
Pot reveni copiii la ore 100% în siguranță? Rafila: Nu ar trebui să începem experimentarea cu ei în școli Președintele Societății Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, a spus că soluția mai potrivită pentru aplicarea celor trei scenarii privind revenirea la școală ar fi fost adaptarea lor la nevoile fiecărei unități școlare. Acesta a afirmat că, înainte ca școlile să-și reia activitatea, acestea ar fi trebuit să exerseze noile proceduri și să nu înceapă experimentarea după ce intră copiii la ore. … „Răspunsul nu poate să fie unitar, pentru că modul în care au reușit diversele unități școlare să se pregătească este foarte diferit. Dumneavoastră ați început cu o relatare despre lipsa grupurilor sanitare în foarte multe școli. Problema nu e numai că se duc la grupuri sanitare care sunt în afara școlii, problema e cum se duc, dacă sunt suficiente, dacă persoanele care îngrijesc și curăță școlile sunt antrenate să facă acest lucru și cred că acea idee care a fost luată în derâdere de către unii, de pilotare, adică de exersare a procedurilor înainte de începerea școlilor, cred că era foarte potrivită și să nu începem să experimentăm după ce intră copiii în școli”, a precizat Rafila. El a explicat că aplicarea nediscriminatorie a celor trei scenarii, fără a ține cont de specificul fiecărei școli, “nu e cea mai fericită” .„Trebuie să fim flexibili. Chestiunea asta cu împărțirea în zone galbene și verzi, sau roșii trebuie să fie adaptabilă fiecărei școli. Nu contează numai numărul de cazuri care se înregistrează într-o anumită localitate, incidența aceea acumulată din ultimele două săptămâni, contează școala cum este din punct de vedere al spațiilor, al condițiilor igienico-sanitare, al numărului de elevi din fiecare clasă. Cred că e normal ca în zonele verzi, unde înghesuiala e prea mare, să aplici pentru un scenariu hibrid, în zonele galbene, unde numărul de elevi din clasă este mic, să poți să mergi pe un scenariu similar zonei verzi. Această aplicare nediscriminatorie, ținând cont doar de criteriul incidenței cumulate, nu e cea mai fericită și cred că ar putea să fie reevaluată în următoarele săptămâni, ținând cont de condițiile pe care le oferă fiecare școală și de numărul de elevi din fiecare școală. Una este, de exemplu, într-o zonă cu scenariul galben să lucrez alternativ la copiii din clasele gimnaziale în două serii, dacă în clasă sunt 36 de copii, și altă situație dacă în clasă sunt 15 copii, cum de exemplu este în foarte multe școli din mediul rural. Acolo nu e nevoie să vină alternativ, poate să vină permanent la școală, pentru că sunt puțini copii. Integral: https://www.digi24.ro
O grădiniţă din România cu trei educatoare la 80 de copii: Noi nu vrem tablete. Dar, dacă aţi schimbat în şcoala voastră mobilierul, nu-l aruncaţi, daţi-ni-l nouă; nu avem bănci suficiente pentru copii Supărarea publică se îndeaptă spre guvern, care nu asigură la vreme „tablete“ pentru copii ♦ Sunt însă în România copii care nu au nici pupitre, oricât de rupte. Într-o comună din judeţul Argeş, o educatoare nouă se dă de ceasul morţii: „Auzi, cum să fac rost de nişte mobilier şcolar“? Când auzi aşa ceva mergi repede pe internet, vezi oferta, compari preţurile.„Nu aşa, zice ea… „Fără bani.“ „Cum adică fără bani?“ „Păi nu avem bani. Şi ne gândeam că, dacă voi ştiţi vreo şcoală care şi-a schimbat mobilierul, poate nu-l aruncă. Nu avem bani pentru mobilier, dar pentru transport vom găsi noi.“ De două săptămâni educatoarea lucrează ca un salahor. A văruit clasa pe banii ei – poate norocul este şi că e nevastă de popă şi nimeni n-are curajul să se ia de popă într-un sat de 3.000 de oameni. Dar bani de mobilier nu are: ne-ar prinde bine nişte băncuţe, dacă cuiva îi prisoseşte. Numele educatoarei şi numele satului în care predă nu apar aici, dintr-un motiv simplu. „Am nevoie de mobilier, vreau ca copiii să se simtă bine, dar este primul meu an aici. Nu vreau să apar eu, dintr-odată făcând scandal. Directoarea noastră este şi ea nouă, ne zbatem împreună, dar nu vrem să facem tam-tam“. Altfel spus: educatoarei îi este teamă. Îi este teamă că, din primărie, careva va zice: cine-i asta? Că cineva de la Inspectorat va zice: cine-i asta? Este teama care paralizează România. Vezi nedreptatea, dar, în lipsa cuiva puternic care să-ţi apere dreptatea ta, renunţi. Or, acel cineva puternic nu poate fi decât puterea publică şi legea. Lege care spună că învăţământului trebuie să-i fie acordat 6% din PIB. Lege niciodată respectată, la zece ani de la adoptarea ei. Dacă guvernul nu respectă legea, ce putere să aibă un educator să bată cu pumnul în masă? Grădiniţa de care vorbeam se află într-o comună din Argeş. Sunt, deocamdată, înscrişi acolo 80 de copii şi sunt doar trei educatoare titulare (a fost aprobat, un al patrulea post). Mult peste normă. Cum faci aici distanţarea fizică? Comuna a avut în 2019 un buget de venituri şi de cheltuieli de 9,3 milioane de lei. Dar doar 448.000 de lei venituri au fost din cota defalcată a venitului din salarii – adică sub 5% din veniturile totale. Bogaţia unei localităţi se măsoară în procentul de venituri la buget din cota defalcată a impozitului pe salarii şi venit. Comunităţile bogate îşi bazează bugetele nu pe taxele locale, ci pe veniturile din impozitul pe salariul oamenilor. La Bucureşti, de pildă, din veniturile totale de 5,9 mld. lei, la nivelul lui 2019, 3,9 mld. lei au fost din impozitul pe salarii şi venit. Adică 66% din toate veniturile municipalităţii. Ce înseamnă încasări de sub 5% din venitul din salarii, în oricare buget al localităţilor din România? Înseamnă că aproape nimeni nu are job, în afară de primar, viceprimar, educator, medic, dacă va fi existând unul. Şi, atunci, de unde bani pentru educaţie? În comuna de care vorbesc, cheltuielile de personal (salariile angajaţilor administraţiei) au însemnat, în 2019, 2,1 mil. lei, adică 23% din cheltuieli. Cheltuielile cu şcolile au însemnat 825.000 de lei, adică 8,8% din cheltuielile totale. Acum şi salariile administraţiei trebuie plătite, nu încape vorbă şi nu judecăm nivelul salariilor. De unde să dea însă pentru şcoli o astfel de comună, în care cei care plătesc impozite sunt doar angajaţii statului? Integral: https://www.zf.ro
Sindicalist din Educatie: “Daca s-ar respecta normele COVID-19, trei sferturi dintre scolile din Romania ar trebui demolate si reconstruite” Presedintele Federatiei Sindicatelor din Educatie “Spiru Haret”, Marius Nistor, a afirma daca s-ar respecta normele stabilite de Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei in contextul pandemiei de COVID-19, trei sferturi din scolile din Romania ar trebui demolate sau cel putin inchise. Acesta spune ca autoritatile sunt rupte total de realitate.”Am urmarit in aceste zile si am participat la intalnirile DSP Bucuresti cu toti directorii din sectoarele Capitalei. Va spun sincer, sunt rupti total de realitate. In momentul in care ii spui unui director ca trebuie sa aiba izolator si intreaba cineva ce trebuie sa aiba acel izolator, acea sala unde ii vei izola pe copiii care au simptome… Pai, trebuie sa aveti o chiuveta. Pana aici a fost totul in regula. Si pe urma, cu jumatate de glas, si grup sanitar propriu. In momentul acela au inebunit oamenii! Pe ce lume traiti? Ati calcat vreodata in scoli sa vedeti care e situatia? Ati avut vreodata curiozitatea sa va uitati pe normele de igiena care au fost scoase recent de Ministerul Sanatatii? Evident, putin modificate fata de cele din 1995. Daca se ia cineva dupa ele, in contextul actual, ar trebui sa demolezi trei sferturi dintre scolile din Romania. Daca nu le demolezi, le inchizi. Si pe urma sa le reconstruiesti in totalitate! Pentru ca directorul trebuie sa vada daca ferestrele sunt pe partea de sud, sud-est, sud-vest, dar sa nu fie pe partea de nord, trebuie sa mai vada care este suprafata din curte care este alocata pentru fiecare copil, sa aiba vreo 25 de metri de zona verde intre strada si unitatea de invatamant.
La Primăria Capitalei bântuie virusul incompetenţei, dar bucureştenii au vaccinul Poate nu se ştiu aşa multe despre coronavirus, dar cercetătorii chinezi s-au pus de acord pe un lucru: e bine să te speli pe mâini. Cerecetătorii românii admit că aşa e, dar plusează: spălaţi-vă pe toate mâinile. Şi pe alea cinci-şase cu care băgaţi parandărătul în buzunar. Sigur, nu toţi susţin această versiune. Ba chiar, unii de şcoală nouă zic că nu trebuie să ne spălăm doar pe mâini. Trebuie să spălăm chiar străzile, clădirile, maşinile, apartamentele, pisicile. Au dreptate: un oraş mai murdar ca ăsta nu vezi nici în filme. Bucureştiul adică, la el mă refer. Care are, cică, şi-un primar. Ba îl are chiar de vreo patru ani, doar că nu l-a văzut nimeni făcând treabă. Pentru că dacă l-ar fi văzut nu ieşeau şinele de tramvai din asfalt, nu se inunda oraşul la prima ploaie, nu circulam cu cazane turceşti pe post de autobuze hibrid, nu şi nu şi nu. Mă rog, n-au românii oraşe frumoase, dar au proverbe adevărate. Cum ar fi că faci soarta municipalităţii cu mâna ta. Sau cu votul, mă rog. Dar nu trebuie musai să votezi pentru asta, pur şi simplu nu te duci. Scuze găseşti imediat. Că ăla nu-i bun, că ăla e molâu, că cutare are sacoul pătat cu făină. Românul cum ar veni e atent la detalii, are exigenţe esenţiale, nu contează pentru el că omul cu pricina poate să fie un caracter de nimic. Important e să arate bine, să aibe toţi dinţii, lucruri fine, de genul ăsta. A, şi musai să spună multe minciuni. Doar am învaţat în 30 de ani ce e important. A, şi mai au o chestie mişto românii: mulţi candidaţi la Primărie. Toţi ştiu cum e. Toţi au pus o bordură la viaţa lor. Şi mai toţi au sădit un copac, se ştie. …. La chestiune! Păi chestiunea e simplă: e pentru prima după 1990 când simt că am cu cine să votez pentru Primăria Bucureştiului. Mai precis cu un om care chiar ştie cu ce se mănâncă problemele Capitalei şi mai puţin – sau, mai bine zis, deloc – cu cineva care a ajuns în funcţia de Primar General din nepăsarea bucureştenilor şi căţărându-se ulterior pe valurile populismului ieftin. Iar dacă nici cu omul ăsta nu merge, ştiţi cum e: data viitoare suflăm şi-n iaurt. Eu unul vreau să încerc să văd cum e. Altfel, într-o paralelă cu perioada pe care o traversăm, se poate spune că la Primăria Capitalei s-a instalat un virus incompetent rău, rău de tot. Iar noi, bucureştenii, este esenţial să arătăm că nu ne spălăm pe mâini, cum se spune, de această responsabilitate de a alege un edil decent pentru Bucureşti, ci, dimpotrivă, că, după ani şi ani şi ani de experimente complet ratate, am găsit în sfârşit vaccinul pentru acest virus. Iar acela nu poate fi altul decât votul. Vaccin care chiar funcţionează, nu trebuie testat pe mase mai mari de două-trei milioane de locuitori pentru a avea dovada. S-a dovedit şi cu alte ocazii. Integral:
https://adevarul.ro
Bogdan Alecu, ZF, #cevreaudelaprimar: Să iasă din birou pentru a vedea realitatea de la 5 dimineaţa: Fiecare comună şi fiecare oraş sunt legate dar nu şi conectate de Bucureşti, Cluj, Timişoara sau Iaşi Dacă înainte de 1989 nu puteai lucra într-o localitate dacă nu aveai domiciliul acolo, acum poţi lucra oriunde. Inclusiv de la distanţă. Poţi lucra în Bucureşti, dar impozitul să îl plăteşti în Ploieşti, Alexandria sau Giurgiu, unde ai domiciliul. Tocmai din acest motiv, centrele regionale au acum “sateliţi”, alte oraşe de care depind într-o mai mică sau mai mare măsură. Depind de forţa de muncă din acel oraş sau acea comună, depind de şcoli, spitale sau grădiniţe sau hipermarketuri, malluri, teatre sau festivaluri. Cu toate acestea, în ultimii 30 de ani nu a existat o reorganizare coerentă a oraşelor şi regiunilor. Bucureştiul spre exemplu, depinde pentru forţa de muncă de sate, comune şi oraşe pe o rază de circa 100 km în jurul său. În Bucureşti nu mai găseşti oameni pentru a fi paznici sau oameni care să pună marfa pe rafturi în marile reţele, iar de muncitori în construcţii chiar nu poate fi vorba. Din acest motiv TOATE drumurile naţionale care duc spre Bucureşti sunt pline începând cu ora 5 dimineaţa. Poate chiar mai devreme. Autocare, microbuze sau maşini personale, toate aduc oameni la muncă în Bucureşti. Dar sunt conştiente autorităţile de acest lucru? Când au fost în vizită ultima oară primarii din jurul Capitalei la Compania de Drumuri (CNAIR) sau la CFR pentru a cere infrastructură? Ei se bucură că acei oameni nu îngroaşă rândurile şomerilor, se bucură pentru că încasează bani la buget, Bucureştiul sau un alt centru regional “se bucură” pentru că are forţă de muncă, însă cel care face naveta are parte de drumuri aglomerate, microbuze sau autocare supraîncărcate, trenuri nu tocmai curate sau rapide şi per total de o infrastructură la pământ. De sistemul medical din Bucureşti depind oameni de pe o rază de 200 km sau mai bine. Spitalele din judeţul lor nu sunt suficient de bine echipate cu medici specialişti sau echipamente, sau pur şi simplu oamenii nu au suficientă încredere în acestea sau aceştia şi aleg să vină în Bucureşti. De partea cealaltă, mulţi medici din spitalele aflate pe o rază de 100 km (sau poate chiar mai mult) aleg să locuiască în Bucureşti. Este de înţeles deoarece cine lucrează în ture şi are venituri lunare de peste 15.000 – 20.000 de lei preferă să trăiască într-un oraş mare, cu mai multe facilităţi. Acelaşi lucru este valabil pentru Bucureşti, dar şi pentru Timişoara, Cluj, Iaşi, Braşov sau Sibiu. Toate acestea sunt centre regionale, interconectate cu oraşele şi comunele din proximitate. Dar din păcate (prea) puţini, sau chiar niciunul nu abordează această idee, a interconectării. Bucureştiul are nevoie urgentă de o interconectare în ceea ce priveşte transportul în comun. Autobuzele şi autocarele nu (mai) sunt o idee bună deoarece pe timp de pandemie nu reprezintă cel mai sigur mod de transport iar acestea pot rămâne blocate în trafic, mai ales acolo unde ai numai drumuri cu o bandă pe sens. În orice ţară civilizată trenul este modul preferat de navetă deoarece este (mult) mai confortabil. Atunci când mai pe toate rutele ai drum naţional cu o bandă pe sens, nu este cea mai bună idee să depinzi de transportul pe acel drum. Dar şi căile ferate sunt într-o stare de degradare destul de avansată. Spre exemplu cu trenul din Alexandria şi până în Bucureşti faci peste 3 ore şi schimbi trenul la Roşiori deoarece linia Roşiori-Zimnicea nu este electrificată. Iar cea dintre Alexandria şi Zimnicea nu mai este folosită de ani buni. Ca să ajungi la Giurgiu cu trenul, de aproape 20 de ani trebuie să ocoleşti pe la Videle, iar mai departe linia nu este electrificată, aşadar trenul are viteza unei căruţe “echipate” cu un cal mai grăbit. Care este rezultatul? Supraaglomerarea Bucureştiului. Dincolo de navetişti, mulţi aleg să se mute în Bucureşti, deşi ar putea face naveta. Cum ar suna, “proiect rezidenţial de lux pe malul Dunării, la 30 de minute cu trenul de Gara de Nord”? Gara de Nord este imediat lângă Piaţa Victoriei şi cele mai importante sedii de multinaţionale. Dar deşi Dunărea ar oferi un peisaj frumos, în Giurgiu nimic nu este amenajat iar trenul lipseşte cu desăvârşire. La fel s-ar putea dezvolta chiar Câmpina, oraş cu acces la aerul curat şi proaspăt de munte, Alexandria sau Olteniţa Alternativa? Achiziţia unui apartament într-unul din oraşele-satelit-dormitor ale Bucureştiului – Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Roşu, Voluntari, sau undeva în sudul Capitalei sau desigur, într-o zonă mai bună, în funcţie de venituri. Din acest motiv vedem în Bucureşti tot mai multe “cazemate”, blocuri de 10-12 etaje cu sute şi mii de apartamente în complex, care mai departe merg la serviciu “ca sardinele” în metrou, tramvai fără aer condiţionat sau autobuz. Ce înseamnă această aglomerare? Poluare. Foarte multă poluare. Noxe, dioxid de carbon, praf. Desigur, rezultă şi stres, poate fumat, iar toţi aceşti factori duc la probleme de sănătate şi supraaglomerarea spitalelor. Infrastructura este atât de subdezvoltată încât drumul la muncă dintr-un cartier-dormitor poate dura mai bine de o oră la o oră de vârf cu transportul de suprafaţă. Metroul este o alternativă, însă a devenit atât de aglomerat (nu pe timpul pandemiei, desigur) încât cozile se formează de la suprafaţă. Ce model funcţionează cel mai bine? Fără îndoială cel mai bun exemplu european îl dă (ca întotdeauna) Germania. Frankfurt (am Main), centrul financiar al Germaniei şi chiar al Europei, unde îşi au centrul mai multe mari instituţii are numai 763.000 de locuitori. Integral:https://www.zf.ro
Reforma statului ca proiect mereu amânat sau despre eternitatea provizoratului Reforma statului pare, în România de astăzi, un proiect mai îndepărtat ca niciodată deşi, deloc paradoxal, politicienii evocă, în mod solemn şi ritual, necesitatea regândirii modului în care comunitatea de cetăţeni este guvernată. Dar, dincolo de locurile comune enunţate spre a furniza un alibi mediatic celor care aspiră la status-quo şi la păstrarea lui, nu se află nimic. Iar această absenţă a proiectelor este tocmai principala manieră în care patologia vieţii noastre publice se manifestă. Pandemia, utilizată spre a încremeni dezbaterea politică şi spre a genera, mediatic, o stare de isterie şi de anxietate, a dezvăluit limitele instituţionale ale unui stat care pare incapabil să-şi îndeplinească funcţiile esenţiale. Pandemia a fost, împotriva voinţei televiziunilor de ştiri şi a propagandei guvernamamentale, oglinda în care s-a putut contempla chipul nefardat al statului nostrum, unul în care se reuneau incompetenţa şi incapacitatea de a organiza, pentru proprii săi cetăţeni, un cadru transparent de protecţie şi de acţiune. Permanentizarea stărilor excepţionale nu este decât simptomul blocajului pe care autorităţile de la Bucureşti nu par să îl poată depăşi. Pandemia a indicat şi limitările unui regim politic care nu se întemeiază pe eficacitate instituţională şi pe răspundere efectivă în faţa electoratului. Condiţia parlamentului, în aceste din urmă luni, este una simbolică. O majoritate creată în baza alegerilor din patru ani guvernează, dar acceptă, în acelaşi timp, un cabinet care nu dispune de voturile necesare spre a–şi promova proiectele, atâtea câte există. Inexistenţa unui mecanism autentic de convocare al alegerilor anticipate a complicat, dramatic, datele politice. Coabitarea dintre o majoritate PSD fragmentată ea însăşi, pe de o parte, şi cabinetul Orban, pe de altă parte, creează premizele unui context care nu permite decât o administrare mediocră a unei stări excepţionale care pare fără de sfârşit. În cele din urmă, starea de alertă, ca alternativă la starea de urgenţă, satisface atât această majoritatea în derivă cât şi guvernul care are ca unic obiectiv organizarea de alegeri în vederea întăririi poziţiei sale. Pandemia a îngheţat şi una dintre cele mai importante dezbateri ce se cereau purtate, aceea în jurul stării domniei legii şi e mecanismelor statului de drept. Eternizarea urgenţei înseamnă, implicit, şi deresponsabilizarea celor care erau chemaţi să-şi afirme un alt rol în epoca de după condamnarea lui Liviu Dragnea. Dar imaginea care se conturează, în materia puterii judecătoreşti şi a magistraturii în genere, este una a perfectei continuităţi. Numirile prezidenţiale de la nivelul celor trei organisme cheie ale parchetelor au fost expresia însăşi a acestei intenţii. Involuţia instituţională din România a fost accelerată în pandemie. Criogenia isterică indusă de media a acţionat ca un alibi care justificat suspendarea oricărei interogaţii în marginea lipsei de voinţă de a provoca ruptura în raport cu regimul Dragnea. În cele din urmă, ceea ce se dovedeşte a fi mai durabil şi mai longeviv decât orice cabinet sau administraţie prezidenţială este inerţia întemeiată pe reţeaua înrădăcinată de complicităţi. Reforma statului este un obiectiv iluzoriu atâta vreme cât solidarităţile ce permit contraselecţia descurajează orice formă de meritocraţie. Domnia legii este subminată de cei care negociază aplicarea legii cu infractorii: iată o modalitate originală de a menţine pacea socială. Reforma statului nu se poate formula ca obiectiv şi nu se poate dezvolta ca suită de măsuri eficace în acest mediu dominat de logica recompensării fidelităţilor personale în detrimentul minimei competenţe. Regimul Dragnea a întruchipat această pasiune de parazitare a resurselor statului în modul cel mai agresiv şi primitiv cu putinţă. Dar această înclinaţia de a utiliza statul ca pe un domeniu arendat diverşilor clienţi nu s-a ivit o dată cu Liviu Dragnea. Ea este parte din cultura fesenistă de tip patrimonialist. Şi poate că alegerile locale,marcate de un marasm ce pare de neînlăturat, ar merita să fie citite şi din acest unghi al reformării statului. Căci obiectivul nu este doar acela de a înlătura o garnitură cleptocratică pesedistă, ( este cazul Bucureştiului), ci şi cel, mai delicat, de a elibera comunităţile noastre de sub dominaţia celor responsabili pentru subdezvoltarea lor. Cariera unui Marian Oprişan nu ar fi fost de imaginat în cadrele unui stat reformat: luarea în stăpânire a unui întreg judeţ este posibilă doar în mediul guvernat de reflexele feseniste , niciodată înlăturate cu adevărat. Integral: https://www.marginaliaetc.ro
Consiliul Europei dezbate, la finalul lunii septembrie, propunerile de implementare a deciziei CEDO in cazul Laurei Codruta Kovesi Consiliul Europei urmeaza sa ia in dezbatere, in cadrul reuniunii din 29 septembrie -1 octombrie, propunerile organizatiilor “Asociatia Forumul Judecatorilor” si “Initiativa pentru Justitie” pentru implementarea mai multor modificari legislative ce vizeaza sistemul judiciar, in lumina deciziei CEDO in cazul fostei sefe DNA, Laura Codruta Kovesi. Aceastea vizeaza in principal eliminarea limitarilor cu privire la libertatea de exprimare a magistratilor, reglementarea principiului privind independenta procurorilor, revizuirea modului de numire a procurorilor sefi in fruntea marilor parchete si, nu in ultimul rand, revizuirea modului de functionare a Curtii Constitutionale. Cele doua asociatii ale magistratilor sustin ca se impune luarea urgenta a unor masuri generale, de natura a permite executarea hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Kovesi c. Romaniei, care implica revizuiri legislative si/sau revizuiri constitutionale cu privire la Curtea Constitutionala. Argumentele reformarii CCR Cele doua asociatii ale magistratilor arata ca, prin Avizul nr. 954/2019 emis de Comisia de la Venetia cu privire la situatia constitutionala din Republica Moldova, s-a subliniat ca un rol esential al Curtii Constitutionale este acela de a mentine o distanta egala fata de cele trei puteri si de a actiona ca un arbitru impartial in caz de conflict intre acestea. “O instanta constitutionala, ca orice alta autoritate statala, trebuie sa isi respecte propriile proceduri (par.52). In scopul stabilitatii constitutionale si al securitatii juridice, Curtea Constitutionala ar trebui sa fie concordanta cu propria sa jurisprudenta; aceasta ar trebui sa-si inlocuiasca jurisprudenta numai atunci cand este justificata din punct de vedere legal, in cazuri exceptionale, cand apar imprejurari noi sau atunci cand interpretarea motivata a legii a evoluat. Comisia de la Venetia a reiterat ca, intr-un stat de drept, este esential ca organele constitutionale sa decida in parametrii autoritatii si responsabilitatii lor legale, pentru ca robustetea institutiilor statale, in conformitate cu Constitutia, sa nu fie serios subminata si functionarea democratica a institutiilor statului sa fie compromisa iremediabil. “Curtea Constitutionala nu ar trebui sa aiba in competenta sa interpretarea dreptului comun; ar trebui sa se limiteze la interpretarea Constitutiei. De obicei, interpretarile legilor obisnuite sunt date in competenta unei Curti Supreme.” – Comisia de la Venetia. In Romania, procedura conflictului juridic de natura constitutionala nu este destinata sa puna in discutie drepturi cu caracter civil, respectiv drepturi civile proprii unei anume persoane si nici sa permita interventia tertilor in proces, cu precizarea ca recursul individual in fata instantei constitutionale nu este prevazut legislativ”, se arata in scrisoarea inaintata de cele doua asociate Consiliului Europei dupa decizia CEDO in cazul Kovesi. “Prin urmare, trebuie reglementata o interdictie pentru ca procedura conflictului juridic de natura constitutionala sa nu poata fi transformata intr-una de drept comun, interferand competentei unei instante obisnuite de contencios administrativ. De asemenea, trebuie reglementata posibilitatea revizuirii unei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala, daca s-a constatat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata acestei decizii, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca, precum si ca urmare a incalcarii principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, reglementat de art.148 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata, in cazul in care consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca”, arata magistratii in documentul trimis Consiliului Europei. Concluziile deciziei CEDO Cele doua asociatii ale magistratilor subliniaza ca prin hotararea pronuntata la 5 mai 2020, in cauza Kovesi c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea art. 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil), precum si incalcarea art. 10 (libertatea de exprimare) din Conventie. Integral: https://ziare.com
INTERVIU Raluca Prună: Nivelul de infracționalitate online a crescut în timpul pandemiei/ Cum răspunde Comisia Europeană noilor provocări apărute în lupta împotriva spălării banilor Fostul ministru al justiției, Raluca Prună, în prezent șefa unității Criminalitate Financiare din cadrul Direcției Generale Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital (DG FISMA), la Comisia Europeană, afirmă că nivelul de infracționalitate online a crescut în timpul pandemiei și că atât digitalizarea, cât și noile tehnologii au adus noi amenințări și provocări în materia luptei împotriva spălării banilor. ”În timpul pandemiei, a fost vizibilă o creștere a nivelului de infracționalitate, inclusiv fraudă (mai ales online), fals intelectual, criminalitate cibernetică, direcționarea frauduloasă sau exploatarea fondurilor guvernamentale sau a asistenței financiare internaționale, creând astfel noi surse de venit pentru infractori”, a declarat Prună într-un interviu pentru Aperio Intelligence. În luna mai, Comisia Europeană a adoptat un Plan de Acțiune pentru a îmbunătății implementarea, supravegherea, aplicarea și coordonarea legislației europene privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului…. Raluca Prună: Planul de Acțiune stabilește o agendă politică CSP/CFT ambițioasă și prevede numeroase măsuri menite să consolideze această politică la nivelul Uniunii. Actualele reguli sunt de multe ori ineficiente sau insuficiente în combaterea riscurilor produse de creșterea dimensiunii transfrontaliere a spălării banilor, precum și cele produse de noile tehnologii. O reglementare consolidată unică va limita fragmentarea actualului mediu legislativ prin coordonarea aspectelor cheie ale legislației CSP/CFT, precum identificarea entităților obligate și aplicarea măsurilor de precauție privind clientela. Provocările generate de digitalizare necesită un set de reguli consolidate pentru a aborda activele virtuale și pentru a facilita utilizarea tehnologiei informației și a inteligenței artificiale în combaterea fraudei cibernetice. În plus, înființarea unui sistem de supraveghere a procedurilor de CSP/CFT la nivelul Uniunii va contribui la reducerea deficiențelor la nivelul fiecărui stat membru, totodată permițând o aplicare eficientă și constantă a regulilor CSP/CFT în întreaga Uniune. Care este rolul statelor membre în combaterea criminalității economico-financiare? Raluca Prună: Lupta împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului necesită o acțiune pe mai multe fronturi, iar statele membre continuă să joace un rol central. Este esențial ca regulile să fie implementate în mod eficient la nivel național, statele membre aplicând o abordare bazată pe risc pentru a identifica pericolele și a oferi un răspuns prompt si adaptat acestora. Simultan cu desemnarea unei noi autorități cu rol de supraveghere la nivel unional, autoritățile de supraveghere naționale vor continua să se ocupe de controlul curent. Așadar, aplicarea regulilor la nivel de stat membru într-un mod adecvat și eficace rămâne o prioritate în lupta împoriva criminalității economico-financiare….. RP: Scandalurile recente în care au fost implicate instituții de credit ale Uniunii au conturat necesitatea abordării deficiențelor de structură ale actualului sistem de control, în particular abilitatea de a monitoriza în mod eficient activitățile transfrontaliere relevante. Caracterul structural al lacunelor sugerează că acestea pot fi abordate cu success prin integrarea cadrului legislativ CSP/CFT prin intermediul unei autorități specializate. O astfel de autoritate va necesita stabilirea unor competențe clare, inclusiv de control, în plus față de cele de monitorizare și evaluare a riscurilor în întreaga Uniune. Planul de Acțiune menționează necesitatea extinderii măsurilor de CSP/CFT asupra altor sectoare. Care sunt sectoarele ce trebuie acoperite? RP: Un exemplu elocvent îl reprezintă sectorul tehnologic, care se află în continuă dezvoltare, ceea ce duce la apariția unor noi riscuri. Sfera legislației Uniunii Europene trebuie să cuprindă, spre exemplu, și furnizorii de servicii implicând active virtuale, neacoperiți până în present. Lista entităților obligate ar trebui, de asemenea, să includă afacerile FinTech, atât companiile noi, cât și operatorii tradiționali, cu obligația de a coopera cu unitățile de informații finciare și de a fi supuse unui control corespunzător. O atenție sporită trebuie acordată definiției și sferei entităților FinTech obligate. Ulterior, domenii precum sportul, jocurile de noroc, freeporturile, și altele, s-au conturat în ultimii ani drept domenii de risc și au fost identificate astfel in Raportul Supranațional de Evaluare a Riscurilor adoptat de Comisia Europeană în iulie 2019. Comisia monitorizeaza evoluția riscurilor privitoare la noile domenii de risc pentru a putea concepe măsurile de remediere. Integral: https://www.g4media.ro
Lagarde: Avem un trimestru doi catastrofic. Guvernele trebuie să facă mai mult pentru a ieşi din recesiune …. “Situaţia actuală a economiei este afectată de redresarea inegală, incompletă şi asimetrică, care a fost observată în trimestrul trei din 2020, după un trimestru doi extrem de catastrofic”, a explicat oficialul BCE la o conferinţă de presă. “Nu există motive de automulţumire! Politica noastră monetară relaxată are nevoie de sprijinul politicii fiscale, şi niciunul dintre noi nu-şi poate permite în acest moment autosuficienţa”, a declarat şeful BCE. Joi, Banca Centrală Europeană a îmbunătăţit estimările privind evoluţia economiei zonei euro în 2020, dar a avertizat că inflaţia va rămâne în teritoriul negativ până anul viitor. BCE se aşteaptă acum ca PIB-ul zonei euro să se contracte anul acesta cu 8%, faţă de un declin de 8,7% previzionat în iunie. În 2021, economia zonei euro ar urma să înregistreze o creştere de 5%, faţă de un avans de 5,2% estimat anterior. “Datele pe care le primim sugerează o redresare solidă a activităţii”, a afirmat preşedintele BCE, Christine Lagarde. Oficialul a avertizat: “Soliditatea redresării este în continuare afectată de incertitudini”. De asemenea, Banca Centrală Europeană a decis joi să menţină nemodificată dobânda de politica monetară, la cel mai scăzut nivel din istorie. Integral:
https://adevarul.ro
La metroul din Drumul Taberei vor avea acces doar rudele angajaților Metrorex Locuitorii din Drumul Taberei s-au bucurat degeaba pentru deschiderea metroului din cartierul lor. Autoritățile consideră că locuitorii din Drumul Taberei trebuie să rămână în continuare năpăstuiți, motiv pentru care au anunțat azi că la metrou vor avea acces doar angajații Metrorex și rudele lor de gradul I. ”Habar n-am de unde vine ideea asta, că-n Drumul Taberei vor putea călători toți cu metroul. Credeam că e clar pentru toată lumea că cei din Drumul Taberei nu vor călători niciodată cu metroul. Deci, ca să fie clar, chiar dacă dăm drumul la metrou, la el vor avea acces vor angajații Metrorex și rudele lor”, a precizat ministrul Transporturilor, Marian Bode. Veștile proaste nu se opresc aici pentru cei din Drumul Taberei. Se pare că parcul Moghioroș va fi închis pentru public, urmând să fie folosit doar de rudele primarului. Integral: https://www.timesnewroman.ro
Like this:
Like Loading...
]
Buna ziua.
S-ar putea sa prevada bine…
https://ziare.com/alegeri/alegeri-locale-2020/sorin-ionita-daca-pierde-firea-in-primaria-bucuresti-va-fi-lupta-de-gherila-abia-atunci-problemele-grave-ale-orasului-vor-fi-puse-pe-masa-1630925
Buna dimineața
Pentru cei cu acces la Netflix recomand sa vizioneze”the social dilemma”…e subtitrat cred ca e un “must” pentru a înțelege de ce lumeade azi e unde e….și “social media” nu e deloc nevinovata…in film veți auzi ce spun foști executive și IT isti care au lucrat la dezvoltarea platformelor sociale,cum aduna datele despre noi,cum le analizează și cum folosesc rezultatele pentru a ne schimba “mintea”in sensul dorit de ei
Mie personal mi a confirmat soluția propusă mai in gluma mai in serios “rabinului din Brooklyn “ la întrebarea “cum putem aduce din nou lumea la bun simt”/eu i am spus sa fie interzis Internetul vreo 3-5 ani
Buna dimineata, editorial matinal in prima zi de scoala 🙂
https://politeia.org.ro/editoriale/asteptindu-l-nu-degeaba-pe-domnul-trandafir/65047/