Tranşeele discuţiilor comerciale SUA – UE
| 10/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Politeia Digest |
Articolul de mai jos a fost publicat de The Daily Telegraph sub titlul “Battle lines drawn for EU-US trade talks”. The Daily Telegraph este un cotidian britanic atlantist şi sceptic-european în general, agresiv şi angajat, conservator prin excelenţă. Fondat în 1855, este ultimul dintre cotidienele de calitate care nu şi-a abandonat formatul original. Agenda sa este foarte citată, mai ales din cauza Circularei Regale care prezintă zilnic activităţile familiei 
regale. O altă rubrica aşteptată de public este desenul lui Matt, un personaj elegant şi amuzant, publicat pe prima pagină. Deţinut până în 2004 de către magnatul de presă Conrad Black, cotidianul este astăzi proprietatea fraţilor miliardari David şi Frederick Barclay. Este primul cotidian britanic care a pus onlinie o parte din continutul lui editorial înca din 1994. În 2006, redacţiile web şi pe hârtie au fuzionat. Conţinuturile tradiţionale sunt completate de un larg mozaic de podcasturi, video şi bloguri. Articolul pe care il aducem astazi scris de Katherine Rushton. Autoarea este stabilită la New York, unde lucrează în calitate de corespondent pe teme economice pentru The Daily Telegraph din mai 2013. Şi-a început colaborarea cu acest ziar încă din 2011, lucrând înainte pentru departamentul Mass-media, telecomunicaţii şi tehnologii.
***
Nu se poate spune că Washington ar duce lipsă de birocraţi. Dar săptămâna aceasta va avea şi mai mulţi decât de obicei. Capitala americană este într-adevăr pe cale să găzduiască prima rundă de negocieri comerciale bilaterale între SUA şi Uniunea Europeană, un proiect de mare anvergură, al cărui scop final este de a reduce obstacolele în calea relaţiilor comerciale dintre cele două blocuri economice.
Pe scurt, cei doi giganţi economici vor încerca să elimine taxele vamale pentru bunurile schimbate. Ei se vor strădui de asemenea să simplifice formalităţile administrative în scopul de a înlesni dezvoltarea întreprinderilor internaţionale.
Iar datorită greutăţii colosale a relaţiilor comerciale UE-SUA, chiar şi cel mai mic progres va avea un impact major asupra economiilor de pe fiecare ţărm al Atlanticului.
Indispensabili unii-altora
Deşi Europa se zbate cu încă un an de stagnare iar economiştii sunt obnubilaţi de influenţa crescândă a economiilor emergente, precum China, India sau Brazilia, relaţiile comerciale între SUA şi UE rămân cele mai importante din lume.
În decursul primelor nouă luni ale anului 2012, între cele două superputeri economice au fost comercializate mărfuri în valoare de peste 350 de miliarde de euro. Discuţiile care se vor deschide la Washington [pe 8 iulie] – sub denumirea oficială de Parteneriat transatlantic de comerţ şi investiţii (TTIP) – ar trebui să dea naştere unui bloc comercial care ar cuprinde aproape jumătate din producţia economică a lumii. Un astfel de parteneriat ar reprezenta un câştig anual de 115 miliarde de euro pentru economia UE, 90 de miliarde pentru SUA şi 100 de miliarde pentru restul lumii.
În momentul de faţă, aceste negocieri sunt de asemenea unul dintre principalele motive invocate în favoarea menţinerii Marii Britanii în Uniunea Europeană.
Marea Britanie va trebui într-adevăr să mai rămână în UE pentru un timp dacă doreşte să participe la negocierile TTIP, referendum sau nu. SUA a declarat că intenţionează să folosească impulsul G8 pentru a încheia un acord comercial bilateral “în aceeaşi mişcare”, dar chiar şi cei mai optimişti observatori prognozează cel puţin 18 luni de discuţii. Alţii speculează mai degrabă minim trei ani.
O prăpastie de neîncredere
Dar deja anumite tensiuni politice umbresc negocierile TTIP. Prăpastia neîncrederii se lărgeşte între statele membre ale UE şi SUA în urma acuzaţiilor potrivit cărora SUA şi Marea Britanie şi-ar fi spionat aliaţii în timpul negocierilor precedente.
Discuţiile îşi urmează cursul, dar atmosfera este tensionată. Aproape 120 de reprezentanţi ai echipelor UE şi SUA se vor întâlni şi apoi se vor împărţi în vreo 10 grupuri de lucru. Delegaţii, toţi experţi în diferite domenii, vor aborda toate subiectele, de la ingredientele care trebuie să apară pe cremele anti-îmbătrânire până la echivalenţele de diplome pentru un avocat format la Londra care ar vrea să lucreze în New York.
Ar trebui ei oare să pornească de la principiul că toate taxele vamale au fost eliminate şi să decidă care trebuie “reintroduse”? Sau ar trebui să calculeze aceste drepturi la import sector cu sector? Ei vor determina de asemenea care aspecte tehnice pot fi reglate rapid şi care vor fi subiecte de dezbateri îndelungate şi potenţial înflăcărate.
Din toate subiectele la ordinea zilei, unul dintre cele mai puţin complexe este cel al drepturilor la import. Dacă taxele vamale între SUA şi UE sunt relativ mici în comparaţie cu restul lumii – 5.2% în medie pentru bunurile către UE şi 3.5% pentru cele către SUA – volumul schimburilor comerciale dintre cele două blocuri economice este atât de colosal încât cea mai mică reducere reprezintă economii substanţiale.
“Multe întreprinderi britanice fac deja afaceri cu SUA, cea mai mare piaţă de export pe care o avem în prezent, dar liberalizarea taxelor vamale ar permite întreprinderilor britanice să economisească aproape un miliard de lire sterline pe an”, asigură Danny Lopez, consulul general britanic la New York, a cărui misiune principală este de a ajuta companiile britanice să se dezvolte în America, şi vice-versa.
Taxe vamale inegale
Taxele vamale americane sunt deosebit de pipărate în unele sectoare, de exemplu în ceea ce priveşte textilele, îmbrăcămintea şi încălţămintea importată din UE, pentru care taxele sunt de respectiv 40%, 32% şi 56%. Există şi alte sectoare unde taxele sunt surprinzătoare, precum cele privitoare la mărfuri destinate unor pieţe specifice, de exemplu veselă din ceramică pentru hoteluri şi restaurante: importatorii trebuie să plătească în jur de 28% din costul articolelor pentru a le putea aduce în SUA.
UE de asemenea taxează tabacul la 350%, ceea ce ajută la acoperirea parţială a costurilor tratamentului medical al consumatorilor şi la obţinerea unui preţ ridicat, menit să descurajeze fumătorii potenţiali înainte de a începe. Este de aşteptat ca SUA să ceară reducerea acestor taxe, dar este puţin probabil că vor avea succes.
Dar din multe aspecte, grosul negocierilor îl vor constitui complicaţiile birocratice. Discordanţele dintre birocraţiile americană şi europeană costă întreprinderile americane şi europene nenumărate miliarde, şi ar reprezenta o pierdere de aproape 9 miliarde de euro pentru cele britanice.
În industria auto, de exemplu, constructorii trebuie să-şi trimită maşinile în zid de două ori pentru teste de siguranţă aproape identice.
La rândul ei, industria cosmetică trebuie să producă etichete diferite pentru produsele vândute în Europa şi SUA pentru că autorităţile de control americane nu acceptă termenul “aqua”.
Acest tratat ar trebui de asemenea să înlesnească circulaţia avocaţilor, contabililor şi al altor profesii între cele două “blocuri”, în loc să fie obligaţi să rămână în cel unde fuseseră formaţi. Aceasta este o schimbare care nu numai că va debloca avantaje economice, ci va deschide de asemenea perspective de carieră şi moduri de trai complet noi pentru milioane de persoane.
Deşi pot părea anacronice, şi în unele cazuri, în decalaj cu obiectivele de mediu, aceste reguli rezumă în mare greutăţile de care se pot poticni discuţiile TTIP. Sub presiunea puternicilor lobbyuri industriale au putut rămâne în vigoare legi depăşite, adeseori opuse oricărei schimbări susceptibile să îngreuneze concurenţa internaţională. Articol original in The Daily Telegraph. Aduce in limba romana PressEurop
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Sunt multe divergente dar si beneficiile pot fi mari … probabil se va ajunge usor la un acord pe anumite segmente si mai greu pe altele. Nu intreb care este pozitia Romaniei ca intreb degeaba.
Discutam despre asta in editorialul de la pranz