România oligarhilor (1) – Legile fundamentale ale parlamentarului
| 27/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Editoriale, Magazin Politic |
O parte din romani inca vorbesc de “tranzitie ” – s-a terminat, nu s-a terminat, cand se va termina? Adevarul este ca tranzitia s-a terminat la sfarsitul mandatului lui Constantinescu, atunci guvernarea Romaniei a trecut de la “partidul unic” printr-o “coalitie de zurbagii” la o “alianta de interese”, care guverneaza bine merci pana in zilele noastre. Politicul se schimba, interesele raman si se dezvolta sau se restrang, depinde de cine guverneaza Romania intr-o perioada anumita de timp. Romania este “administrata” astazi, cel putin din punct de vedere economic, de cateva sute, hai sa spunem cateva mii de oameni, direct sau prin interpusi, nu exista nici o sansa sa faci vreo afacere mai serioasa fara a da de ei. “Consiliul de administratie” al Romaniei are oameni peste tot: in aparatul birocratic, orice afacere serioasa care este in stadiul incipient va ajunge la ei cu viteza internetului.
Parlamentul Romaniei este tinta multor oameni, care ajunsi acolo nu stiu ce sa faca mai departe. Pentru majoritatea este apogeul unei cariere de intrigi pe plan local, care a fost incununata cu succes. Majoritatea lor nu au nici competentele, nici caracterul si nici macar pasiunea de a face politica nationala sau internationala. O mare parte din ei nu vor face absolut nimic in timpul mandatului lor si vor fi figuranti pasivi, votand asa cum partidul sau interesele personale le vor dicta. In Romania, legiuitorii nu prea se ocupa cu legislatie. Daca te uiti bine, mai toate guvernele post decembriste au lucrat prin “ordonante de guvern” si “asumarile de raspundere.” Asa ca nevoia unei camere inferioare este absolut inutila.
Parlamentarii romani sunt supusi unor doua legi fundamentale. Prima ar fi recuperarea investitiilor facute pentru a ajunge in parlament si a doua asigurarea mandatului pana la sfarsitul lui legal. Niciodata acesti oameni nu vor renunta la nici macar o zi din mandatul obtinut. Prioritatile lor sunt intotdeauna “patronul”, “partidul” si “gasca locala” care l-au sustinut. Patronul finanteaza (sau a finantat), partidul l-a acceptat, avand in vedere patronul cu finantarea si gasca locala, care este agentul electoral al partidului respectiv. Toata “acesta gasca locala” ii da posibilitatea parlamentarului respectiv sa-si scoata “investitia.” Nu exista loc pentru alegator. Din nefericire, alegatorul o stie si se multumeste sa se imbete cu apa rece, crezand ca poate de aceasta data lucrurile vor fi diferite. Este ceea ce numesc psihologii complexul “gamblerului,” va participa la joc atat timp cat el se joaca. Obiectivul principal fiind stagnarea si perpetarea afacerilor cu statul. Schimbarile nu se vor petrece pentru ca nu au de ce, nimic nu forteaza schimbarea. In cultura politica romaneasca nu exista ceea ce se numeste “change factor” (factorul schimbarii). Probabil ca si Traian Basescu, pe care l-am sustinut, nu va putea fi acest “change factor” , din multe motive, o parte obiective, majoritatea nu. Electoratul “de bine” va trebui sa caute in continuare acest factor decisiv care are sansele de a produce schimbarile necesare pe drumul unei democratii functionale.
‘Oamenii nostri din teritoriu’ reprezinta una din cele mai consacrate sintagme ale politicii romanesti. Trebuie sa recunosc ca am cunoscut cativa din “oamenii nostri din teritoriu,” impresia a fost hazlie. Oamenii din teritoriu pot fi intalniti peste tot, inclusiv in toate sectoarele capitalei si daca doriti puteti gasi o puzderie dintre ei si in blogosfera noastra. Toti “oamenii din teritoriu,” femei sau barbati, tineri sau mai in varsta, au o trasatura distinctiva proeminenta si extrem de suparatoare: agresivitatea. Majoritatea discutiilor, care din punctul lor de vedere pot fi plauzibile, sunt cele politice. Omul din teritoriu nu poate discuta despre vreme, spre exemplu, vremea nu este o chestie de partid, nu poate fi lamurita si nici controlata de la centru. Sa te fereasca Dumnezeu sa-i accepti imediat preferintele politice! Tu trebuie sa fii convins, bineinteles convins de el. Daca ii accepti imediat parerile devii suspect si atunci esti sau infiltrat sau potential competitor in teritoriu.
Despre ei si baronii lor, despre feudalism mascat si despre regionalizarea propusa de Dragnea in articolele urmatoare.
Ilustratiile caricaturale de la Hultanul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
theophyle,
si totusi “se” exista si uameni – fimeile’s si ele uameni, nu’i asa? – “dedicatzi”, ca doar or primitara, cu dedicatzie – cam tot ce le’a dorit cuafura lor – fonctzii, ministere, partide, bani căcălău – care doresc sa facă, in continoare, politica, in calitate de politroace de careera, neprecupetzind nimic pentru asta, neglijindu’si fameglia, abandonind anuntzate proecte de perpetuare a speciei, chiar divortzind, in ultima instantza – care instantza n’are – din pacate? din fericire? – nimic d’a face cu cele pe care ni le’am dori unii din noi.
nikule,
sigur ca ele sunt incluse (vezi poza alaturata) 😆
Imi place articolul este scris din sufletul unui om care oglindeste realitatea romaneasca, fara a a ofensa direct Marea Masa care se complace in obedienta mostenita .
Salut
Atentie : Parlamentarii nu sunt oligarhi. Ei sunt vremelnic in pozitia lor privilegiata, ei pot fi sluga, instrumentul oligarhului dar foarte rar ei devin oligarhi. Oligarhii, stapanii Romaniei de azi si de maine ii folosesc pe parlamentari. Atat.
Salut,
asa, deci Rusanu nu a fost oligarh pana nu a plecat la jobul cel mai bun in Romania, nici Hrebenciuc nu este. Cat despre Fenechiu – nici vorba! Astai tre sunt cam 3 miliarde de Euro impreuna si putere cat cuprinde!
Salut., sunt 3 din 600 , pot fi si 30 tot putini sunt. iar pe Hrebe nu pozitia parlamentara i-a adus banii.
Tipic parlamentari sunt Ghise, Georgica Severin, Zgonea, Kakarau,
Oligarhii sunt Baronii locali,presedintii de consilii primarii de orase si comune realesi de 20 ani (lui ghise i-au tremurat pantalonii ca nu il vor pune in pozitie eligibila )
Constantinescu, Mazare, Frunzaverde etc etc Oligarhi sunt si marii imbogatiti din afaceri ai tranzitiei, securistii care stau in umbra si au zeci de milioane de euro si nu trebuie sa fuga cu transformatorul in brate
…
In mod clar parlamentarii sunt tzucalarii oligarhilor, nu ies din cuvantul lor , si se imbogatesc si ei un pic.