Pe scena politică germană: diamante sau degetul mijlociu
| 19/09/2013 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Magazin Politic, Politeia Digest |
Astazi aducem un articol publicat in Der Spiegel sub titlul original de “Inszenierung der Kanzlerkandidaten: Raute vs. Stinkefinger”, tradus de noi “Pe scena politica germana: diamante sau degetul mijlociu”. Articolul este semnat de jurnalista Annett Meiritz, născută în 1982, este jurnalistă politică în biroul berlinez al săptămânalului Der Spiegel din 2011.
Der Spiegel este cel mai mare saptamanal german german de anchetă, lansat în 1947, afişând o independenţă agresivă, a fost la originea mai multor scandale politice. De la crearea sa, Oglinda a declarat război corupţiei şi abuzului de putere. Este faimos pentru propriul lui jargon jurnalistic, adeseori insolent, care i-a atras multe critici.
Spiegel Online este cel mai important site de informaţie din ţară. Cu propria lui redacţie, urmează o linie editorială mai atractivă decât versiunea pe hârtie dar şi articole mai profunde. Propune şi o versiune internaţională în limba engleză care reia cele mai bune articole din revistă dar are şi propriile sale rubrici. Iar în video, Spiegel TV propune patru flash-uri de informaţii pe zi în limbă germană ca şi subiecte de actualitate.
***
În faza finală a campaniei electorale gemane, gesturile contează mai mult decât cuvintele. Un deget mijlociu arătat ostentativ de Peer Steinbrück sapă şi mai mult groapa care îl separă de o Angela Merkel foarte stăpână pe ea însăşi.
Acum îşi are şi el gestul său distinctiv. Un gest care se reţine rapid, care funcţionează fără cuvinte, şi pe care toată lumea îl cunoaşte. Rămâne de văzut dacă Peer Steinbrück şi-a făcut sine-însuşi un serviciu lăsându-se să fie imortalizat pe cale să arate degetul mijlociu. Se poate însă spune că a ajuns la un rezultat: în ajunul alegerilor legislative, el se află în centrul tuturor conversaţiilor, a doua zi după coperta unei reviste care divizează Republica Federală.
Angela Merkel este de mult timp asociată cu un gest precis: ciudatul mod, în formă de romb, în care-şi împreunează mâinile [pe pântece] atunci când stă în picioare. A fost o vreme când “Merkel Raute”(rombul lui Merkel) îi atrăgea sarcasme. Astăzi, strategii săi de campanie îl pun pe afişe XXL şi pe haine pentru a încerca să transmită imaginea unui cancelar puternic, fiabil şi drept.
Prin comparaţie, gestul degetului mijlociu al lui Peer Steinbrück pare a fi o pură provocare. Desigur, imaginea are deja câteva săptămâni. Dar candidatul pentru postul de cancelar ştia că va fi publicată astăzi. Prin urmare, degetul său ridicat are o valoare de declaraţie, adâncind şi mai mult prăpastia care îl desparte de o Angela Merkel rece şi stăpână pe ea-însăşi. Şi face să fie mai ţipătoare ca niciodată diferenţele de punere în scenă între cei doi rivali, în ultima linie dreaptă înainte de alegerile legislative.
1. Semnificaţia celor două gesturi
În ultimul timp, cancelarul a tins să uite de “rombul” ei. Gestul a rămas totuşi demult întipărit în minţile oamenilor, chiar dacă nu îl făcea în mod regulat. Angela Merkel a minimizat semnificaţia acestei posturi: “Are o anumită simetrie”, a spus ea cândva. Şi totuşi se pare că gestul nu este atât de lipsit de sens pentru cancelar, din moment ce permite să fie pus pe afişe de mărimea unui teren de tenis.
Degetul mijlociu al lui Peer Steinbrück nu prea este afişabil, în schimb. Obiectivul său este de a da o lovitură mediatică al cărei ecou va dura ceva timp. Imaginea a stârnit o dezbatere de fond pentru a şti dacă politicienii trebuie să rămână corecţi şi unde trebuie trasă linia prostului gust. Pentru unii, acest gest este o gură de aer proaspăt, pentru alţii, încălcarea unui tabu.
Poate fi surprinzător de a vedea cum jumătate din Germania dezbate asupra ridicării unui deget mijlociu, sau glumeţi care nu au nimic mai bun de făcut decât să difuzeze online parodii ale “Merkel Raute”-ului. Şi totuşi, nu ar trebui subestimată importanţa limbajului vizual. Atunci când sunt dezbătute diverse subiecte şi poziţii, în timpul duelurilor televizate sau în arena politică, simbolul face parte din mize. Întrucât pe 22 septembrie alegătorii indecişi se vor lăsa de asemenea ghidaţi de intuiţia lor. Gesturile rămân întipărite în memorie. Argumentele cu privire la sistemul de pensii mai puţin.
2. Imaginea pe care amândoi candidaţi vor să o transmită
În ultima linie dreaptă a campaniei, SPD mizează pe un afiş după moda Barack Obama, în care Peer Steinbrück zâmbeşte în faţa unei mulţimi fluturând steaguri roşii [culoarea partidului]. Pe Facebook, echipa lui a postat o multitudine de fotografii descărcabile ale candidatului pentru postul de cancelar. Peer Steinbrück în faţa unui kebab, Peer Steinbruck cu un porumbel al păcii, Peer Steinbrück pe drumuri de ţară cu pălărie. Pe site-ul SPD-ului, o fotografie îl reprezintă radios în mijlocul unui grup de femei.
CDU mizează pe Angela Merkel. Şi aceasta îşi permite foarte rar vreo abatere. O fotografie de campanie, publicată pe Internet de către un ziar regional, o înfăţişează pe Merkel în postură de boxer, cu un zâmbet jucăuş. Acest tip de glumă este o excepţie. Cancelarul mizează pe cartea securităţii. Articol original in Der Spiegel “Inszenierung der Kanzlerkandidaten: Raute vs. Stinkefinger”, tradus in limba romana de PressEurop
3. Mesajul dorit de cei doi candidaţi
Discursul direct al cancelarului de consens, aceasta este strategia SPD. Dacă Angela Merkel declară: “Multe salarii sunt pur şi simplu disproporţionate”, Peer Steinbrueck răspunde: “Imediat ce voi ocupa postul de cancelar, voi vota salariul minim legal de 8.50 euro [pe oră]”. Articolul Original –
Ponderarea împotriva vehemenţei: “Ceea ce este drept nu este neapărat ceea ce se cere cel mai puternic”, spune cancelarul în spotul de campanie CDU. Strategii lui Peer Steinbrück, la rândul lor, s-au folosit de o frază rostită într-un interviu din primăvară: “Eu spun ceea ce gândesc şi fac ceea ce spun”.
4. Rezultat: lacune în regia celor două tabere
Cu formule de genul “Vom examina toate acestea în detaliu”, Angela Merkel nu face prea multe valuri. În ceea ce priveşte estetica campaniei sale, ea rămâne constant în zona de confort, fără a-şi asuma niciun risc. Ori acest control total nu este sustenabil pe termen lung. Când i se cere opinia, de exemplu, cu privire la căsătoria gay, ea dă din colţ în colţ – în direct şi în faţa tuturor germanilor.
Nenumăratele cerinţe ale lui Peer Steinbrueck de genul “Vreau asta şi cealaltă” par a fi excesive. Chiar dacă ar fi victorios în alegeri, un guvern nu este creaţia unui singur om. Degetul său mijlociu dovedeşte de altfel că Peer Steinbrück nu prea ştie cine vrea să fie. În ultima vreme, încercase să câştige simpatia alegătorilor, pe afişe, în mitinguri şi în faţa camerelor de luat vederi. Peer Steinbrück şi degetul său mijlociu nu se potrivesc deloc cu această ofensivă fermecătoare şi riscă să nedumerească mulţi alegători.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Da, limbajul vizual, interesant subiect. Au fost acum cativa ani niste alegeri locale de la noi, in care fiecare consilier local, pe afisele de campanie, avea fel de fel de gesturi si pozitii mai mult sau mai putin nefiresti (asta asa, ca o gluma, pentru ca, dupa cum am mai spus, articolul e interesant si putin surprinzator, desi nu explica prea multe)