DW: România şi eşecul Europei
| 31/05/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Politeia Digest |
Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz
A devenit “bon marché” să condamni Europa…
E la modă s-o critici pentru criză, pentru austeritate, pentru susţinerea lui Băsescu, pentru insensibilitate faţă de puciştii USL-işti şi Antenele lor. Să-i regreţi birocraţia, să înfierezi micimea de spirit a funcţionărimii ei, să te îngrozeşti de corectitudinea politică a elitei europene, care, din ură de sine, pare hotărâtă să-şi mutileze propriile tradiţii, să-şi distrugă propriile valori.
Există destule motive întemeiate de a se critica şi Europa şi Uniunea ei. De ani de zile, fascinată ca în faţa şarpelui de nietul rusesc şi de nu-ul chinezesc din Consiliul de Securitate al ONU, o Europă multilateralistă cu orice preţ stă cu mâinile în sân, asistând la masacrarea populaţiei civile siriene.
E vorba, să ne-nţelegem, de un război civil în care n-au fost ucişi opt oameni ci, până acum, optzeci de mii. Unde e supărarea fără margini a Europei pe Hosni Mubarak? Sau pe fostul preşedinte tunisian?
Nici în Libia europenii nu s-au înţeles. S-a spus atunci că n-ar fi fost timp spre a se ajunge la un acord. De-această dată timpul n-a lipsit, dar un consens care să pună capăt disputelor tot mai aprinse privind livrarea de arme opoziţiei siriene tot nu s-a realizat.
Cum şi politica UE faţă de China, care-i calcă în picioare pe tibetani, reprimă orice urmă de opoziţie şi-şi torturează disidenţii e “admirabilă, sublimă putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”.
În schimb, după cum nota recent un observator, avem 28 de politici externe faţă de China: cea a Comisiei Europene, alături de ale celor 27 de state membre. Că regimul comunist de la Beijing profită abundent de pe urma dezbinării noastre se înţelege de la sine.
Lucrurile nu stau mai bine nici pe alt tărâm. Integrarea musulmanilor ori romilor emigraţi în vest e eşuat grav. Iar şomajul tinerilor europeni a atins îndeosebi, dar nu numai, în sudul continentului cote cu totul alarmante.
În răstimp, Uniunea nu se arată în stare nici să amelioreze situaţia în aceste domenii, nici să înţeleagă că sistemele democratice europene stau să explodeze din pricina ascensiunii extremismelor naţionaliste din ţările care se zbat în criză.
România, care potrivit experimentatului Comisar European pentru Energie, Guenter Oettinger, „nu prea mai poate fi guvernată”, nu face excepţie. Modul în care PSD a regizat debarcarea fostului executiv PDL-ist cu ajutorul unor proteste de stradă şi maniera în care USL şi-a însoţit puciul cu lozinci antieuropene şi ultranaţionaliste sunt indicii edificatoare.
Şi ele sunt la fel de îngrijorătoare ca recrudescenţa securismului ceauşist în România, cu tot cu susţinătorii lui din rândul presei oligarhilor ex-turnători şi al blogerilor securişti şi neolegionari, ori reescaladarea antisemitismului în Ungaria şi aiurea.
Avem deci multe motive să ne plângem. Sau chiar să ni se pară că e cazul să-i cântăm prohodul Europei. Dar ea n-a murit. Şi, dată fiind globalizarea, Uniunea pare unica noastră şansă de a ţine piept tăvălugului din Asia fără să ne pierdem nici şansele de libertate, nici pe-acelea de prosperitate. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Frumos scris .
Mai greu ca capetele patrate sa priceapa politica planetara si nevoile urgente de transformare a UE.
Bineinteles ca in RO tot e lapte si miere .
Se depune incet si sigur voalul tacerii pe tot ce contravine declaratilor oficiale .
Buna Stef,
ar trebui sa vorbeasca mai putin si sa se puna la facut ceva!