Dl Putin, “La prima persoană”
| 14/03/2014 | Autor theophyle Categorii: Carte, Dosare, Magazin Politic |
Ot Pervogo Litsa (română: La prima persoană) este o autobiografie a lui Putin carea a aparut in limba engleza sub “First Person: An Astonishingly Frank Self-Portrait by Russia’s President” in 2011. Eu am citit-o in 2010 intr-o verisiune “samizdat” fara sa cred un singur moment ca ceea ce am citit nu este numai trecutul dar si prosibilul viitorul acestei regiuni.
La prima persoană este bazată pe interviurile lui Putin, si descrie începuturile umile, printre care primii ani petrecuţi într-un apartament folosit în comun din Leningrad. Născut in Balanţa, pe 7 octombrie 1952, “Volodik” sau “Volodea” – cum îi spune familia, “Vovka”- cum îi spun prietenii, “Vladimir Vladimirovici Putin”- cum i se spune oficial, a împlinit 61 de ani şi are o poveste de viaţă care justifică pe deplin faptul că este…ceea ce este! Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut într-o familie săracă: tatăl, maistru şi invalid de război, mama administrator şi bucătăreasă. Volodea a fost botezat în secret de către mama lui, împreună cu o vecină, pentru a nu afla tatăl, care era membru de partid. Membrul cel mai interesant al familiei s-a dovedit a fi bunicul, care îi supravieţuise lui Lenin şi Stalin, ca bucătar al lor: “A trăit chiar mai mult decât Stalin”, spune Putin cu o mandrie adevarata.
Scrie Putin, citez:
“Viaţa mea e foarte simplă. Am terminat şcoala, am intrat la Universitate. Am terminat Universitatea, am intrat în KGB. Am încheiat cu KGB-ul, din nou la Universitate. De la Universitate, la Sobceak. De la Sobceak, la Moscova, la Departamentul Administrativ al Kremlinului. După aceea, în aparatul preşedintelui. De acolo la FSB. După aceea, m-au numit premier. În prezent, preşedinte în funcţiune. Asta-i tot!“.
Micului Putin nu prea i-a plăcut şcoala, i-a plăcut strada. Totuşi, a mers la şcoală când avea aproape opt ani şi a început să-i placă atunci când s-a transformat într-un fel de…şef: “Cât eram şef prin clasă îmi plăcea şcoala foarte mult. Dar a devenit clar că, pentru a rămâne lider era nevoie de resurse suplimentare“. Pesemne, aceste învăţăminte ale copilăriei i-au folosit, mai tărziu, în politică. Până în clasa a cincea, era unul din puţinii elevi, din clasa sa de 45 de copii, care nu era încă membru al Organizaţiei tinerilor pioneri ai Uniunii Sovietice, în mare parte datorită comportamentului său scandalos. În clasa a şasea a început să ia sportul în considerare, sub formă de sambo şi judo. În tinereţea sa, Putin era dornic să rivalizeze personajele ofiţerilor de informatii, ce apăreau pe ecranele sovietice.
La 16 ani (era în clasa a IX-a) s-a dus la KGB: dorea să se alature cat mai repede posibil. KGB-ul l-a refuzatspunându-i să aştepte până va urma o facultate, preferabil de Drept. În 1970, tânărul Putin se înscria la Universitatea din Leningrad (în prezent Sankt Petersburg), oraşul natal, la drept internaţional. Foştii colegi spun despre el că era extrem de serios, avea o minte strălucită şi era foarte rigid în modul de organizare a vieţii personale, reuşind să decepţioneze multe tinere care îi făceau curte.
“Înrolat”, între timp, în KGB, prima sa misiune operaţională a fost modestă, şi pentru îndeplinirea ei “agentul-ucenic” nu trebuia să plece din Leningrad. Putin însă avea o idee fixă: dorea să plece, cu orice preţ, în străinătate. Până la realizarea acestei idei, pleacă la Moscova, pentru a se specializa la “şcoala de spionaj “a KGB”. Pe atunci, KGB-ul era condus de faimosul Iuri Andropov
Putin învaţă artele marţiale şi să tragă la ţintă, dând dovadă de o abilitate deosebită in ambele discipline. Concomitent cu antrenamentele, Putin se specializează şi în limbi străine, în primul rând, în limba şi literatura germană. Este germanofil perfect si vorbeste o germana excelenta. Cand a fost intrebat de rudele apropiate ce face, de fapt, la KGB , el şi-a dat “definiţia”: “sunt expert în raporturile cu oamenii”. Viitoarei, foste soţii, Liudmila (absolventă de filologie spaniolă şi fostă stewardesă pe curse interne), îi va spune că lucrează la Miliţie!
În 1985, când Gorbaciov preia conducerea ţării, agentul Putin este trimis (împreună cu soţia) “sub acoperire” la Leipzig, RDG, ca preşedinte al Asociaţiei de prietenie URSS-RDG. Noua activitate îl ajută să facă spionaj industrial şi, datorită meritelor sale este înaintat, rapid, la gradul de locotenent-colonel. Viaţă frumoasă în RDG: apartament de serviciu, maşină de serviciu, o parte a salariului în mărci germane, o parte în dolari, bere (4 litri pe săptămână) şi cremvurşti la discreţie! Adevarat vis pentru un cetatean sovietic.
Putin a făut unele greşeli în Germania, pentru că în 1990, înainte de reunificarea Germaniei, este rechemat în ţară. În 1991, Asociaţia pe care o conducea va fi implicată într-un scandal imobiliar. Cei care nu-l simpatizau pe Putin au presupus că acesta a jucat un rol dublu. Nu se ştie dacă acuzaţia este adevărată, cert este că Putin a demisionat din KGB în 1991, mărturisindu-şi “amărăciunea provocată de prăbuşirea URSS”. După întoarcerea în ţară, cu o parte a banilor cumpără un automobil “Volga”.
Se întoarce la Leningrad, unde, aproape şase ani (o perioadă a fost şi prorector al Universităţii leningrădene), va fi cel mai apropiat colaborator al primarului reformist Anatoli Sobceak (poreclit “Naşul”, deoarece ştia prea multe despre Putin), decedat subit cateva zile inainte de alegerea lui Putin ca Presedintele Rusiei, oficial atac de cord, conform autopsiei otravit cu mercur.
La primărie, Volodea, va aşeza pe peretele biroului tabloul lui Petru cel Mare ( “întâmplător” din perioada marilor reforme…) dar, un scandal îi va lua avântul: este acuzat de implicare în exportul de metale neferoase, în schimbul unor produse alimentare (cele din urmă nu au mai ajuns niciodată la Leningrad). Însă, cineva acolo sus îl iubeşte pe Putin, care reuşeşte să scape “curat şi perfect uscat”.
În 1996, fostul agent secret este chemat la Moscova, perioada următoare dedicând-o consolidării alianţei cu apropiaţii lui Elţin. Din acel moment, în calea carierei sale politice nu mai exista nici un obstacol: în iulie 1998 este numit şeful FSB (succesorul KGB-ului), în martie 1999 devine secretarul Consiliului de securitate al Kremlinului, iar în august 1999 Elţin îl scoate pe Putin, ca din joben, pentru funcţia de premier şi îl prezintă drept “omul capabil să unească acele forţe care vor da naştere Rusiei Mari a secolului XXI”. Lovitură de teatru: la 31 decembrie 1999, cu câteva ore înaintea sosirii noului mileniu, Elţin demisiona şi îi înmâna lui Putin, în faţa camerelor TV, celebra servietă cu coduri ale arsenalului nuclear rus, desemnându-l succesorul său (până la prezidenţialele din cursul anului 2000, la care a ieşit victorios). Puteti citi mai multe intr-un articol publicat de mine in Politeia Veche la data de 16 iunie 2010 – Cetăteanul Putin, prietenul Europei
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
bun gasit
Brrrr
salut,
da se face frig, chiar intr-o zi calduroasa!
de ar da boxerul ucrainean peste el la vreo intalnire internationala .sa-i arate ca orice “sef” isi are nasul :))
ar putea fi un meci de milioane!
i-ar rupe dintii lui gaspadin Putin in 3 secunde ! l-ar lasa si amnezic .iti dai seama sa uite Putin tot ce a invatat la scoala kgb ? :))
добрый день/ziua buna,
interesanta postare si de actualitate. Mitul reantregirii imperiului sub domnia lui Petru cel Mare si testamentul lasat de acesta i-a bantuit pe multi. Sa speram ca se potoleste sau ca va fi adus la masa verde, poate ca ar fi momentul sa inteleaga ca ursul sovietic incepe sa sufere de demodecie
ai inceput sa te acomodezi – buna mar 🙂
http://www.hotnews.ro/stiri-film-16819130-film-documentar-hotnews-prezinta-premiera-romania-filmul-documentar-lopata-prea-mica-tovarase-tito.htm
Seara buna @mar
In contextul comunismului european , Tito a fost un “iluminat”.
Sa ti in frau atitea nationalitati cite avea Yugoslavia , nu era usor . Se stie ce a urmat la citiva ani de la moartea lui .
In alta ordine de idei , yugoslavii au fost unica natiune comunista care nu aveau restrictii interne la pasapoarte , detinerea de valuta era legala si chiar cu posibilitatea sa fie depusa in banci yugoslave .
Comparat cu Tito , Ceausescu si gasca lui erau niste prosti cu ifose .
PS. La sfirsitul anilor 50 si inceputul celor 60 , tatal meu era pe granita cu Yugoslavia la facut harti militare . Yugoslavii se uitau la el cu binoclu si se intrebau ce dracu or fi cautind in spatele unui ofiter roman un intreg pluton de infanterie ca paza. Cu tot armamentul si munitia in dotare . 🙁
Foarte interesanta este biografia lui Putin scrisa de Masha Gessen: The man without a face.
da,
am sa-i fac recenzia in zilele urmatoare!
Ma primiti si pe mine pe aici?
salut si bine ati venit 😉
salut. Multumesc
v-am citit acum cateva zile, de pe un link pe contributors. Si mi-a placut. Ma orientez un pic deocamdata