Despre inţelepciunea politică
| 23/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Politic, Ziarul de Duminica |
Nu se poate sa nu-ti fie mila de saracii lideri ai occidentului, prinsi cu pantalonasii in vine de evenimentele din Orientul Mijlociu. Bravii Americani si Europeni, cu zecile de miliarde investite in servicii de informatii, cu sisteme de interceptare de toate soiurile, cu agenti secreti in toate colturile lumii, sateliti si sute de analisti, care de care mai destepti nu au reusit sa anticipeze ca popoarele din tarile arabe doresc sa traiasca ceva mai bine si niste dictatori, dupa parerea lor, ii impiedica sa o faca.
Nimic nou nu s-a mai intamplat in Europa de la sfarsitul anilor ’80. Atunci totusi lucrurile nu au fost atat de precipitate, au stat la masa in Malta, au vorbit, s-au judecat si pana la urma au coborat cortina de fier.
Noii democrati de ieri, alaltaieri sau mai recent – credem ca cel mai bine ne este in democratie. Probabil avem dreptate sau poate asa credem noi. Atat de convinsi am fost ca democratia noastra (numita si liberala) este superbul vis al omenirii ca am vrut sa-l impartasim cu toti locuitorii planetei, de multe ori impotriva dorintelor lor sau a traditiilor pe care le-au mostenit. Fara frica si eu cred in democratie si nu cred ca patentul despotului luminat sau al salvatorului providential merg prea bine pe meleagurile noastre.
Hai sa luam China dupa Mao. Mao a lasat-o intr-o mizerie economica si sociala crunta, un fel de Coreea de Nord mai mare si mai sofisticata. Intemeietorul Chinei pe care o cunoastem astazi, o super-putere economica, batranul intelept Deng Xiaoping, a hotarat sa o transforme in ceea ce este acum. Mare om, dar cand a trebuit sa ia o pozitie impotriva curentului democratic care matura regimurile comuniste in ’89, a ordonat tancurilor sa faca “curatenie” in Piata Tiananmen si s-au suparat toti pe el. Unde este supararea lor astazi?
Deng Xiaoping a parasit postul fara a fi silit sa o faca cu 5 ani inainte de moartea lui. A fost urmat de Jiang Zemin, care si-a terminat mandatul in 2002, el traieste la pensie pana in zilele noastre, i-a urmat actualul conducator al Chinei comuniste, Hu Jintao, care si-a terminat mandatul in acest an. Intrebare: este China o dictatura? Sau o autocratie? Este China un stat comunist sau capitalist sau poate ambele impreuna?
Raspunsul il avem in lunga istorie a Chinei si a Orientului Îndepărtat, in traditiile lor confucianiste, care au rezistat oricarui sistem politic efemer, care a fost si care probabil va mai fi in viitor.
Traditia Orientului Îndepărtat cunoaste tranzitia de la un conducator la un altul printr-o institutie (parerea mea – inteleapta) care se numeste tàishàng huáng, in romaneste poate fi tradus “conducator maret – overlord ”, in sensul unui conducator care si-a implinit destinul, traieste si cedeaza locul benevol altora pe care ii considera capabili de a-l urma. Traditia a inceput in 202 d.Hr. , regatul Chinez – Han, cam cu un deceniu inaintea unificarii lui Qin aprox 210 –220 d.Hr. Ea continua pana astazi si cred ca va continua mult timp de aici incolo.
Aceasi traditie de “conducator in retragere” o puteti intalni si in Japonia, se numeste Daijō-tennō si a fost parte dintr-un sistem de guvernare numit Insei (cvasi monastic, nu in sens crestin). In Coreea acelasi sistem se numeste Sang-hwang si a rezistat pana la prima anexare a Coreei la Japonia la inceputul secolului XX.
Important de inteles este ca sistemul nostru democratic poate fi bun pentru noi sau pentru oricine care il intelege, il accepta de buna voie si are institutiile care pot controla si pazi acest sistem politic, caruia pe zi ce trece ii vedem defectiunile cand institutiile lui nu mai sunt efective sau sunt ineficiente.
Masele se revolta impotriva dictaturilor sau a autocratiilor; intrebarea este au ce pune in loc? Traditia lor este democratica sau este bazata pe alte surse traditionale sau ideologice. Poate deveni o autocratie o democratie peste noapte sau mai usor este sa devina Emirat sau Califat? Intrebare la care conducatorii occidentului ramasi cu pantalonasii in vine nici macar nu si-au pus-o.
Toti vom urmari impreuna dezintegrari sociale si prabusiri de state, in special din cauza lipsei de intelegere a conducatorilor populisti, lipsiti de viziune si de intelegere, care alesi la fiecare 4-5 ani trebuie sa-si mentina populismul pentru a supravietui.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
salutari la toata lumea
“sistemul nostru democratic poate fi bun pentru noi sau pentru oricine care il intelege, il accepta de buna voie si are institutiile care pot controla si pazi acest sistem politic” => mai ales asta: sa aiba institutiile care pot controla si pazi !
sa citam un clasic in viatza (care a fost deja la mititica si il mai paste): “intariti-va statul”
salut amos 🙂
asa e. Dorim sau nu asta este realitatea 🙂