Reminiscenţe istorice: Ucraina-Rusia, apropieri şi despărţiri
| 23/02/2014 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
De la Rusia Kieveana pana la Republica Novgorodului
De obicei aceasta serie adaposteste amintiri din istoria medie sau chiar apropiata a unor evenimente care s-au intamplat aici sau in jurul nostru. De asta data vom parcurge un drum lung in istoria a doua tari vecine care au fost odata o singura tara, urmasii unor doua populatii diferite, dar care s-au contopit pentru a creea trei popoare locuitoare astazi a trei state diferite – Rusia, Bielorusia si Ucraina.
Slavii de răsărit populau teritoriul cuprins între lacul Ilmen, râul Oka şi cursul mijlociu al Niprului, grupul principal populand cursul superior şi mijlociu al Niprului. Triburile slavilor de răsărit, organizate – în timpul unei îndelungate faze tribale – în sate şi târguri de-a lungul Niprului, au fost unificate în urma acţiunii scandinavilor varegi (vikingi sau normanzi), ce s-au concentrat, datorită activităţii lor preponderent comerciale, în oraşe mari precum Novgorod şi Kiev. Întregul secol X e marcat de încheierea de contracte comerciale, care organizează sosirea convoaielor de monoxile concentrate la Kiev. Aceasta populatie nordica a fost numita de slavi cu surprinzatorul nume de rus’ sau vareg rus.
Aceasta populatie scandinava a devenit conducatoarea si elita militara a unor triburi slave coagulate impreuna cu alte populatii din teritoriul ocupat de acesti varegi. Nu este nici ciudat si nici singular cand un popor cuceritor devine elita conducatoare. Conform tezelor Profesorului Djuvara si elitele populatiei valahe au fost de fapt cumane (Negru-Voda – Basarab, etc), desi fara prea multe probe si uneori chiar speculativ, eu sunt de acord cu teza lui.
In cazul slavilor de est, este un fapt istoric probat. Acţiunea unificatoare a acestor scandinavi nu ar fi fost posibilă fără existenţa unui proces de stratificare socială în rândul triburilor slave de răsărit. Acest proces a fost generat de apariţia unor conducători de triburi – jupani/cnezi – care, sprijinindu-se pe mici armate personale – drujine –, îşi impun autoritatea şi pun bazele unor conduceri ereditare.
In conformitate cu însemnările din “Povestea anilor care au fost” (Codex Ostrovo), prima cronică a Rusiei Kievene, un vareg pe nume Rurik şi-a aşezat reşedinţa în Novgorod, după ce a fost ales conducător comun al mai multor triburi slave şi finice, pe la 860, după care şi-a extins autoritatea şi asupra Kievului. Cronica îl desemnează ca întemeietor al Dinastiei Rurik. Din punct de vedere istoriografic, Rusia (Rutenia) Kieveană este considerat statul predecesor a trei naţiuni slave răsăritene din zilele noastre: Belarus, Ucraina şi Rusia.
Este posibil ca Rurik să fi ajuns prin uzurpare, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, în fruntea centrului de putere al slavilor ilmeneni de la Novgorod. Urmaşul său Oleg este confirmat în mai multe izvoare bizantine, ruseşti şi bulgăreşti, ca domnind în Novgorod între anii 879-912, perioadă în care reuşeşte să anexeze cnezatului de la Novgorod oraşele Kiev şi Smolensk, unind triburile slavilor ilmeneni cu cele ale slavilor poleni. Oleg îşi stabileşte capitala la Kiev şi porneşte construirea unui sistem de fortificaţii care să asigure protecţia şi supravegherea teritoriului noului stat şi totodată intreprinde în 907 o amplă expediţie împotriva Bizanţului, ajungând până la Constantinopol şi impunând în urma tratalui de pace o serie de condiţii economice favorabile negustorilor kieveni.
Dinastia Rurik a fost dinastia domnitoare în Rusia Kieveană (din 862), în cnezatele succesoare ale acesteia, Cnezatul Galiţiei-Volînia (din 1199), Vladimir-Suzdal, Marele Cnezat al Moscovei ca şi al Ţaratului Rusiei (1168 – 1598).
Rusia Kieveană nu a fost capabilă să-şi menţină poziţia de stat puternic şi prosper, în parte datorită conglomeratului de teritorii aflate sub controlul diferitelor clanuri. Cum membrii acestor clanuri deveneau tot mai puternici, interesele lor regionale nu corespundeau cu interesele Kievului. De aceea, conducatorii locali se luptau între ei, deseori apelând la aliaţi din exterior, precum cumanii, polonezii şi maghiarii. Între anii 1054 – 1224, au existat, mai mult sau mai puţin efemer, 60 de principate, 300 de prinţi au ridicat pretenţii la tron, iar certurile dintre ei au dus la 80 de războaie civile.
Prima dezintegrare a Kievului (Rusia Kievana) a avut loc cam 3 secole dupa intemeierea lui in secolul al XII-lea, cand se desprinde un teritoriu numit Halici-Volînia sau Galici-Volin, care se întindea în vest între râurile Sian și Wieprz, în sud-estul Poloniei contemporane, iar în est acoperea Mlaștinile Pripiat (în Belarusul zilelor noastre) și zona superioară a cursului mijlociu al râului Bug din Ucraina. Vecinii din acea perioadă erau Rusia Neagră, Marele Ducat al Lituaniei, Cnezatul Turov-Pinsk, Rusia Kieveană, Hoarda de Aur, Regatul Ungariei, Regatul Poloniei, Principatul Moldovei și Statul monastic al Cavalerilor Teutoni.
Principatul Halici-Volînia (Galiţi) a dezvoltat relaţii comerciale cu vecinii unguri, polonezi şi lituanieni, devenind succesorii Rusiei Kievene în regiune. La începutul secolului al XIII-lea, prinţul Roman Mstislavici a unit două principate separate până în acel moment, a cucerit Kievul şi s-a autoproclamat mare duce al Rusiei Kievene. Fiul său, Prinţul Daniil (Danilo 1238-1264) a fost primul domnitor al Rusiei Kievene care a acceptat coroana de la Papa de la Roma, se pare că fără a rupe legăturile cu Constantinopole şi Patriarhia ortodoxă. La începutul secolului al XIV-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe din Constantinopole a înfiinţat o mitropolie pentru conducătorii Galiţiei, pentru a compensa mutarea mitropoliei kievene la Vladimir. Lituanienii au cerut şi au primit, în scurtă vreme, încuviinţarea înfiinţării unei mitropolii pentru Novagrudok. La începutul secolului al XV-lea, aceste mitropolii erau conduse, din nou, din Kiev de “Mitropolitul Kievului, Haliciului şi tuturor rusilor′”.
O a doua dezintegrare sau daca doriti continuarea primei, are loc tot in secolul al XII-lea cu formarea prin desprindere din Rusia Kieveana a Cnezatul Vladimir-Suzdal (sau Rusia Vladimir-Suzdal0) , entitate devenita cea mai puternica după destrămarea Rusiei Kievene, fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, inghitit de Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca leagănul limbii și a naționalității ruse. Principatul a ocupat teritoriul din partea de nord-est a Rusiei Kievene, având ca granițe (aproximative) râurile Volga, Oka și Dvina de Nord. În secolul al XI-lea, principatul își avea capitala la Rostov Veliki, printre orașele importante numărându-se Suzdal, Iaroslavl și Belozersk.
În 1169, prinţul Andrei Bogolubski al Vladimir-Suzdalului a dat o lovitură grea Rusiei Kievene aflate în plin declin, când armatele sale au cucerit şi jefuit Kievul. Prinţul Andrei şi-a instalat, pentru scurt timp, propriul frate pe tronul Kievului, în timp ce el a continuat să domnească în Suzdal. În 1299, în timpul invaziei mongole, mitropolia rusă s-a mutat de la Kiev la Vladimir, iar Vladimir-Suzdal a înlocuit Kievul ca centru religios al regiunilor nordice.
În nord, Republica Novgorodului a prosperat ca parte a Rusiei Kievene, datorită controlului asupra rutelor comerciale de pe râul Volga spre Marea Baltică. În timpul declinului Rusiei Kievene, Novgorodul a devenit tot mai independent. Novgorodul era condus de o oligarhie locală. Principalele hotărâri erau luate de adunarea orăşenească, tot această adunare alegând principele local şi comandantul militar.
În secolul al XII-lea, Novgorodul a dobândit propriul arhiepiscopat, ca semn al importanţei şi independenţei politice. Prin structura politică şi activităţile comerciale, Novgorodul se asemăna cu oraşele nord-europene ale Ligii Hanseatice, alianţa prosperă care a dominat activitatea comercială din Barea Baltică între secolele al XIII-lea şi al XVII-lea. Despre Republica Novgorodului si Cnezatul Moscovei intr-o postare urmatoare.
Bibliografie, vezi in articolele:
Apariţia statelor slave: Rusia (Rutenia) Kieveană – 1
Apariţia statelor slave: Rusia (Rutenia) Kieveană – 2
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
