Protestanţii (10) – Protestantismul germanic (1)
| 06/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană
In sfarsit am ajuns dupa 10 articole in locul la care de obicei majoritatea naratorilor isi incep dizertatiile legate de Reforma Protestanta. O asemenea metodologie tinde sa lase cititorul nesatisfacut si numai din cauza complexitatii motivelor si fenomenelor mult diferite decat in alte locuri din Europa.
Germania secolelor XV – XVI este foarte diferita de alte tari europene. Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, germ. Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) – dupa doua dinastii (Ottonieni si Salieni) in care marele Imperiu intemeiat de Carol cel Mare se faramita prin legile de succesiune aberante (eu le-as numi de-a dreptul idioate), apare dinastia Habsburgilor, care va incerca sa reunifice tot ceeace se putea reunifica din vechiul imperiu.
Ideile Renasterii si noul umanism care a insotit acesta perioada migreaza dupa aproape un secol si jumatate din Italia si Franta spre Centrul Europei. Lipsa de esenta populara a religiei catolice si faptul ca majoritatea credinciosilor habar nu aveau la ce si de ce se roaga, neintelegand o iota latina si faptul ca deja clerul catolic era atat de corupt ca nimeni nu-l mai putea lua in considerare ca reper moral incep sa creeze o presiune populara spre un nou format religios, diferit de cel existent.
Fara a incerca sa sustin teorii marxiste, aceasta presiune populara isi avea si un motiv socio-economic pregnant prin stratificarea sociala excesiva pe care aproape nu o gasim nicaieri si relatiile opresive dintre diferitele clase sociale.
In aceasta perioada teritoriile germane erau administrate (conduse de facto) de prinţi care aveau puterea executiva, dar foarte putin bani pentru ca erau saraciti de armate de mercenari si o birocratie ineficienta; mica nobilime sau nobilimea rurala, fosti vasali feudali ai printilor care aveau teritoriile lor in goana sa le mareasca prin mezaliante sau razboaie, bineinteles scutiti de taxe; clerul, care mai tarziu se va diviza si el in catolici si protestanti, care administrau averi bisericesti, unele destul de substantiale si eu scutiri de taxe; patricienii (patrizier), o elita oraseneasca care contituia inalta birocratie, cei care trebuiau sa stranga taxele si sa administreze averile prinţilor si care aveau grija sa-si insuseasca majoritatea lor, de fapt cei mai bogati oameni ai perioadei; burghezii (burghers), orasenii, mestesugari, mica birocratie, care lucra pentru patricieni. Au fost si au ramas cei mai mari sustinatori ai miscarii reformante si sustinatorii ei ferventi, in primul rand din cauza averilor bisericesti si scutirea lor de taxe.
Plebeii, clasa muncitoare daca doriti, formata in majoritatea ei din muncitori industriali sau burghezi falimentati, plateau taxe la sursa, de obicei taxe care ramaneau in buzunarele perceptorilor. Ţaranimea, majoritatea populatiei si mari platitori de taxe cu drepturi reduse si cu taxe care ajungeau la 60% din ceea ce produceau. La moartea sefului casei, 50% din animalele familiei treceau automat la nobilul rural pe pamantul caruia traiau. Judecati de patricieni si burghezi, sansele lor erau aproape nule intotdeauna. Mari sustinatori ai reformei la inceputurile ei si mai putin dupa ce Martin Luther si-a retras sustinerea pentru doleantele lor provocand de fapt unul dintre cele mai violente conflicte care au avut loc la inceputul reformei – Războiul Țărănesc German.
Războiul Țărănesc German a început în anul 1524 și a cuprins ținuturile de sud-est din Germania, regiuni din Austria și Elveția. Țăranii răsculați revendică pretențiile lor formulate în cele „12 articole din Memmingen”. Cele „12 articole din Memmingen”, considerate ca prima formulare din istorie care pretinde acordarea drepturilor omului. Mișcarea țărănilor va fi înăbușită în anul 1525 în Schwaben, Elsass, Turingia și Franken si în anul 1526 va fi înăbușită în Sachsen și Tirol. In aceasta conflagratie au fost ucisi intre 100 de mii si 300 de mii de persoane (depinde de surse) fiind cea mai vasta revolta populara pana la Revolutia Franceza din 1789.
In articolul de maine ne vom ocupa de divergentele doctrinare dintre reformantii germani si biserica catolica, asa zisele doctrine Augustiniste (Augustin de Hipona) detinute de Calvin si Luther si acuzele lor de pelagianism catre biserica Catolica. Nu cred ca cineva poate intelege cu adevarat luteranismul fara intelegerea acestui conflict teologic.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
