Protestanţii (14) – Baptismul (1)
| 04/04/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
N.B.Evenimentele din Ucraina au intrerupt acest serial si au impus o alta agenda de subiecte care s-au reflectat in articolele publicate de Politeia. Am hotarat, astazi, cand lucrurile sunt mai clare sa continuam seria despre crestinismul protestant, unde nu am ajuns nici macar la mijlocul seriei, in paralel cu subiectele de pe ordinea de zi politica, am dezvoltat o serie de articole legate de istoria Germaniei si de atitudinile actuale ale guvernantilor de la Berlin, cautand radacinile acestui comportament in istoria apropiata sau mai departata a Germaniei. Sper sa cititi ambele seriale in care am investit mult efort, munca si timp si sa aveti placerea pe care eu am simtit-o scriind aceste materiale.
***
Baptismul – O introducere
Biserica Baptista este cea mai numeroasa denominatie crestina în comparatie cu celelalte culte protestante. BWA (Baptist World Alliance) a publicat in 2008 cifra de 44 de milioane de membri în aproximativ 150.000 de 
congregații. Alta cifra vehiculata (nu toate congregatiile baptiste fac parte din BWA) este de circa 100 milioane de baptiști pe întreg globul și mai mult de 33 de milioane în Statele Unite si Canada. Avand in vedere ca Baptismul este un crez congrational (bazat pe comunitati autonome dispersate) cifrele sunt greu de controlat, dar in orice caz pot fi apropiate de adevarata cifra a acestei denominatii crestine.
Originile Baptismului sunt destul de controversate. Trei ipoteze sunt prezente in filozofia si istoria acestui crestinism – originea separatista, cea mai plauzibila dupa parerea mea, originea pre-catolica (landmarkista) si originea anabaptista, care prezinta totusi niste surse plauzibile.
Originea separatista sustine o sursa dubla (anglo-olandeza) cand cateva congregatii s-au separat de puritani. În 1609, John Smyth a convins un grup de puritani olandezi sa adopte o teologie arminiană (Jacobus Arminius – 1560–1609). A doua sursa este un grup de puritani cu o teologie calvinistă, care convinsi de Henry Jacob in 1610, formeaza nucleul baptismului anglo-saxon. Ambele grupuri trimit pelerini spre America, unde ei intemeiaza biserici baptiste în noile colonii ale Britaniei. Controversa arminianism versus calvinism, a ramas nerezolvata până la formarea în secolul XIX a Uniunii Baptiste a Marii Britanii, care a reusit sa atenueze contradictiile, fara insa sa le stinga pana in ziua de astazi.
Originea pre-catolica (landmarkista) sustine ca tradiția baptista a precedat Biserica Catolică, existând de pe timpul lui Ioan Botezătorul și al lui Iisus. Propunătorii ei cred că tradițiile baptiste au trecut de-a lungul unei succesiuni de comunitati de creștini care erau baptiști în doctrină și practică, dar nu neapărat în nume. Această vedere se bazează teologic pe Matei 16:18-28 și pe o respingere a catolicismului ca parte a originilor baptiștilor. Această ascendență le oferă bisericilor baptiste statutul de a fi curate și separate de ceea ce e considerat a fi coruptia catolicismului și a celorlalte denominatii crestine desprinse din catolicism. De asemenea, implică faptul că baptiștii preced în ordine istorică Biserica Catolică, nefiind deci parte a Reformei sau Protestantismului.
Originea anabaptista – originea lor este in anabaptism (menoniții, amish, huteriții) grupare din secolul al XVI-lea care respingea botezul copiilor și își “reboteza” membrii ca adulți. Anabaptismul impărtășea multe din învățăturile primilor baptiști, printre care botezul nou-testamental și libertatea religioasă și au influențat, probabil, dezvoltarea multor caracteristici ale baptiștilor. Chiar dacă numele sugerează o conexiune, unii anabaptiști difereau de baptiști în multe alte probleme, cum ar fi pacifismul și posesiunea în comun a bunurilor materiale.
Crezul Baptist este bazat pe libertatea religioasa, pe Biblie ca singura autoritate și carte de doctrine, mântuirea numai prin credința, autonomia bisericii, preoția tuturor credincioșilor, recunoașterea a două simboluri ale credinței (Botezul și Cina Domnului), libertatea individuală a sufletului, separarea Bisericii de Stat și recunoașterea a trei funcții în biserică (cea de pastor și prezbiter și cea de diacon). Bisericile baptiste nu sunt supuse vreunei autoritati guvernamentale sau de alt fel, ceea ce are ca efect o diversitate a crezului de la o biserică la alta.
Congregationalismul Baptist conferă autonomie bisericilor locale individuale în domeniile legislatiei, organizării interne și doctrinei. Doctrina preoției tuturor credincioșilor afirmă că fiecare creștin are acces direct la Dumnezeu și la adevărurile conținute în Biblie, fără ajutorul unei aristocrații sau ierarhii de preoți. Doctrina se bazează pe versetul din 1 Petru 2:9 popularizat în timpul Reformei protestante, iar înainte de aceasta de John Wycliff.
Simbolistica crestina acceptata de baptisti include numai Botezul și Euharistia (Cina Domnului). Baptiști arminieni practică și spălarea picioarelor ca un al treilea simbol.
Mai multe in urmatoarele articole despre Baptism.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
