Protestanţii (13) – Protestantismul germanic (4)
| 20/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Confesiunea de la Augsburg şi începuturile luteranismului politic
Principala urmasa a invataturilor lui Martin Luther este Biserica Evanghelica-Lutherana C.A. (C.A de la “Confessio Augustana” adica “Credinta / Confesiunea de la Augsburg”). Bisericile Evanghelice-Luterane, grupate în Federaţia Luterană, sunt Bisericile şi obştile bisericeşti care au acceptat Reforma protestantă şi care urmează, într-o măsură mai mare sau mai mică, teologia lui Martin Luther, teologie numită şi luteranism.
***
Confesiunea de la Augsburg este un document care sta la baza doctrinei luterane, avându-l ca principal autor pe Philipp Melanchthon. Documentul a fost prezentat împăratului Carol V la Dieta de la Augsburg, la data de 25 iunie 1530 si trebuia sa-i disculpe pe Luther si pe cei care l-au sustinut de acuzele de erezie. Documentul avea ca scop prezentarea dogmelor luterane compatibile catolicismului, fiind un document teologic care putea fi acceptat de romano-catolici.
Documentul numit astazi Confesiunea de la Augsburg este format din 28 de articole care rezumau doctrina luterană şi prezentau erorile de interpretare aparute în cadrul creştinismului catolic de-a lungul timpului. Documentul original a rămas o lucrare de referinţă pentru luterani şi unele biserici reformate acceptă mai tarziu chiar o variantă vizibil revizuită, a lui Melanchthon (Variata). Documentul a fost formulat in latina si germana.
Confesiunea de la Augsburg a fost tradusa în engleză în 1536 si a stat la baza redactării celor 39 de articole ale Bisericii Angliei şi a celor 25 de articole ale cultului metodist.
Carol al V-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman, a convocat aceasta dieta (adunare) de la Augsburg, dieta formata din prinții și conducatorii oraselor din Germania pentru a media intre convingerile lor religioase (care deja erau influentate de invataturile lui Luther) si crestinismul catolic într-o ultima încercare de a restabili unitatea religioasă și politică a Sfântului Imperiu Roman și a primi sprijinul lor împotriva invaziei turcești.
Bineinteles ca nu s-a ajuns la nici o intelegere, Luther fiind declarat eretic si chemat in fata autoritatilor si a dietei din Worms.
Luther s-a bucurat de protectia principilor germani care au profitat de ocazie inbogatindu-se prin confiscarea averilor bisericilor si manastirilor. Sentimentul national a triumfat dupa multe veacuri de conflicte intre papalitate si imparatii germani. Dupa excomunicare, Luther a refuzat sa se prezinte in fata dietei din Worms pentru a se justifica si s-a ascuns in castelul lui Frederic de Saxonia din Wartburg, lasand sa se inteleaga ca e mort.
O cauza importanta a raspandirii rapide a protestantismului in Germania a fost faptul ca momentul Luther a servit drept pretext pentru principii germani de a se revolta si impotriva autoritatii imperiale (catolice) a lui Carol al V-lea. Desigur, poate ca altul ar fi fost cursul istoriei daca Frederick al Saxoniei nu ar fi cerut ca Luther sa fie judecat in principatul sau. Altfel ar fi sfarsit la fel ca si alti reformatori ai timpului respectiv. Perioada pe care a avut-o dupa ce s-a retras sub protectia principelui Frederick i-a permis continuarea operei de fundamentare a teologiei sale.
In cei 12 ani cat a stat ascuns, a tradus Biblia in limba germana, fiind considerat unul din creatorii limbii germane literare. Taranii germani, auzind vorbindu-se de „libertatea evanghelica”, au refuzat dijmele si clacile si s-au rasculat impotriva nobililor si a bisericii, declansand razboiul despre care am mai discutat.
La inceput, Luther a fost de partea taranilor. Apoi a trecut de partea nobililor, indemnandu-i sa inabuse in sange rascoala, caci in mainile lor trecusera toate drepturile luate de la papa, de la episcopi si de la preoti. Ingrozitoare alegere, care a costat viata a multor mii de oameni.
Din nefericire, multe din scrierile lui Martin Luther au fost profund antisemite, mult mai antisemite decat ale oricarui crestinism istoric si au fost folosite de generatii de antisemiti in Germania, inclusiv cea care a declansat holocaustul. Mi-e greu sa inteleg cum luteranii pot apela la traditia iudeo-crestina cu asemenea traditie istorica mult mai recenta.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
