Protestanţii (12) – Protestantismul germanic (3)
| 14/02/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Tezele lui Luther
Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum
Reforma Luterana a fost una dintre cele mai puternice lovituri date oranduirii feudale. Desi tezele lui Luther sunt in primul rand de natura teologica, ele s-au dovedit ulterior de natura sociala si economica, iar treptat de natura politica. Transformarile religioase produse in Europa secolului XVI erau sprijinite si produse de doi poli: filosofic-teologic, pol formulat si generat de noile idei umaniste ale Renasterii, care tolerau pluralismul exegetic al Sfintelor Scripturi si infruntau viziunea de monolit promovata de scolasticismul bisericii Catolice, singura institutie (in occident) a carei dogma era pana atunci continutul acestui pol. Bineinteles ca acest prim pol era accesibil doar unei minoritati (intelectuale), care detinea monopolul gandirii si propagarea ideilor. Reforma Luterana a generat (cel mai eficient) un al doilea pol, teologic-umanist, care a reusit mai bine decat celelalte curente reformiste sa ajunga la o majoritate larga a populatiilor europene. Sfaramarea acestui monolit nu doar ca a divizat monopolul catolic, ci a facut posibila circulatia ideilor de schimbare.
Important de mentionat ca Martin Luther a fost un bun catolic. In plus, nici pe de parte teologia lui nu reprezenta prima incercare de reformare (asa cum am demonstrat in articolele precedente) a Bisericii Catolice si nici gandirea sa nu era originala. Multe din ideile lui Luther isi datorau influenta teologiei premergatorilor lui, care punea accentul pe rolul ratiunii in descoperirea adevarului teologic. Miscarea Husita condusa de Jan Hus a dovedit ca se poate desprinde de biserica Catolica. Revolta sangeroasa a lui Hus s-a incheiat cu un compromis: recunoasterea unei biserici (generata de aceasta miscare), care nu mai apartinea bisericii Catolice. Totusi, daca acest lucru poate primi caracterul unei schisme, de ce nu capata recunoasterea ca atare? In primul rand, spre deosebire de Biserica Luterana, compromisul husit nu cunoaste ulterior aderenti decat prin aliante si in afara teritoriului de origine (vom vedea asta ceva mai tarziu cand vom discuta despre neo-protestantism). Problema Husitilor a fost lipsa spijinului politic al elitelor locale care ramaneau in continuare devotate catolicismului. Lucru ce nu s-a intamplat in cazul Reformei Luterane
Important de mentionat, poate cel mai important, este ca argumentele teologice promovate de Luther au cunoscut o forma simpla, usor de citit, scrise in limba germana (deci usor de inteles de clasa mijlocie si cea de jos, necunoscatoare de latina), usor de tiparit si usor de procurat (datorita pretului scazut). S-ar putea spune ca Luther a inaugurat epoca manifestelor care vor schimba istoria. La fel cum pentru Reforma cele 95 de teze sunt citate adesea mai mult decat lucrarea din 1530 (Sendbrief von Dolmetschen “Scrisoarea despre tălmăcire“) care fundamenteaza diferenta teologica dintre Protestantism si Catolicism, tot asa pentru socialismul marxist conteaza mai mult “Manifestul Comunist” decat lucrarea “Capitalul” de Marx. Capacitatea de comunicare a lui Luther nu sta doar in puterea cuvantului scris, ci si in capacitatea sa de predica.
Cele 95 de teze au fost facute publice pentru prima dată la 31 octombrie 1517 printr-o scrisoare adresată episcopului de Mainz și Magdeburg Albrecht von Brandenburg. Neprimind un răspuns de la episcop, Martin Luther a dat tezele unui cunoscut, care le-a tipărit făcându-le astfel temă de discuție în întreaga Germania.
Povestea in care se sustinea ca Luther a afișat pe ușa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze este data de o singura marturie, serioasa, dar singulara. Martorul a fost marele pedagog, teolog și filosof umanist Philipp Melanchthon. Aici imi permit un excursus cu accent romanesc si voi dedica cateva randuri acestui mare om care a fost Philipp Melanchthon, pe care l-am amintit cand am vorbit despre “Scrisorile Turcesti ale lui Ghislin de Busbecq” si Despot Voda.
Cei care doresc sa citeasca cele 95 de teze a lui Luther o pot face AICI
Excursus: Philipp Melanchthon – Praeceptor Germaniae
Philipp Melanchthon (1497 – 1560; numele grecizat din originalul Philipp Schwarzerd) a fost filolog, filosof – umanist, teolog si mare pedagog, fiind unul dintre promotorii reformei. Multi ii atribuie multe dintre ideile preluate de bunul sau prieten si coleg Martin Luther. Politizarea miscarii reformiste luterane il distanțeaza pana la ruperea relatiilor dintre ei. Philipp Melanchthon a fost si bun prieten cu Despot Vodă pe care l-a gazduit aproape un an in casa sa din Bretten.
Despot Vodă sau Iacob Eraclide sau Heraclid (1511-1563), a fost domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 – 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos. În 1555 el trece la reformanti, parasind religia ortodoxa. Ghislin de Busbecq ne informeaza ca aceasta schimbare a religiei a fost una formala pentru a putea sa-si asigure suportul politic necesar planurilor sale. Un intelectual adevarat, om al renasterii si viteaz conducator de osti, a fost imortalizat de Grigore Alexandri in drama lui versificata Despot Voda, cu o mai mare blandete decat autorii moderni, care habar nu au despre ce vorbesc.
Despot Voda a fost primul intemeietor al unui lacas de invatamant pe teritoriul Moldovei si al Munteniei – Scoala Latina de la Cotnari. Ioan Sommer (1542-1574), autorul de mai tarziu al biografiei lui Despot, ne povesteste ca Despot( Iacob Heraclid) in peregrinarile sale, a locuit in 1533 in casa celebrului profesor si umanist german Philipp Melanchthon 
(1497-1560), din Wittenberg (supranumit ulterior preceptorul Germaniei). Desi nu a fost matematician, a contribuit totusi mult la propasirea acestei stiinte, iar Despot si l-a facut prieten. Cand Despot a infiintat Scoala Latina, a creat o biblioteca de curte, gandindu-se si la infiintarea unei academii, idee care pana la urma insa a ramas numai in stare de proiect. El i-a cerut totodata lui Melanchton sa-i trimita oameni invatati. L-a cerut in primul rand pe George Ioachim Rhaeticus (1514-1576), profesor de matematici la Wittenberg si Cracovia, aderent al ideilor lui Copernic si cel care a tiparit opera marelui astronom. Despot i-a mai cerut lui Melanchton sa i-l trimita si pe propriul sau ginere Caspar Peucer (1526-1602), care a fost profesor de matematica la Wittenberg intre anii 1554 si 1559. Nici unul, nici altul insa nu au venit in tara. Scoala Latina de la Cotnari a lui Despot a avut gradul de colegiu (gimnaziu) si nu de academie, sinonim cu universitate. Iohannes Sommerus, in cartea sa, “Vita Iocobi Despote Moldavorum“, dupa ce expune viata lui Despot, incheie cu 15 elegii intitulate De clade Moldavica, adica Prapadul din Moldova. Elegia a zecea este subintitulata “Ad princepem Despot, de bibliotheca et Scoala instituta“, ceea ce inseamna: “Lui Despot Voda despre biblioteca si scoala ce el a intemeiat“. Numai ultimele 8 versuri din elegia a zecea trateaza despre scoala de latina; toate celelalte versuri se refera la biblioteca de curte a lui Despot (nicidecum nu e vorba de o biblioteca a scolii de latina).
In Scoala Latina, scoala cu destinatie limitata pentru invatarea limbei latine, nu s-au predat ca materii de studiu de catre Sommer (si eventual un ajutor), decat cel mult partea I din invatamantul latinei: tabula (un abecedar cu litere si 
silabe si mici texte incepatoare latine). Chiar daca scoala latina a fost de 5 ani de studiu, ca in Apus (deci scoala elementara si gimnaziu), invatamantul in ea a fost impartit in 3 ani de gramatica, din care 2 ani de retorica si dialectica. In cadrul lectiilor de lecturi de texte in latina se predau si notiuni stiintifice, deci si ceva cunostinte din domeniul aritmeticii. Dar daca Sommer sau un ajutor al sau, a predat notiuni de aritmetica in latina, la fel cum se proceda in Apus in acel timp, n-a putut sa predea decat cifre romane, numararea, adunarea si scaderea. In Apus, inmultirea si impartirea nu s-au predat in mod curent in scoli decat incepand cu secolul al XVII-lea. Despot isi alesese ca loc pentru Scoala Latina Cotnarii, fiindca pe vremea aceea in orasul Cotnari locuiau multi protestanti, prin intermediul carora ar fi dorit sa raspandeasca protestantismul in Moldova. La scoala veneau copii de mici boieri de tara, razesi si mazili. La aceasta Scoala Latina s-au predat insa in mod sigur din cunostintele care pana azi ne raman o parte necunoscute.
Asta ar fi si legatura intre Moldova, Despot Voda primul domn renascentis al romanilor (cam 150 de ani inaintea lui Cantemir)
Cine doreste sa cunoasca mai multe il invit sa citeasca articolul “Scrisorile turceşti şi povestea lui Despot Voda”.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
