Prostituţia bucureşteană de la Gheorghe Bibescu-Voda şi până la tovarăşele curve ale socialismului ştiinţific
| 21/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Am scris despre prostitutia interbelica intr-un articol care l-am publicat anul trecut (Bucureştiul interbelic: Sex in the city), citind cateva documente de pe la mijlocul secolului al XIX am gasit niste referinte interesante despre felul in care societatea romaneasca privea prostitutia si aproape am ramas perplex. Atunci oamenii erau mult mai toleranti decat suntem noi astazi.
Doi domnitori interesanti a avut Tara Romaneasca aproape de perioada Unirii Principatelor, doi frati desi purtau nume diferite. Ma refer la Gheorghe Bibescu (penultimul domn al Munteniei), un adevarat prinţ luminat si fratele sau, Barbu Dimitrie Ştirbei (ultimul domn), mai putin luminat dar un om pozitiv cu multe calitati bune.
Gheorghe Bibescu, craiovean de origine, isi face studiile la București si Paris, in 1824 devine Ministru de Justiție și putin mai tarziu Ministeru de Externe. Demisionează în 1834, neintelegandu-se de loc cu Alexandru Dimitrie Ghica pe care il caracteriza “om bun, însă fără curaj … prieten al țării, dar mai mult încă al postului său”. Traieste pana la 1842 la Paris și Viena. Reintors, conduce opoziția contra domnitorului Alexandru D. Ghica și reuseste sa-l mazileasca la modul cel mai pasnic si amical (serios).
Gheorghe Bibescu, a fost fara indoiala un umanist si iubitor de tara, a pus ordine in finantele tarii, i-a ajutat pe sinistratii bucuresteni care si-au pierdut casele în urma marelui incendiu din ziua de Pasti a lui 1847, chiar a pus bazele unei armate profesioniste. Printre reformele facute a fost cea a prostitutiei pe care a vazut-o ca un serviciu social important. Dreptul la sex trebuia garantat chiar daca esti slut ca naiba, in plus Bibescu intelegea ca la o anumita varsta abstinenta nu este sanatoasa si multe domnisoare din lumea buna pot ajunge cu burta “pana la barbie” inainte de o casatorie aranjata cu dichis de parinti.
Primul regulament al “conduitei” este redactat in timpul domniei lui Bibescu-Voda. Din nefericire pentru el si pentru prostituate, Bibescu-Voda face gresala pe care o fac si guvernantii de astazi, promulga o “lege a minelor”, concesionand minele predecesorilor lui Gazprom, un nobil rus numit Trandafiloff. Isi pune in cap “Sfatul Tarii”, care anuleaza concesiunea. Bibescu , suspendă adunarea – “pentru rele aplicari și gandiri“. Sfarsitul domniei sale vine insa după citirea Proclamației de la Islaz (9 iunie), ea este impusă și domnitorului la București. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluției și nici nu a avut inima sa o inabuseasca cu forta, astfel încât este nevoit să abdice la 13 iunie 1848 și să paraseasca tara. Un om care mi-a placut mult si vom mai discuta despre el, va promit.
Nici fratele lui Voda Bibescu, Barbu D. Ştirbei-Voda, nu implementeaza “conduita,” lasand-o in sarcina lui Alexandru Ioan Cuza. Conform “conduitei” lui Gheorghe Bibescu, prostitutia era legala numai in “case de toleranta (bordeluri)” sub administrarea (astazi se numeste managment) a unor doamne mai in varsta cu experienta in aceasta profesie numite “femei pezevenghi”, cred ca am explicat termenul intr-un articol anterior. Matroanele “pezevenghi,” trebuiau sa aiba grija de igiena damelor, sa le dea de mancare cum trebuie sa le pazeasca de violentele eventualilor clienti in stare de ebrietate. Cea mai importanta sarcina insa era trimiterea damelor, discret, la un control medical saptamanal. Acesta “conduita” (asta era numele), devine “regulament” in anul 1862. Aceasta reglementare s-a pastrat pana in anul 1930, cu cateva amendamente. Regulamentul pemitea un sistem bazat pe prostitutia colectiva, a “damelor de bordel” şi al prostitutiei individuale cu o condicuţă de sanatate, care trebuia sa fie inregistrata prealabil la Politie şi la Serviciul Sanitar, după indeplinirea cerintelor legate de o limită de varstă şi stare de sanatate. Condicuţa era permisul legal pentru exercitarea acestei ocupatii.
In casele de toleranta “burgheze”, preturile erau destul de piperate, putina ţuica de prune “o maslinuţă, un sanviş cu batog si niste icre proaspete” inainte sau dupa sex, “plus două, trei rapoarte sexuale şi dormit toata noaptea,” cam jumatate din salariul unui functionar inferior la stat (statutul ultimativ si in acele vremuri). Bineinteles ca se putea si mult mai ieftin intr-o camera inchiriata sau cel mai ieftin intr-o Gradina Publică, intre boscheţi, dar si mult mai scump in cele doua bordeluri de lux ale capitalei.
Dacă în 1875 existau 243 prostituate inregistrate, in 1898 erau 354, iar după 30 de ani numărul lor a crescut cam de zece ori. La o razie în august 1921, din 108 femei duse la arestul de la Poliţia Capitalei, 73 erau prostituate cu condicuţă, iar restul, clandestine, dintre care opt, urmărite pentru diferite infracţiuni. Dintre toate, 41 au fost duse la Secţia specială de la Colentina pentru ,,boli lumeşti”. Potrivit Brigăzii de Moravuri a Prefecturii Poliţiei Capitalei, la nivelul anului 1938 existau: 1.272 curve înregistrate, la care se adăugau 1.050 clandestine. Era un număr foarte mare. Dintre toate, au fost găsite bolnave nu mai puţin de 944 dintre cele înregistrate şi 630 clandestine; totalul celor supuse vizitei medicale la cele cinci dispensare era de 2.212 înregistrate şi 1.670 clandestine. [Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Fond Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale (D.P.S.G.), Dosar 11923/1944]
Cam atat pentru astazi. Ne citim in acelas subiect in zilele urmatoare
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua!
Multumim pentru articol … interesanta perioada.
O intrebare pentru multi politicieni ar putea fi: Aveti sau nu condicuta?
Interesanta perioada de la mijlocul secolului XIX … aproape am ramas si eu perplexa citind regulile cersetoriei/cersetorilor 🙂
salut miki,
da, am fost odata mai civilizati. Chiar mi-as dori un presedinte ca Gheorghe Bibescu, pacat ca nu mai sunt in dotare. Am sa scriu o data despre profilul presedintelui ideal si am sa fac o comparatie cu biografia lui 🙂
Salutare !
Clientii seriosi isi faceau abonament.
Si ieseai mult mai ieftin. 🙂
La do`nsoara Mitzi Vasilescu, de ex, 50 lei abonamentul pt. 10 “numere” : 🙂
http://stirileprotv.ro/special/prostitutie-pe-abonament-cum-se-practica-in-trecut-in-romania-cea-mai-veche-meserie-din-lume.html
Am si eu materialul, am sa-l public cu explicatiile de rigoare. Mi-a placut mult incercarea de civiliza un fenomen considerat “necivilizat”
salut timi,
asa e! Sw lipseau insa de diversitate 😆
Resalut
Pe vremea RSR se practica intens prostitutia .
Cluj – Bucuresti – Timisoara – Iasi , orasele universitare unde “fratii” arabi studiau intens .
Cheltuielile de distractie pe plaiurile miortice erau finantate cu vinzarea de blugi , bauturi si tigari din shop , cafea adusa din Viena (sau tot de la shop) . Nu le dadeau parintii arabi prea multi bani fiind si ei cam strimtorati.
Pentru fetele mai “harnice” la pat se faceau si cadouri din sus numitele “bunataturi” si domnisoarele erau extrem de mandre sa etaleze produsele capitaliste . 🙂
De aici a aparut si valul de casatorii cu cetateni arabi dar si infiltrarea “meseriei” cu tinere avind dosar la securitate . Respectiv la serviciul filaj straini .
salut Stef
te asigur ca ajungem si la asta 🙂
Eu cunosc cu nume , prenume niste tinere “harnice” de atunci .
Cum cunosc cu nume prenume citeva si cu dosar la secu .
Cunosc la fel si ofiteri care se ocupau de dinsele si/sau straini . Unii mai sint in viata ca pensionati de lux , altii trecuti in eternitate .
te cred!
Preturile erau mai mari din considerente sociale, respectiv premia pentru renuntarea la maritisul cu himenul intact era mult mai mare. Azi, nemaijucandu-se cearceaful la nunta, premia respectiva s-a diminuat considerabil si asta cam prin toate societatile occidentale.