O istorie: Realpolitik
| 11/04/2014 | Autor theophyle Categorii: GeoPolitica, Magazin Istoric |
Realpolitik, un termen devenit in doua secole doctrina si scuza aproape automata la orice porcarie politica, diplomatica, economica sau sociala. Inventat si folosit cu prisosinta in secolul al XIX-lea in lumea germanica, cu cinism tragic si aducator de dezastre in sec XX, pentru ei si pentru altii, de aceeasi lume germanica. Infamul Realpolitik a fost transferat ca “mutant” politic spre toate dictaturile fasciste si comuniste ale secolului trecut. Reinviat si cosmetizat de Henry Kissinger, a fost folosit pentru afaceri diplomatice in Orient si Occident, afaceri in care au fost tradati aliatii traditionali si popoare au trecut sub jugul comunist (Vietnamul de Sud, Cambodia si Laos).
Interesant, dar termenul de “realpolitik” apartine la origine stangii revolutionare germane de la inceputul secolului al XIX-lea. Ludwig von Rochau (1810-1873) jurnalist si politician de stanga a fost participant la insurectia de la Frankfurt (Frankfurter Wachensturm) in data de 3 aprilie 1833, unde este capturat si judecat la inchisoare pe viata. Reuseste sa evadeze si va trai in exil multi ani. In 1853 scrie un eseu celebru numit “Principii de Realpolitik: aplicate la condițiile politice din Germania” (Grundsätze der Realpolitik: angewendet auf die staatlichen Zustände Deutschlands).
Ca un fel de razbunare a istoriei, ceea ce von Rochau si-a dorit pentru stanga revolutionara a fost implementat cu mare sarguinta si uneori succes de dreapta conservatoare si reactionara, reprezentata de von Metternich si Otto von Bismarck, personalitate despre care vom discuta pe indelete intr-un articol adiacent.
“Realpolitik-ul” celor doi corifei ai lumii germanice s-a terminat prost pentru amandoi. Ambii au terminat carierele glorioase, siliti sa demisioneze (Bismarck) si chiar sa iasa in exil (Metternich). Felul in care Metternich si-a tradat compatriotii in incercarea de a stopa progresul necesar existentei unui stat multi national ca Imperiul Habsburgic au condus la dizolvarea acestui imperiu la mai putin de 70 de ani dupa sfarsitul carierei lui si primul Reich intemeiat de Bismarck a supravietuit mai putin de 20 de ani dupa moartea lui.
De mentionat cu neplacere ca parintele aliantelor secrete cu Rusia a fost Otto von Bismarck, a carui amprenta s-a pastrat pana in zilele noastre in gandirea politica a unor elite germane, in special din clasa politica, economica si financiara.
Cea mai noua manifestare a realpolitik-ului german este pozitionarea transpartinica consecventa pentru pastrarea relatiilor “de lucru” cu Federatia Rusa indiferent de amenintarile ei directe asupra Europei de Est, dar si indirecte asupra intregii Uniunii Europene. Nu cred ca este cazul sa aduc zecile de citate legate de acesta atitudine, incepand cu apropiatii Cancelarei Merkel si pana la președintele Parlamentului European Martin Schulz.
Aceast scurt articol este un articol conex la serialul “Magna Germania”
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Cine s-ar fi asteptat la Bismarck? Nu stiam si cu atat mai putin m-as fi asteptat ca el sa initieze aliantele secrete cu Rusia care continua pana in cercul apropiat al actualului Cancelar Merkel
Intodeauna a exitat ambivalenta intre relatiile ruso-gernane
buna seara
intotdeauna am sustinut ca nemtii cat or fi ei de “nemti”au o mare carenta-nu au un plan b;
se pare -din pacate si pentru noi-ca se continua planul a=aliante cu rusia
ca platesc ei pentru asta ,cinic vorbind,este problema lor
problema este ca “au platit” alte zeci de milioane de oameni cu vietile lor acest “plan a”
Buna seara!
Corect, nemtii nu par a avea niciodata un plan B. Eu tot dau exemplu, in legatura cu lipsa unui plan B la nemti, ce credeti? Accidentele feroviare din Germania: nu au loc des, dar si cand se intampla, se lasa cu d-alea grele, cu trenuri suite unul peste altul pana la jumatate, cu gari rase de pe fata pamantului, poduri daramante, sute de morti etc. Si toate astea pentru ca nemtii au credinta ca le pot calcula pe toate de dinainte, ca pentru ei nu poate ramane nimic la mana hazardului, neprevazutului, ca doar d-aia sunt ei nemti scl. Doar ca hazardul nu-i nemtesc 🙂
Eu cred ca, oarecum, isi dau si ei seama de asta: si-au facut un plan de independenta energetica care o sa fie gata peste 30 de ani samd. Da, dar pana atunci? Tot cu realpoliku’ ala vechi…
Buna Seara,
exact, cand o fac de oaie, oaia e mare cat o vaca!
Salut!
Am avut odinioara o discutie pe care am s-o relatez pe scurt mai jos; discutia a plecat exact de la subiectul articolului de fata.
Acum cativa ani (buni), la o intalnire destul de simandicoasa, cu multi participanti, mi-am exprimat opinia ca in relatia dintre nemti si rusi exista un ce maladiv, daca nu e… altceva. Si nu de ieri – de azi, ci de pe vremea lui Napoleon, le ziceam eu alora. Ce, adica, m-au intrebat ei? Eu stiu? Poate ceva care e pus in capul listei intotdeauna, inainte de orice. Sugerati, cumva, o intelegere secreta care sa fi rezistat doua secole, au insistat aia. Nu neaparat asa cum faceti dvs cu testamentul lui Petru cel Mare (in ala credeau neconditionat, culmea!), am zis eu, dar poate veti concede ca nici nu exista (sau poate nici nu trebuie, mai stii?) o explicatie general valabila/acceptabila/rezonabila pentru relatia intre cele doua tari, asa cum o stim noi acum – ca e deja istorie; o explicatie care sa si “tina” si sa si acopere doua sute de ani. Stiu ca poate va suna conspirationist, dar daca aveti dvs o alta explicatie sau teorie, va rog… In plus, daca o fi vreo alta ghidusie facuta chiar de Petru, am supralicitat eu?
N-au stiut ce sa-mi spuna (poate ca aia cu ghidusia lui Petru sa-i fi pus pe ganduri 🙂 ) afara de cele pe care le stim cu totii, nu am mai insistat nici eu, iar in cele din urma a ramas (aveam sa aflu) ca am ras de ei si ca aveam chef de glume, eventual nesarate etc. In fine, peste ani, desi nu asta conteaza, lucrurile se prezinta cam asa: “poate ca aveai dreptate atunci”, “nu era chiar gogonata” etcsamdscl.
Adevarul e ca eu si in ziua de azi cred ca Rusia si Germania sunt legate, cumva, nu stiu cum, de un fel de juramant de frati de cruce, unul strict, insa, care stabileste niste limite peste/sub care nu se poate trece etc. Iar cine le trece… Cine le trece ajunge la gazeta de perete (in manualul de istorie) la rubrica “nu faceti ca ei”. Si nici nu mi se pare conspirationist: sincer, daca nu ar fi vorba despre Rusia SI Germania, ar putea fi chiar romantic…
O noua zi buna!
Buna ziua,
exista o alianta nescrisa, daca se poate folosi de termenul alianta. Germanicii in orice format statal au crezut (si parerea mea cred si astazi) ca pericolele majore pentru ei vin din vestul lor si nu din est. Au crezu si cred mai departe ca rusii nu sunt un pericol existential, francezii sunt. Desi in cele mai multe cazuri Franta nu a fost un pericol adevarat (cel putin in ultimul secol si jumatate) potentialul industrial al Frantei a fost intotdeauna ma amenintator. Francezi s-au comportat majoritatea timpului, poate pana dupa Mitterand, ca adversari. Rusii in afara unei scurte perioade au fost amicali. Trebuie citite biografiile lui Petru cel Mare ( o prefer pe a lui Alexei Tolstoi) si ai lui Lenin (Rice Christopher, Lenin: Portrait of a Professional Revolutionary) ca sa intelegi labirintul complicat al relatiilor ruso-germane. intre un urs si doi lupi, nemtii au preferat sa se imprieteneasca cu ursul 🙂
Buna sa fie!
N-am vrut mai devreme sa ma intind prea mult si am relatat un rezumat al discutiilor, dar fireste ca stiu si eu cele de mai sus; si le stiau si ei, preopinentii mei. Dezbaterile au fost mult mai largi, indelung argumentate si destul de tensionate, desi nu-mi mai aduc aminte de ce (nervosii erau ei). Eu le sugeram, aproape ca le spuneam d-a dreptul ca eu cred ca exista si un pact scris. Treaba e ca, in afara de argumente speculativ/interpretative, feeling si common sense (eventual), nu aveam si nici nu am vreun temei… palpabil/valabil pentru cele pe care le sustineam/sustin. D-aia ma feream ca de dracu’ sa afirm loud and clear ca eu cred ca exista si docoment 🙂 . In plus, compania era destul de intepata si cam batoasa, ca sa zic asa…
Si bine ca ati amintit si de francezi: altii care au cu rusii some kinky relations, dar astia (si) din alte cauze 🙂 .
O zi excelenta in continuare!
cine sunt cei 2 lupi? binomul franco-britanic? presupun ca nemtii se puteau intelegii cu englezii in dauna frantei,cum a fost alianta lui marlborough cu eugeniu de savoia si care a dus la blenheim. cei 2 lupi nu prea s-au iubit in istorie…
nu s-au inteles niciodata cu anglo-saxoni, mai usor cu francezii 🙂
din cate stiu,bismark a intemeiat al 2lea imperiu german,cel dintai fiind sfantul imperiu roman de natiune germana 962-1806.in rest,felicitari si pt articol si pt discutiile suscitate.
nope,
a existat un singur german reich condus de un un imparat si un al doile reich condus de un dictator. Titulatura formala a fost Deutsches Kaiserreich, deci cel istoric era un stat multinational care era format si din alte triburi / natiuni