O istorie a băncilor şi a bancherilor (3) Începutul dinastiilor bancare
| 18/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie, Magazin Istoric |
Dinastia Fugger: secolele XV- XVI
La începutul secolului al XV-lea, familia Medici sunt cunoscuti ca cea mai puternica dinastie bancara din Europa. Proportional cu puterea lor politică va scadea importanta lor bancara, politica îi distrage de la afaceri si de la apetitul lor de a face bani din afaceri bancare. După perioada de influenta a lui Lorenzo de Medici “Magnificul”, finanțele băncii ajung într-o stare periculoasă, aproape de faliment.
Succesele temporare ale familie Medici ii fac sa creada pe guvernatorii Florenței ca vor continua sa detina pentru o vesnicie statutul predominat in fruntea lumii bancare a occidentului European. Din nefericire pentru ei pierderile politice vor fi insotite de cele bancare. Rolul lor ca bancherii Europei va fi preluat de o dinastie germană, dinastia Fuggers. Ca Medici, Fuggers aduna o avere uriasa din afacerile cu finanțele papalității și ale marilor prinți ai Europei.
Centrul de afaceri al dinastiei Fugger a fost orasul saxon (şvab) Augsburg. Începuturile familiei si primul capital financiar a fost facut din comertul cu lână și argint, dar și cu mirodenii între regiunea lor si cu Europa centrala si cu Veneția, pe atunci centru principal de desfacere a marfurilor orientale. În perioada lor de maximă prosperitate operau optsprezece sucursale în diferite părți ale Europei.
Transferul puterii in occidentul European spre habsburgi în secolul al XV-lea este de fapt baza bogăției Fugger. Primul lor împrumut financiar are loc in 1487 unui arhiduce Habsburg, luându-se colaterale pentru acest imprumut minele de argint și cupru din Tirol – începutul unei implicari a familiei in extinse activitati de minerit și metale prețioase. În 1491 un împrumut facut lui Maximilian, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (împărat romano-german) , si un altul ulterior în 1505, care a fost asigurat cu drepturile feudale la două regiuni din Austria.
Pe departe, cel mai mare proiect al familiei Fugger se desfășoară în anul 1519, cu finantarea nepotului lui Maximilian, Charles – Carol, devenit ulterior Carol al V-lea, adica vestitul Carol Quintul, mare Împărat al Sfântului Imperiu Roman (împărat romano-german). Carol Quintul a fost moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.
Cutuma lasata ca mostenire de intemeietorul Sfântului Imperiu Roman, Carol cel Mare (Charlemagne) este alegerea de catre electorii imperiali a noilor conducatori. Viitorul Carol Quintul este hotărât să reușească , candidatul rival a fost regele francez, Francisc I. Familia Fugger ii va acoperi cheltuielile electorale ale viitorului împărat romano-german Dintr-un total de 852 000 de florini cheltuiti pentru mituirea a șapte electori, Fuggerii vor furniza aproape două treimi (544 000 florini). Campania electorala reușește. Candidatul ales ca nou împărat este datornicul lor Carol Quintul.
Ratele dobânzilor la timp erau de de 12% pe an. Și când un împrumut trebuie să ajungă de urgență, bancherul era adesea capabil să negocieze o dobanda de 45%. Bankingul cu regalitati a fost extrem de profitabil.
Războiele lui Carol Quintul și alte cheltuieli ale statului sunt un canal de scurgere constantă a trezoreriei imperiale. Ca orice conducător al timpului, costurile lui depasesc cu mult sursele de venit. Împrumuturile de la bancherii umplu deficitul, și sunt adesea rambursate prin concesionari ale surselor de venit regal.
Astfel, Fuggerii primesc în 1525 veniturile din acordarea titlurilor spaniole de cavaler, împreună cu profiturile din minele de mercur și de argint. Bancherii devin, prin urmare, într-un sens, atât colectori de venituri și manageri de active ale statelor. Dar ratele lor ridicate de dobanda si restrictiile economice impuse de ei au paralizat deseori regate implicate în prea multe războaie neprofitabile. (Vezi rolul FMI in zilele noaste)
Fuggers a folosit bogăția lor în mod responsabil, as zice chiar modern. Ei au finantat aziluri si spitale pentru săraci, construite în Augsburg în anul 1519 (anul electoral imperial ), și încă în uz pana astăzi. Până la sfârșitul secolului XVI-lea familia Fuggers se retrage din asumarea de riscuri financiare, după unele afaceri dezastruoase, si isi converteste existența intr-un mod aristocratic finantat de bogăția lor stransa de cateva generatii.
Locul lor va fi luat de o alta mare dinastie, dinastia Rothschild, existenta si la fel de puternica in zilele noastre. Despre dinastia Rothschild in Postarea urmatoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Deci deficitul bugetar are origini foarte vechi . 🙂
Inclusiv acordarea anumitor bogatii nationale in schimbul finantarii are origini medievale .
Da Romania de azi nu a iesit din evul mediu ? 🙂
@ stefan60.
sal`tare.
Ce faci dom`le cu aurul din garaj, ca i-a scazut drastic pretul, la nivel de tinichea, cum crede un oengist anti exploatarea de la Rosia Montana.
Seara buna mister @victor L.
Dupa cum a fost decis :
1- Cipru trebuie sa vinda aur din rezervele nationale pentru o valoare de 400 milioane euro. (conditie pentru a primii cele 10 miliarde din salvarea europeana )
2- Reuniunea ministrilor de finante a celor 17 tari cu moneda euro a stabilit ca tarile cu probleme financiare sa vinda (printre altele) parte din rezervele aurifere a natiunilor respective ca solutie partiala la incasarea de bani .
3- Tinind cont de toate aceste “solutii” , am decis coborirea oficiala a pretului aurului pentru a cumpara ceva mai mult la aceiasi cantitate de bani .
Business as usual. 🙂