O istorie a bancilor şi a bancherilor (1)
| 12/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Economie, Magazin Istoric |
Istoria bancara începe cu posibilitatea de a imprumuta cereale si alte bunuri agricole prin intermediul unor comercianti sau ale unor centre (statii de 
reprezentanta) comerciale in Orientul antic – Sumeria, orasele-state si mai apoi imperiile Babiloniene, Asiriene, Hitit si Egiptul Antic. Primele dovezi in acest sens apar in anii 2200-1900 i.Hr. 6 secole mai tarziu apar depozitele in aur si argint în Grecia antică si Roma republicană si mai apoi imperiala. Templele erau sediile acestui negot cu metale pretioase in cvasi-lingouri sau monede. Creditorii cu sediul în temple făceau împrumuturi si schimbau bani in diverse monede. Preotii templelor primeau o parte din venituri pentru pastrarea si facilitarea acestor tranzactii. China si India prezinta sisteme asemnatoare despre care vom discuta in continuare.
Sistemul bancar, în sensul modern al cuvântului, apare in perioada de sfarsit a Evului Mediu si inceputul Renasterii italiene, intretinut de bogatele orase din nord – Florenta , Venetia si Genova. Familiile Bardi si Peruzzi au dominat sistemul bancar din Florenta secolului al 14-lea si au infiintat sucursale în multe alte părti ale Europei . Poate cea mai faimoasă banca italiană a fost Banca Medici, fondata de Giovanni Medici în 1397.
***
Templul ca centru bancar
In civilizatiile timpurii, templul este considerat cel mai sigur refugiu fiind sacru si inviolabil. Construit ca o clădire solidă, bine aparat cu o prezenta continua, 
aurul si alte metale sau pietre pretioase au fost intotdeauna depozitate în temple pentru păstrare. Bogatasii locurilor isi pastrau si ei bogatiile platind intre 0 sesime si o zecime din valoarea avutiilor pastrate pentru acest serviciu.
Inactivitatea acestor bogatii a trezit interesul reciproc al templelor si al comerciantilor ca sa utilizeze aceste bogatii inactive in incercarile de a face profituri din ele. Reglementarile bancare au sosit o data cu legiferarile lui pe timpul lui Sargon I-ul ( 2371 î.Hr. – 2315 î.Hr.), suveranul Imperiului Akkadian si Hammurabi (1792-1750 î.Hr.), odata cu aparitia vestitului cod care ii poarta numele si astazi.
Secolul 4 î.Hr. – grecii si romanii
Activitătile bancare din Grecia creeaza o mai mare varietate decat in Orient, devenind mai sofisticate decât tot ceea ce a existat anterior. Întreprinzătorii 
privati, templele si organismele publice declanseaza o varietate mai compusa de tranzactii financiare. Ei creaza depozite, fac împrumuturi, schimba bani dintr-o monedă în alta, dezvolta sisteme de testare a puritatii si a greutatii pe care o au monedele si metalele pretioase din comert.
Cvasi-bancherii antici, de fapt cămătari in toata regula, construiesc o retea de “corespondenti” in intregul teritoriu populat de greci, acceptand plata într-un oras grecesc si aranjand creditul într-un altul, evitand nevoia clientului de a transporta sau transfera un număr mare de monede, in pericol continuu de a fi jefuit.
În Egipt, cerealele, având o valoare intrinsecă, ca aliment, functionau în paralel cu metalele pretioase ca bani. Grânarele regionale erau utilizate pentru a depozita si împrumuta cereale. Sub domnia dinastiei grecesti (dinastia Ptolemeică), aceste grânare răspândite prin Egipt au fost transformate într-o retea de plati si imprumuturi, retea centralizată în Alexandria, unde conturile principale de la celelalte grânare de stat erau înregistrate. Această administrare centralizată a fost prima bancă centrala a unui stat ( Această bancă facilita comertul pentru că functiona si ca sistem de plată, transferul valorilor între conturi se făcea fără să existe în realitate un schimb de bani, cereale). Toate plătile se făceau prin documente. Această activitate a înflorit între 323 î.Hr. si 30 î.Hr, cand Egiptul, sub dominatie romana, a decazut din cauza exporturilor silite de grau spre Roma.
Roma, cu un sistem de administrare unic la acea vreme, adoptă si reglementeaza practicile bancare create de greci. Prin secolul II-lea d.Hr., o datorie poate fi achitata în mod oficial prin plata sumei corespunzătoare într-o bancă, iar notarii publici sunt numiti pentru a înregistra astfel de tranzactii. Prăbusirea comertului după căderea Imperiului Roman face bancherii mai putin necesari decât înainte. Disparitia lor este grăbită de ostilitatea Bisericii Crestine la perceperea de dobânzi, cu alte cuvinte camătă contrara moralei crestine. In articolul urmator vom discuta despre religie si activitatile bancare medievale.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Se pare ca am privilegiul unic de a cunoste un ”sac fara fund”…exceptional domnule doctor si de-o fi sa fie vreodata, fac cinste!
Lucian,
ma faci sa rosesc 🙂 Cu multa placere!
Din cite stiu eu , banca italiana Monte dei Paschi di Siena (MPS) e oficial cea mai veche banca din lume . Infintata in 1472 e si cea mai longeva .
cea mai veche existenta, Bancile Bardi, Peruzzi, Pazzi și Medici au operat inaintea lor. Vezi postarea de astazi!