Mayanismul şi “apocalipsele” maya (3) – Popol Voh
24/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric |
Popol Vuh/Voh – este tot ce a ramas in scris despre mitologia Mayaşă. Emisarii civili si in special clerul catolic au facut tot ce a fost cu putinta pentru distruge cultura si traditiile mayaşe, in special tot ce au scris ei. Din fericire acesta prigoana a opus o parte din clerul catolic, care au devenit cu adevarat dizidenti ai politicii de distrugere. Acestia nu numai ca au ascuns o parte din manuscrise, dar au si transferat in scris traditiile orale, cateva generatii dupa cucerirea teritorului mayaş pentru a putea pastra cultura si memoria istorica a unei civilizatii milenare. Relatiile intre biserica catolica si mayaşii contemporani, urmasi celor subjugati, au ramas la fel de proaste ca la inceputuri. Din cei 7 milioane de mayaşi, intre 700.000 si un 1.200.000 vorbesc curent limba mayaşă contemporana si profeseaza o religie sincretica, care a adoptat o parte din ritualul crestin-catolic, dar si-au pastrat si o mare parte ale traditiile lor autentice.
Pastrarea acestor traditii a putut fi posibila si cu ajutorul unor calugari catolici, care au copiat in scris cele povestite de preotii mayaşi. Popol Vuh – in traducere “Cartea Comunitatii” (amintiti-va de manuscrisul Esenian de la Marea Moarta ) a fost copiat pentru prima data in 1550 cand Maya inca nu fusese total cucerita. Acest manuscris a fost transliterat din limba Quiché, un dialect mayaş, din nefericire el nu mai exista. In anul 1702, un alt preot catolic Francisco Ximénez (se pronunta Himenez) a reconstituit manuscrisul original si a creat un alt manuscris, care in afara dialectului mayas transliterat contine si o versiune spaniola (un manuscris bilingv); acest manuscris a fost cumparat de Edward E. Ayer, un mare bibliofil american, care l-a donat bibliotecii Newberry (Chicago, Illinois, SUA); manuscrisul poarta numele Ayer 1515. Manuscrisul a apartinut lui Charles Étienne Brasseur, marele etnograf francez care a si tradus in 1866 acest manuscris intr-o editie bilingva Maya-Franceza; cartea se numeste Popol Vuh – Le Livre Sacré, care este pana astazi cea mai buna traducere a acestui manuscris.
Popol Vuh este Geneza mayaşa si contine majoritatea elementelor mitologice ale mayasilor. Citind Popol Vuh, nu poti sa nu-ti amintesti de tezele lui Jung, care vorbea de o memorie (amintire istorica): avem elemente din cartea biblica a Facerii, avem o divinitate suparata pe ce a creat, avem un potop si avem o nou inceput, avem elemente din mitologia greaca si din cea romana, avem frati care se impaca mai bine decat Cain si Ebel si care ies sa combata fortele raului asemanator lui Gilgamesh si pana la urma avem genealogia triburilor care inca o data ne aminteste de biblie.
Binenteles copia lui Francisco Ximénez nu contine desenele originalului, dar ce noroc. In 2001, la San Bartolo in Guatemala, langa orasul maias Tikal, arheologul american William Saturno de la Universitatea din New Hampshire descopera intr-o piramida de vrea 30 de metri inaltime, cunoscuta sub numele de “Las Ventanas” (ferestrele), capela sixtina a mayasilor. Muralul care acoperea peretii acestei piramide redau exact povestea povestita in Popol Vuh. Cateva ilustratii care insotesc postarea mea va confirma frumusetea descoperirii si valoarea complementara a muralului la Popol Vuh
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]
Ziua buna
Am terminat de construit arca pentru 21.12.2012 ora 11 si ceva (GMT )
Pluteste , zboara si deci e gata sa infrunte oricare cataclism . 😆
PS . Mai am 3 locuri libere . Trec sa va imbarc ? 😆
Stef 🙂
daca este sa se intample, eu raman langa tastatura, poate internetul supravietuieste 😆
O idee afascinata pentru un film de SF . 🙂
O retea de computere care supravietuieste unui cataclism . Reusind sa puna in contact putinii supravietuitori dar aflati la distante insuperabile . 🙂
Subiect pentru cel putin un Oscar . 🙂