Între războaie: Eliade, Miller, Rezzori
| 20/10/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Trei autori complet diferiti, limbi diferite, probabil si mentalitati diferite si totusi au in comun o perioada istorica cu multe framantari, tragedii si sperante neinplinite. Nu stiu de ce, dar am impresia ca o vom retrai intr-un fel sau altul.
Mircea Eliade: “Întoarcerea din rai”
“Întoarcerea din rai” este romanul cu şi despre o generaţie, chinuită de un prezent dificil si cateodata absurd, aproape asemănator cu al generaţiilor noastre. Bucureştiul anilor 1932-1933 nu este atât de departe de Bucureştiul anilor 2008-12, lipsesc poate caracterele, sau cine stie poate nu le cunoastem noi. S-au născut si trăiesc inca in anonimatul bruiat de media isterizanta a zilelor noastre.
Personajul principal al romanului este un bărbat tânăr, fermecător, cuceritor prin vocaţie, un fel de Don Juan, sau playboy daca doriti. Pavel Anicet, personajul principal, este un tânar cultivat si talentat, posedă toate şansele să devina un “cineva”. Prietenii lui: Pavel, David, Emilian, Eleazar îşi trăiesc cu febrilitate si intensitate experienţele, iubiri si uri pătimaşe, dar şi lipsa de ideal, care ii indeamna din când în când la evadări in betii zdravene. Eroii romanului sunt intelectuali, care caută febril rostul, sensul, substanţa existenţei lor. Cel mai des se regăsesc trişti, deznădăjduiţi, disperaţi. Este vorba despre o generaţie care îşi priveşte destinul în ochi, într-o sfâşietoare platitudine si deznadejde.
Mircea Eliade a scris primele capitole din romanul ce avea să se intituleze “Întoarcerea din rai” spre sfârşitul călătoriei sale de studii în India (1928-1931). La Calcutta redacteaza primele capitole din romanul numit iniţial “Victorii”, iar mai târziu, “Petru şi Pavel”. Dupa publicarea “Maitreyi”, care a cunoscut un succes răsunător prin tematica unei povesti halucinante a unei iubirii imposibile, revine asupra manuscrisului început la Calcutta. Cartea a fost intitulată definitiv “Întoarcerea din rai” şi a apărut în ianuarie, 1934.
Dorindu-şi o singurătate care-i putea asigura linistea sufleteasca, Pavel Anicet recurge la o soluţie tragică şi ireversibilă, sinuciderea. Consideră că acest gest este forma supremă de libertate. Este vorba, de fapt, despre sinuciderea întregii sale generaţii. Convulsiile sociale şi politice îi marchează adânc, mai cu seamă pe tinerii intelectuali. Simt în jurul, dar şi în interiorul lor, ameninţare, nesiguranţă, haos. (vezi recenzia)
Henry Miller: Primavara neagră
Primavara neagra, a fost un roman interzis in Statele Unite si in spatiul anglofon in momentul aparitiei sale. Romanul a fost publicat la Paris in 1936, la doi ani dupa Tropicul Cancerului si cu trei ani inainte de Tropicul Capricornului, ambele 
romane care au fost puternic criticate in SUA si au adus multe neplaceri si procese autorului. Primavara neagra este o colectie compusa din zece episoade autonome, cu o vaga legatura legate intre ele, Primavara neagra se prezinta ca un colaj de schite, portrete, eseuri si poeme in proza, penduland in permanenta intre Brooklynul copilariei si tineretii lui Miller si Parisul anilor sai de maturitate. Primavara neagra este o calatorie imaginara in viata autorului si a generatiei lui, romanul cuprinde impresii, imagini si opinii. Stilistic Primavara neagra este, o capodopera literara oglinda a realitatilor interbelice si viata unei generatii rupta intre socialism / comunism si fascismul contemporan ei. Primavara neagra este exponentul unui univers literar de o prodigioasa originalitate, a carui unica regula este aceea ca nu exista reguli. (vezi recenzia)
Gregor von Rezzori: Memoriile unui antisemit
Memoriile unui antisemit (Memoiren eines Antisemiten) este un roman publicat inițial în anul 1979 în limba germană, ca parte dintr-o trilogie destinată descrierii societății europene din prima jumătate a secolului XX. Autorul “Memoriilor unui antisemit”, Gregor von Rezzori, s-a născut în Bucovina Imperiului Austro-Ungar, și-a petrecut copilăria în Austria, la diferite școli, iar vacanțele în România din perioada interbelică. Toate aceste modificări s-au reflectat în romanul “Memoriile unui antisemit”. Pentru cei care încă mai cred că este vorba despre un roman antisemit, xenofob si nationalist, care lovește în imaginea evreilor, se înșală profund. Autorul face o radiografie a societății interbelice din diferite spații: România și Bucovina, Austria, Germania sub ocupația lui Hitler și se termină cu o rememorare a tuturor faptelor în spațiul italian.
Romanul “Memoriile unui antisemit” este structurat în cinci capitole, “Skușno”, “Tinerețe”, “Pensiunea Lonwinger”, “Fidelitate”, “Pravda” și poate fi considerat un bildungsroman pentru că prezintă, pe etape ,devenirea unui tânăr. Poveștile copilăriei dintr-o Bucovină patriarhală, aflată la întrepătrunderea mai multor spații și identități, descriu relațiile dintre români, austrieci și evrei și în ce măsură era posibilă relaționarea dintre ei. Polaritatea acestor comunități este foarte bine evidențiată prin simplele fapte de separație între austrieci și evrei sau austrieci și români. Copiii nu aveau voie să se joace împreună, fapt evidențiat în capitolul “Skușno”, nu le era permis să vorbească unii cu alți, iar ura le era indusă de cei mari prin diferite replici sau atitudini jignitoare la adresa națiilor “josnice”.
Capitolul care evidențiază cel mai bine problema evreilor este “Fidelitate”. Trăind în Austria, naratorul își face imediat prieteni evrei. Merge la chefurile lor, se împrietenește cu o evereică, și își vor purta toată viața o afecțiune, care de multe ori poate fi confundată cu dragostea. În acelasi timp, însă, în interiorul lui se duce o luptă între ceea ce a fost învățat acasă și în școală despre evrei și plăcerea lui de a sta printre ei. Imaginea tatălui, fidel steagului Austriei chiar și atunci când Bucovina devine parte a României, îi apare mereu în minte și îi pune nenumărate întrebări despre cum ar trebui să se poarte și ce ar trebui să facă pentru a fi fidel nației din care face parte. (vezi recenzia)
***
Cat de departe suntem de acea perioada si totusi cat de aproape, bine ascunsi sub paravanul “corectitudinii politice”. Cititi daca nu ati citit pana astazi, merita!
O duminica placuta!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Nu stiu de ce, dar citind aceasta postare, mi-am amintit de misterioasa si tacita acceptata disparitie a ganditorului IP Culianu.
Dupa revolutia asumata (nu fac referire la visatorii din strada) de cine a vazut trendul miscarii societatii la nivel global, IP Culianu a avut ,la inceputul anului 1990*,in revista italiana de comentarii politice Panorama, un articol extrem de interesant “Regele a murit.Atentie la urmasi”. Acest articol a decriptat o meteahna genetica romaneasca, din pacate de origine ortodoxa(de influenta slava- si pentru aceasta nu am de ca sa-i multumesc lui Dimitrie Cantemir), apetenta romanilor pentru dictatura . In acest articol Culianu a avut o prognoza sumbra care pare-se se considera valida si dupa 24 de ani :
” Cu cateva exceptii notabile, Romania inca nu are cu adevarat o elita intelectuala care sa asigure realmente TRANZITIA spre un viitor pluralist , normal, in absenta unei ferme decizii de a iesi din izolare , Romania nu putea sa evite prabusirea intr-un abis chiar mai adanc din cel care a iesit”.
Elitele economice au evoluat rapid in aceasta perioada si bineinteles ca revolutia culturala a ramas voit in urma si drept urmare , elitele intelectuale din tara sunt in urma celei economice si in prezent nu pot constitui un vector ascendent al societatii romanesti.
ai dreptate brandusa,
pe mine Culianu ma fascineaza in continuare, avand si in vedere xa l-am cunoscut personal. Am scris foarte mult despre el, cred ca am sa reiau cateva articole.
Sunt repere pe care Romania nu trebuie sa le piarda, chiar merita relevate si amplificate! Astept cu reala emotie IP Culianu prin ochii mintii si sufletului celor care l-au intalnit!