Facsimile celebre (4): Cartea din Kells
12/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Dosare, Magazin Istoric |
O alta editie facsimila celebra, “Cartea din Kells”, a fost produsa de faimoasa editura Urs Graf-verlag din Berna. Reproducerile si editia facsimila au o poveste interesanta de istorisit. In 1951, editorul elvetian Urs Graf-verlag din Berna, produce prima editie facsimila a cartii; din nefericire majoritatea ilustratiilor au fost reproduse in alb-negru, totusi 48 de pagini au fost reproduse si color. In 1974 editura Thames and Hudson au creat o alta editie facsimila, de aceasta data in culori, inclusiv unele mariri ale ornamentelor. In 1979, editura Faksimile-Verlag Luzern a incercat sa primeasca permisiunea de a produce o alta editie facsimila care sa includa si comentarii academice.
Trinity College a refuzat din cauza riscului ridicat a unei noi posibile poluari. In 1986, Faksimile-Verlag au dezvoltat un sistem si un dispozitiv care permiteau fotografierea paginilor fara interventie umana. Dupa fotografierea paginilor si diferentierea culorilor pentru a deveni cat mai apropiate de original, editorul a hotarat sa publice lucrarea in doua volume. Lucrarea a fost publicata in 1990 inclusiv comentariile academice. Astazi se pot gasi pe piata CD-uri sau se pot cumpara (la un pret piperat) pagini din editia facsimila ( nenumerotate – 18 pagini costa 1000 de euro).
***
Manuscrisul este unul dintre cele mai frumoase exemple de arta latino-celtica insulara cunoscut sub numele de Cartea din Kells (in originalul celtic: Leabhar Cheanannais in engleza, Book of Kells sau Book of Columba). Manuscrisul este o splendoare estetica si o curiozitate lingvistica si religioasa. Cartea din Kells, apartine astazi, bibliotecii Colegiului Trinity din Dublin si este catalogat oficial ca MS A. I. 58.
Numele Cartea din Kells provine de la numele abaţiei din Kells (celta: Mainistir Cheanannais). Abaţia este localizata in estul insulei Irlandeze, aproape de granita care desparte nordul Irlandei aflat in stapanire britanica si sudul insulei care constitue Republica Irlandeza. Data in care a fost scris acest manuscris este foarte controversata din punct de vedere traditional, manuscrisul este atribuit Sfantului Columba (521 – 597 d.Hr), pe numele lui galic Colum Cille (porumbelul bisericii), considerat cel care a crestinat pe picţii galezi, fiind unul din cei 12 apostoli ai Irlandei. O simpla analiza paleografica anuleaza posibilitatea acestei prezumpţii. Tehnica de producere a manuscrisului, miniaturile si caligrafia sunt caracteristice anilor 800 d.Hr. Ultimele prezumtii ale epigrafilor irlandezi (considerate si de mine corecte) dateaza corect aceast manuscris, ipoteza fiind ca a fost copiat cu ocazia a 200 de ani de la moartea sfantului.
Cateva lucruri interesante despe acest manuscris: (1) Manuscrisul nu a fost terminat niciodata; (2) sunt cel putin 5 teorii despre locul si felul in care a fost preparat acest manuscris, prima este bineinteles ca a fost scris in scriptoriumul din abaţia din Kells, o alta ipoteza localizeaza locul prepararii manuscrisului in abaţiei din Iona in nord vestul Scoţiei, o a treia ipoteza localizeaza producerea acestui manuscris in Anglia in localitatea Lindisfarne o insula (cateodata peninsula) descrisa de multe ori in romanele cavaleresti ale lui Walter Scott. Alte ipoteze considera ca aceast manuscris a fost alcatuit din bucati si asamblat la Iona sau Kells. In orice caz acest manuscris a fost facut de calugarii ordinului care fusese fondat de Sf. Columba.
(3) Manuscrisul contine cele patru Evanghelii canonice (Matei, Marcu, Luca si Ioan) scrise in negru, rosu, purpuriu si galben in caligrafie insulara (specifica insulelor britanice); in afara evangheliilor vom gasi, prefatari explicative si concordante diferite ale textelor reproduse; (4)manuscrisul contine astazi 340 de pagini din pergament animal (facute din piele de capra, probabil) de cea mai buna calitate, desi de grosimi diferite. Liniile pentru caligrafierea textului sunt desenate pe ambele fete ale paginii, desi nu intodeauna au fost folosite. (5)Dimensiunile actuale ale manuscrisului sunt 33 x 25 cm. Originalul nu avea pagini cu o marime egala, ele fiind taiate in mod egal numai in secolul al XVIII-lea. Textul ocupa 25 x 17 cm, inscriptionat in 16-18 randuri pe pagina.
Cartea din Kells a ramas in manastirea Kells pana in anul 1654. In acest an armata luiCromwell (care a fost un protestant iconoclast) a ocupat manastirea; de frica unei distrugeri, guvernatoul orasului Kells (si el protestant, probabil insa cu un alt set de valori) trimite cartea la Dublin pentru a o feri si pastra de urgia vremurilor. Dupa restaurarea monarhiei (1660 – Carol / Charles al II-lea), Jones episcopul din Meath depune spre pastrare manuscrisul la Trinity College in Dublin. In timp, acestui superb manuscris sunt adaugate pagini, spre exemplu Gerald Plunkett adauga o serie de numerale romane la capitolele care contineau evangheliile canonice, tinand insa cont de diviziunea (nu prea canonica) creata in secolul al XIII-lea. Marele invatat (si preot Anglican) James Ussher, reinscriptioneaza paginile manuscrisului incluzand si pe cele care nu apartineau originalului.
Din nefericire in secolul al XVIII-lea s-a incercat “egalizarea” paginilor pentru a fi broşate (legate) in formatul unui codex (carte), acest procedeu a avariat (prin taiere) cateva din ilustratiile manuscrisului. Manuscrisul (acum in format codex) a fost broşat din nou in 1895, fara insa prea mare succes. In 1953, marele meşter legator Roger Powell le broşeaza in patru volume. Doua din aceste volume sunt expuse la Dublin. Din nefericire, un al treilea volum, care contine cele mai frumoase iluminatii miniaturale, a fost trimis in anul 2000 la o expozitie de manuscrise antice la Canberra-Australia (este vorba de Evanghelia lui Marcu) nefiind ambalata (probabil) corespunzator, trepidatiile avionului care transporta manuscrisul au “defoliat” o parte din foitele de aur care au fost folosite la unele din miniaturile Cartii
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]