Drumul Mătăsii de la Vest la Est si înapoi (1) Antichitate
| 25/11/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Începuturi
“Drumul Mătăsii” lega iniţial China de imperiile din Orientul Mijlociu. Denumirea provine de la marfă transportată pe acest drum care la inceputuri a fost mătasea produsă în China. Dezvoltarea drumului mătăsii a fost favorizată şi de drumul regal din Imperiul Persan, dar şi de cuceririle lui Alexandru Macedon.
Prima menţionare în secolul II î.Hr. este doar o atestare a unui fapt existent probabil cu sute de ani înainte şi anume o rută comercială între Extremul Orient şi lumea mediteraneeană. “Drumul Mătăsii” nu este o ruta singulara de la un 
punct A in vest pana la un punct B in Est ci este de fapt o împletitură de drumuri de caravană, ruta principală legând insa diverse orase din estul bazinului Mării Mediterane cu estul Asiei, denumirea aceasta fiind deja folosită din secolul II î.Hr. a fost consacrata pe acest nume probabil la inceputurile secolului al V-lea d.Hr de Imperiul Bizantin care a reușit să cucereasca (de fapt sa recucerească) o parte din teritorii din Asia și să-și asigure astfel contactul cu Drumul Mătăsii.
Stapanirea occidentala asupra acestor rute ajunge la apogeu dupa cuceririle lui Alexandru Macedon in Persia, Partia si majoritatea Bactriei, regiune istorică aflată în prezent pe teritoriul statelor Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan și Pakistan între sistemul muntos Hindukuș în sud și Valea Fergana în nord.
Grecii si romanii au început să vorbească despre o țară îndepărtată pe care ei o denumeau Țara Serilor sau simplu Serica, tara care a fost amintita in scrierile lui Plinius cel Bătrân (23-79 d.Hr.) si Ptolemeu 9 (87-165 d.Hr.). Serica sau Țara Serilor este etimologic derivat din cuvantul manciurian sirghe care insemna matase.
Romanii au devenit mari cumparatori de mătase, pe care o achiziționau, pe timpurile cand nu se razboiau cu ei, de la parți, aceștia fiind cei care o aduceau China. Numeroase alte produse erau transportate pe aceleași rute: pietre prețioase și semiprețioase, porțelanuri, stofe de fine de lână (cunoscute pana in zilele noaste pe numele de Casmir), ambră, fildeș, lac, mirodenii, sticlă prelucrata, coral, metale prețioase și in timp arme deosebite.
Pe acest drum ascuns într-un baston de bambus au fost aduşi primii viermi de mătase în Orientul Mijlociu si mai tarziu negustorii genovezi l-au adus in Europa. Din nefericire si spre groaza lumii medievale, tot pe această rută s-a propagat celebra ciumă bubonică, molimă care a ucis un sfert din populaţia Europei.
Chinezii au inceput sa se intereseze de acest drum pe timpul Împăratului Wu (156 – 87 î.Hr.), care a fost unul din cei mai importanți împărați ai Chinei și al șaptelea din dinastia Han. El a inteles importanta comertului cu teritoriile din vestul Chinei si a cucerit teritorii in Vest pana in apropiere Bactriei asigurand asfel legatura cu negustorii parți care transferau bunurile chinezesti mai departe spre Orientul Mijlociu si implicit Europa.
împăratul Wu l-a însărcinat cu misiunea de a cerceta drumul pana in Orientul Mijlociu pe experimentatul general Zhang Qian. Acesta a primit din partea împăratului o unitate alcătuită din cateva sute de soldaţi de elită, adaugand daruri valoroase pentru regatele descoprite pe aceasta ruta in dorinta de intemeia si întări noi alianţe.
Expediţia s-a dovedit a fi un eşec, generalul Zhang Qian a fost capturat de huni, reuşind să se întoarcă în imperiu abia peste zece ani. Cu toate că a ratat şansa mult-doritei alianţe, Zhang Qian s-a întors la curtea imperială cu informaţii importante cu privire la existenţa unor regate şi state aflate la mare distanţă de China.
Drumul si legaturile cu Occidentul au cunoscut o restrangere dar si-a continuat activitatile comerciale si pe timpul dinastiilor Jin si Sui (265 – 618 d. Hr.) . Pe timpul dinastiei Tang (618 – 907 d. Hr.), a înflorit din nou comerțul, preluând de la perși si parți controlul asupra partii Asiei centrale din “Drumului Mătăsii”. Al doilea împărat din dinastia Tang, Taizong a reușit să controleze cea mai mare parte a Asiei centrale asigurand acest drum comercial. Dupa caderea dinastiei Tang drumul devine nesigur datorită atacurilor repetate și prădarea caravanelor.
Drumul isi va continua activitatea cu spor si cu profituri uriase dupa cucerirea Chinei de mongoli – dinastia Yuan, care a asigurat ordinea și siguranța caravanelor. Dinastia Yuan (1279–1368) însă nu a fost una de de durată (90 de ani), pentru că deja în 1262 începe destrămarea acestuia. Doar partea sa răsăriteană, sub conducerea lui Khublai Khan, rămâne stabilă.
Primul articol din serial.
Bibliografie, note si citate in postarea viitoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
