Cumanii (1)
| 04/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Articolul prezentat este o interfata dintre doua seriale, pe care le public de cateva luni. Nici una dintre aceste serii nu a fost completata, asteptand aceaste 2-3 articole urmatoare, in care voi discuta despre Cumani. Prima serie la care inca nu am ajuns se refera la perioada daco-romana, dar o vom sari (o sa ne intoarcem, negresit) , pentru a prezenta ce s-a intamplat dupa prabusirea lumii romanice in Daci, Seria de articole se numeste “Cum sunt românii altfel?”. O a doua serie se numeste “Începuturile creştinismului românesc“, care incearca sa explice de ce, cum si cand am devenit crestini de rit ortodox. Intr-un fel sau altul. Cumanii negri, cei care au populat meleagurile noastre, ne pot sugera niste prezumptive ( poate chiar speculative) raspunsuri.
Am sa incep cu publicarea unui interviu dat de Profesorul Neagu Djuvara ziaristului Vlad Bolocan. Sunt in parte adeptul profesorului Djuvara, cu cateva nuanţe diferite, pe care le voi expune in postarile viitoare. Asadar avem fragmentul propus.
***
Vlad Bolocan: Stimate Domnule Profesor Neagu Djuvara, aţi lansat la începutul lunii iunie, la Bookfest, o carte din care aflăm că Negru Vodă era cuman, că întemeietorii Ţării Româneşti medievale erau cumani. În alte contexte afirmaţi că descendenţa latină a românilor nu corespunde cu totul realităţii. Bulversaţi şi debusolaţi un pic lumea cu aceste afirmaţii. Noi, de fapt, în cele din urmă, cine suntem?
Neagu Djuvara: E foarte greu de stabilit din ce amestec am ieşit. Bineînţeles că Şcoala Ardeleană de la începutul veacului al 19-lea a mers mult prea departe, vrând să fim, într-adevăr, descendenţii unor colonişti de la Roma, din 
Italia. Lucrul este incert, în sensul că toată lumea ştie cum erau legiunile romane la începuturile veacului al doilea după Cristos. Legiunile nu mai erau ca pe vremea lui Cezar – aproape exclusiv romane, italiene. Aveau în componenţa lor multe din elementele provinciilor noi. De pildă, la noi, a existat timp de zeci de ani o legiune Sirica. Să ştiţi ceva, o legiune de 20 000, cu trecerea a sute şi mii de ani, poate aduce azi la două milioane de descendenţi.
Am fost frapat, când eram tânăr, împreună cu fratele meu, care era medic chirurg, să aflăm cum în regiunea Brăilei, pe o moşie a noastră, situată pe locul pe care a fost o raia turcească – deci golită de populaţie timp de sute de ani, bunicul meu, ca să aibă muncitori, îi aducea de la munte, de sus, din regiunea Râmnicului Sărat – e greu de imaginat o regiune mai curat românească din munţii Carpaţi –, muncitori care aveau printre ei nişte tipuri de arabi, incredibili! Deci, încă o dată, despre aceşti colonişti romani: mai întâi legionarii ei înşişi, pe urmă populaţiile din toată lumea romană (Galia, Africa de Nord şi din Orient probabil) – vorbeau cu toţii fatalmente latineşte, dar ca sânge latin/italian s-ar putea să fi fost minoritari. Cred c-au fost totuşi şi să vă spun de ce. Aici putem judeca după tipul fizic, dacă iei regiunile care au fost cu adevărat colonizate intens – adică Oltenia, Vestul Munteniei până la Argeş şi jumătatea de sud a Transilvaniei – până la Cluj, chiar mai mult de jumătate. …
Vlad Bolocan: Să ne întoarcem la cartea Dvs. De ce au făcut cumanii migratori ceva ce n-au făcut românii sedentari şi nu doar ei?
Neagu Djuvara: Aici o să vă dau un răspuns de filosofie a istoriei. Eu m-am apucat să scriu istorie abia la vârsta matură. Problema e că după plecarea la Stockholm, am avut o viaţă răvăşită de evenimentele istorice. Am început să studiez din nou după vârsta de 30 de ani, când timp de 20 de ani m-am concentrat asupra filosofiei istoriei şi abia la vârsta de 50 de ani am început să scriu istorie. A fost o obsesie a mea. Nu am vrut să scriu istorie până când nu înţeleg cum se scrie istorie şi ce a fost istoria universală. Aşadar, comparând ce a fost la noi cu ce a fost în alte părţi putem spune (şi asta vreau să le bag în cap românaşilor mei de azi): anormal ar fi fost ca primul stat român să fie creat de un moşnean român! Fiindcă nicăieri în lume – nici în istoria Chinei, nici a Indiei, nici a Persiei, nici a Egiptului, nici a Imperiului Roman – când se dărâmă un imperiu şi după sute de ani se naşte pe acelaşi teritoriu un nou stat, acesta niciodată nu este făcut de băştinaşi! Ei sunt, iertaţi-mă de cuvânt, scopiţi. Ei nu mai au vlagă politică. Asta e o lege universală. Când s-a dărâmat primul Imperiu Chinez, el a fost creat din nou de mongoli. În Persia – de parţi, care veneau din afară şi refăceau imperiul persan după 500 de ani. Cine a făcut un prim stat în Franţa? Francii – un trib german! În Marea Britanie? Nu sunt celţii cei care au refăcut statul, sunt anglii, saxonii, danezii, mai târziu normanzii. În Spania sunt vizigoţii, în Italia – longobarzii. Culmea este că peste tot aproape a rămas numele învingătorului, al cuceritorului barbar: Francia de la franci, Anglia de la angli, în Spania – Andaluzia de la vandali, în Italia – Lombardia, de la longobarzi. România, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Cumania, dacă cumanii n-ar fi fost alungaţi de mongoli. În hărţile europene de la Veneţia, de la Bizanţ, Muntenia întreagă este numită timp de sute de ani Cumania. Dacă n-ar fi fost alungaţi de mongoli, cumanii ar fi fost cei care fondau un stat şi îl numeau Cumania.
Vlad Bolocan: Nu avem acest lucru în cărţile de istorie.
Neagu Djuvara: Trebuie s-o spunem de-acum încolo. Acuma, care e problema… Cumanii dominau de 150 de ani Muntenia şi, probabil, o mare parte din Moldova, dar în legătură cu fraţii lor de dincolo de Nistru. Centrul mare al Imperiului Cuman era în Ucraina de astăzi. De aceea, în limbajul lor turcic, cei de peste Nistru se numeau Cumanii Albi (Cumanii Principali), iar cei care ajunseseră până la Porţile de Fier, în Muntenia, erau Cumanii Negri – ceea ce n-are nici un sens peiorativ. E vorba, pur şi simplu, despre cumanii secundari, periferici. La un moment dat, începe prima tentativă a fiilor şi nepoţilor lui Genghiz Han de atac a Europei. Se pare, însă, că nu aveau de gând să ducă războiul prea departe. Era un fel de tatonare – un prim eseu – ca să vadă cum e rezistenţa acestor state din Rusia şi de mai departe. Acest prim val al lor, în 1223 (mai trăia încă Genghiz Han), se izbeşte de o coaliţie dintre marele cneaz al Rusiei de la Kiev şi cumanii cu care se băteau de sute de ani. Toate bâlinele, toate cântecele bătrâneşti de la ruşi, care vorbesc despre luptele cu polovţii – la cumani se referă. Cumanii sunt polovţii. Aici, însă, în faţa pericolului mongol, se aliază. Această alianţă cumano-rusă este groaznic învinsă pe fluviul Kalka, la nord de Crimeea. 1223… După care mongolii n-au continuat: s-au retras. Era o încercare, ca să vadă cum îi pot învinge. Şi dezastrul a fost uriaş!
Au murit vreo 9 mari cneji ruşi în această bătălie, hanul cuman Kuthen şi ginerele său – cneazul de Galiţia reuşind să scape (vedem, iată, că erau înrudiţi aceşti cumani cu slavii, cu aceşti strămoşi ai rutenilor). Când au aflat cumanii de la noi de dezastrul de la Kalka, s-au gândit că trebuie să se pregătească de rezistenţă, pentru că va veni un nou val mongol şi că ei singuri nu vor rezista. 
Aşa au decis să se pună sub protecţia regelui Ungariei, pe care îl combăteau de 150 de ani şi-i căsăpeau pe misionarii dominicani care treceau Carpaţii şi aşa mai departe. De data aceasta ei au înţeles că trebuie să se facă creştini şi să devină vasalii regelui Ungariei. Se întâmpla în 1228. Şeful cumanilor de la noi, aflat pe undeva pe râul Milcov, scrie regelui Ungariei să trimită grabnic pe arhiepiscopul de Strigonium ca să-i creştineze – în timp ce regele Ungariei avea de zeci de ani această ambiţie. Ungurii, fiind vasali ai Papei, erau învestiţi pentru o misiune de cruciadă împotriva celor care erau păgâni sau schismatici – cum erau românii. Astfel, ungurii profită de ocazie şi trimit pe arhiepiscopul de Strigonium şi pe moştenitorul tronului – Bela IV. Amândoi trec Carpaţii şi creştinează 15.000 de ostaşi ai lui Bortz – şeful cumanilor de la noi. Când zicem 15.000 de ostaşi, deci 15.000 de corturi – asta înseamnă zeci de mii de oameni (femei, bătrâni, copii). Fiind foarte activi aceşti emisari, creează imediat un episcopat, nu ştim unde exact, pe Milcov. Li se dă o cetate, li se construieşte o biserică, li se construieşte un palat episcopal. Toate astea nu durează însă decât câţiva ani.
În 1237, ei află că s-a urnit marea oaste mongolă şi atunci cer regelui Ungariei dreptul de-a trece Carpaţii şi de-a se instala în Ungaria. Regele acceptă din două considerente. Mai întâi, ştiindu-i foarte buni războinici, crede c-o să-i aibă ca să lupte împotriva mongolilor. În al doilea rând, regele era în mare criză internă ce consta într-o rivalitate cu marii lui boieri, cu marii lui magnaţi şi s-a gândit să se bizuiască pe cumani împotriva acestora. Astfel, în 1238-1239, cumanii trec în masă Carpaţii. Şi nu numai cei de pe Milcov, ci şi cei din Ucraina, cu regele lor, Kuthen, în frunte, care va fi liderul cumanilor în Ungaria. Regele Ungariei îl găzduieşte pe Kuthen la Pesta. Tragedia este că, populaţia de-acolo, când află că mongolii au început să intre în Ungaria, prin pasul Verecke, la nord de Carpaţi (pe unde-au trecut toate invaziile), a crezut că aceşti cumani vor fi aliaţi ai mongolilor şi îl omoară pe regele Kuthen. Când află cumanii că le-a fost omorât regele, nu numai că nu l-au ajutat pe regele Ungariei împotriva mongolilor, dar s-au răzvrătit, au creat un haos în Ungaria şi au fugit către Bulgaria. Regele Ungariei suferă o înfrângere cumplită în faţa mongolilor şi pentru că nu este ajutat destul de magnaţii lui. Fratele său moare în luptă, iar el fuge şi fuge aşa de bine, încât ajunge într-o insulă din Adriatica – atât de cumplită a fost victoria mongolilor. După doi ani, mongolii se retrag (nu de frică, ci fiindcă le murise hanul, la Karakorum, şi ei merg într-acolo, pentru alegerea succesorului), lăsând în urmă pe unul dintre fiii lui Genghiz Han, care rămâne ştiind că nu prea are şanse să fie ales şi creează, pe Volga, ceea ce s-a numit pe urmă Hoarda de Aur. Aceasta va fi, timp de sute de ani, suzerana tuturor statelor ruseşti. Ajunge şi la noi, până la Porţile de Fier, în 1290. Aşadar, ei n-au plecat cu totul din Europa – aceşti mongoli. Dar, mă rog, regele Ungariei îşi reia puterea, îşi restabileşte armata şi tot din motivele pe care vi le-am spus (de a avea o contrapondere pentru magnaţii săi), îi recheamă pe cumanii fugiţi către Bulgaria şi aceştia se întorc. Părerea mea este că în urma la toate aceste du-te-vino-uri, au mai rămas mulţi la noi, dintre care, probabil, spiţa care îl dă pe Basarab.
Vlad Bolocan: Înseamnă că trebuie să le fim recunoscători cumanilor. Să nu vedem în asta o anumită umilire istorică.
Neagu Djuvara: Dimpotrivă! Nu e nici o umilire! Cumanii sunt oameni foarte mândri, foarte curajoşi, femeile – frumoase. Dacă am o picătură de sânge cuman – sunt încântat!
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
interesant si fantasmagoric, dar dl. djuvara este singurul liberal adevärat, un
om pe care il respect.
Da theo,
chiar merita respect!
Buna ziua!
Interesanta parte a istoriei 🙂
Deci cine suntem pana la urma… se pare ca un amestec …. si ca orice amestec are parti bune si parti mai putin bune.
O concluzie interesanta a unui articol structura genetica a popoarelor din Europa, publicat in European Journal of Human Genetics:
“A striking feature of the samples used for this study is how well the geographic origin of the samples appears to correlate with the genetic origin, so that separating the samples by country of origin or on the basis of genetic measures gives similar results. The only major deviation from this pattern is with the Romanian samples that appear to be closer to the Spanish samples (further ‘west’) than their geographic position would indicate. This could be because of the historical close ties between Romania and Italy, but further studies would be required to confirm this.”
m-am uitat un pic pe Eupedia – Genetics, dar cred că tre să ai un minim de cunoştinţe în domeniu ca să înţelegi ce-i acolo
orice citate “genetice” suplimentare sunt binevenite 🙂
da, are dreptate Elena, sunt sate, regiuni, insule, etc
unde prin incest , toatä populatzia se degradezä, fizic si psihic.
O fază de care m-am prins doar la recitire. Cumanele fumoase???
Cum potretistica lor nu a supravieţuit – presupun că nici nu avea ce să supravieţuiască, rezultă că informaţia poate veni doar de la vreun cronicar, eventual dornic să măgulească un rege cu sânge amestecat şi e la fel de “beton” precum nevestele versus ortodoxia lui Menumorut.
E haios să-l prinzi pe Djuvara cu o opinie subiectivă:)
“frumoase”
Daca luam in considerare ca mai toti regii din vecini si-au luat sotii cumane, atuni nu mai este atat de subiectiva parerea. Astazi o sa ai o postare interesanta si ai sa afli ceva lucruri chiar inedite!