Comorile Templului: Chivotul Legii – 3 Ordinul Templierilor
| 14/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon (lat. Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuţi mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (fr. Ordre du Temple sau Templiers), au reprezentat unul dintre cele mai puternice si mai misterioase ordine militare creştine.
În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens şi ruda sa Godfrey de Saint-Omer, veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin
monastic pentru protecţia pelerinilor care doreau sa ajunga la Ierusalimul ocupat de crestinii cruciati. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon. Cruciaţii incartiruiti pe ruinele Templului lui Solomon se numeau prin urmare Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon, sau cavalerii “templieri”. Cu puţine resurse financiare la dispoziţie, ordinul compus din numai nouă cavaleri se baza pe donaţii pentru a supravieţui. Emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau acelaşi cal, simbol al sărăciei.
Sărăcia templierilor nu a durat multă vreme. Ordinul avea un sprijin important în persoana lui Bernard de Clairvaux, un cleric de frunte şi nepot al unuia dintre cavalerii fondatori. El a vorbit şi scris cu convingere în numele lor, şi în 1129, la Conciliul din Troyes, Ordinul a fost oficial recunoscut de Biserică. O dată cu acest act formal, templierii au devenit o destinaţie preferată a donaţiilor din Europa, primind bani, pământuri şi fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta din Ţara Sfântă. Un alt beneficiu l-au primit în 1139, când bula papală a papei Inocenţiu al III-lea Omne Datum Optimum i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale. Acest lucru însemna că templierii puteau traversa liber orice graniţe, nu trebuiau să plătească taxe şi nu răspundeau decât în faţa papei.
Dupa o serie de lupte, incluzând bătălia decisivă de la Hattin, Ierusalimul a fost pierdut în faţa lui Saladin în 1187. Cruciaţii au ocupat din nou oraşul în 1229 (fără ajutor de la templieri), dar numai pentru scurt timp. În 1244, musulmanii au reocupat oraşul, care nu a mai fost controlat vreodată de creştini până în 1917, când britanicii l-au luat de la otomani. Perioada Ierusalimului Templier este extrem de interesanta si legata poate de cautarea noastra literara a Chivotului Legii.
Ceea ce stim cu siguranta este ca templierii au sapat sub moscheea Al Aqsa, intr-un tunel descoperit la inceputul anilor ’70 (cand se mai putea sapa acolo), au fost gasite inscriptii in limba franceza veche, care purtau numele unor cavaleri, probabil templieri, adica cu ajutorul a inscriptiilor “grafiti” pe care noi le condamnam in timpurile noastre si s-a reusit indentificarea prezentei lor si a sapaturilor lor in cautarea comorilor templului.
Intr-un manuscris prezentat mai sus vedem clar (din punctul meu de vedere) piatra de emerald pe care Marele Preot al Templului pregatea orfanda de mirt inainte de deschiderea Chivotului in ziua de Yom Kipur, ziua in care traditiile israelite antice si pana in zilele noastre sustin ca “baierile cerului sunt deschise.” Tebuie sa subliniez ca parerea mea in acest caz se afla in minoritate fata de parerea generala a cercetatorilor, fiind considerata drept “speculatie”.
Este clar ca Templierii au sapat sub templu, au gasit comori, dar nu au gasit Chivotul Legii.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
cat adevar si cata poveste infasoara in mister si in ziua de astazi acest subiect! sarmanii templieri! intentia lor a fost buna, dar finalul s-a dovedit potrivnic lor!
http://www.descopera.ro/teoria-conspiratiei/4215977-templierii-slujitori-ai-diavolului
multumesc pentru subiectul zilei!
o zi frumoasa si un weekend placut alaturi de cei dragi!
Cu placere 🙂
Buna ziua,
Piata de emerald mai exista? Este prima data cand aud de ea.
Danut
probabil ca da. Nu poate fi distrusa Nimeni nu stie insa unde se afla. Parerea mea, in pivnitele Vaticanului 🙂
Am sa controlez prin pivnita dar azi nu am timp . 🙂
Nu “mă” ştiu la mineralogie, dar cred că smaraldul are o fragilitate medie (7-8 Mohs). Deci ar fi putut fi – teoretic – distrus, dar cred că nimeni n-ar fi vrut asta:
Miam, un nou jaf al Romei cu tot cu Vatican, ai avea ce lua 🙂
“parerea mea in acest caz se afla in minoritate”
Părerea referitoare la supravieţuirea pietrei sau la utilizarea ei în ritual?
“inceputul anilor ’70 (cand se mai putea sapa acolo)”
Cum a început interdicţia la săpături? Pentru a menaja sentimentele musulmane?
“Este clar ca … au gasit comori, dar nu au gasit Chivotul Legii”
Poţi detalia? 🙂 🙂 🙂
Decoperirea de comori era un lucru larg cunoscut în epocă?
De ce e sigur că nu s-a găsit chivotul? Sau că nu l-au găsit musulmanii?
Ar mai fi două ipoteze: fie încă zace printr-o peşteră din deşert, fie a fost găsit de simpli hoţi de comori care l-au dat la topit.
Smaraldul era montat pe un suport de 180 de diamante si aparat de un vizor de quartz. Sunt care sustin ca nu este vorba de piatra respectiva. Nu se mai sapa din cauza waqfului (adica administratia muntelui aflata in mana musulmanilor) Parerea mea, chivotul nu se afla acolo din secolul VI i.Hr. a fost scos inainte ca orasul sa cada in mana asirienilor. Nimeni nu poate deschide chivotul, tot parerea mea 🙂 Vezi poveste biblica care vorbeste despre ce sa intamplat cand chivotul a cazut in mana locuitorilor orasului Gaza.