Comorile Templului: Chivotul Legii – 2 Nebo sau Elefantina
| 07/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Muntele Nebo (Nevo)
Din lecturarea Cartii Macabeilor, scrisa aprope de aparitia crestinismului, aflam ca profetul Ieremia a ingropat Chivotul Legii in asteptarea unor vremuri mai bune. Cine a fost Ieremia? Asadar Ieremia a fost profetul “dezastrului” si a trait perioada distrugerii Templului din Ierusalim. Ieremia a incercat timp de 25 de ani sa avertizeze poporul de pericolul iminent, nu este ascultat, la fel ca majoritatea profetilor. Divinitatea ii porunceste de a inceta sa se mai roage pentru binele lui Israel pentru ca soarta lui este hotarata, el va fi pedepsit. Chiar daca naratiunea biblica este metaforica, chiar daca pentru cititorul modern profetia lui Ieremia este o poveste fantastica, ea are un sambure de istoricitate. Daca ne uitam la spusele lui Ieremia cu ochii unui ateu, nu putem sa nu vedem analiza lui dura asupra trecutului istoric care a fost prezentul lui, daca nu ca profet, atunci ca analist politic, militar sau istoric.
Ieremia a vazut cum a cazut regatul nordic, a vazut greselile politice si militare ale conducatorilor Iudeiei, a cunoscut puterea asirienilor si dintr-o profetie sau analiza corecta a prevazut viitorul imediat. Ieremia a fost preot, el avea acces la Templul din Ierusalim; din punctul meu de vedere istoric (si teologic) el ar fi putut fi omul ideal in a scoate Chivotul Legii din Ierusalim.
O populatie care nu poate sa lupte cu un adversar superior se refugiaza. O cunoastem din istoria noastra – sintagama “codrul frate cu romanul” nu este goala de continut. In Iudea nu exista codrii, exista insa desert. In desert te poti refugia, daca il cunosti si stii sa traiesti in el. Povestea Qumranului si a manuscriselor de la Marea Moarta este deja cunoscuta tuturor. Exista probabilitatea ca Ieremia a ascuns Chivotul in Pustiul Iudeiei ( care se intinde de fapt pe cele doua parti ale Iordanului). Locatia Muntelui Nebo (Nevo) este metaforica (pentru ca de fapt acolo datina spune ca ar fi murit Moise). Calatorind dinspre Vest (Ierusalim) spre Est trebuie sa treci Iordanul si sa urci masivul muntos dinspre Vest spre Est, aproape imposibil in perioada respectiva.
Drumul din Ierusalim spre defileul Marii Moarte este un coboras lent din muntii Ierusalimului, coborasul devine abrupt cand cobori direct spre Marea Moarta, ai nevoie sa-ti gasesti drumul spre Ierihon pentru a ajunge la Marea Moarta. Creasta defileului este extrem de abrupta in fata Qumranului, aproape imposibil de coborat. Acolo au fost gasite in cele 11 pesteri diferite manuscrise, acolo au trait (si murit) refugiatii celui de-al doilea templu din Ierusalim 500 de ani mai tarziu, adica in timpul razboiului cu romanii. Probabil ca acolo Ieremia a ascuns chivotul.
O traditie Islamica vorbeste de un loc pe numele lui islamic Nebi Musa (adica profetul Moise); pe acest loc se afla astazi un lacas de cult islamic cu acest nume. Acest loc se afla exact pe masivul din care se cobora spre pesterile Qumranului. Locul pe care l-am vizitat de cateva ori este ideal pentru a ascunde lucruri de valoare. Daca nu sti cum sa ajungi si nu cunosti desertul, nu ai nici o sansa.
Elefantina
Pe timpul regelui iudeu Manase (687 – 642 i.Hr) se intamplau cateva lucruri extrem de interesante, care ar fi putut duce la o hotarare a preotilor de a muta Chivotul Legii din Ierusalim. Prima ar fi caderea regatului nordic in anul 721 i.Hr. si pericolul asirian iminent si pentru regatul sudic. A doua ar fi favorizarea lui Menase a cultului pagan si intr-un fel scaderea religiozitatii Jehoviste in regatul Iudeiei (regatul de sud), si in sfarsit alianta lui Manase cu faraonul egiptean Psamtik I (Psammeticus) si trimiterea unei armate pentru a-l ajuta pe faraon in lupta impotriva imperiului Kushit . Aceasta corp expeditionar israelit s-a instalat pe insula Elefantina (Elephantine), pe atunci numita Yebu – în limba egipteană antică (numele Elefantine vine de la traducerea greceasca a insulei cu elefanti).
Elefantinaeste o insulă de pe Nil, care în epoca antică servea drept garnizoană de graniţă sudică a Egiptului cu vecinii săi nubieni. Situată chiar în avalul primei cataracte a fluviului, este actualmente o parte a oraşului modern Assuan. Văzută de sus are forma unui colţ de fildeş, de aici şi numele, de la grecescul elephas. Oraşul-garnizoană, care a servit drept capitală a Nomei I-a Egiptului de Sus, era sediul cultului unei triade de zeităţi (Khnum, Satis şi Anuket), toate legate de fluviu. Khnum era considerat zeul responsabil de curgerea apelor Nilului şi era căsătorit cu Satis, o zeitate bivalentă (avea atât o latură războinică, cât şi una de patroană a fertilităţii). De cea de-a doua natură a acesteia se lega Anuket, fiica lor, care personifica benefica revărsare anuală a fluviului. În afara rolului strategic, insula avea şi o carieră de granit care furniza materie primă uşor transportabilă pe apă pentru monumentele egiptene.
Garnizoana a fost uitata in timp, in special din cauza caderii regatului Iudeu in mana Asirienilor. Probabil acestei garnizoane i s-au alaturat refugiatii fugiti de urgia captivitatii asiriene. Se poate ca aceasta comunitate ar fi fost uitata daca nu am fi aflat de existenţa acestei comunităţi militare evreieşti staţionate pe insulă în epoca ocupaţiei persane a Egiptului (495-399 i.Hr) dintr-o colecţie de Papirusuri Elefantine, scrise majoritar în limba aramaică. In aceasta colectie de papirusuri scrise in limba imperiului Asiro-Persan, care devenise lingua franca, se afla doua extrem de interesante. Prima aste “Epistola Pastelui“, in care coreligionari evrei, reintorsi in Iudea din diaspora Babiloniana, eliberati fiind de Cyrus cel Mare, intreaba cum trebuie sarbatorita aceasta festivitate (probabil o parte din datini fusesera pierdute in acesti doua sute de ani) si in a doua cereau ajutorul lui Sambalat Samariteanul in reconstruirea Templului din Elefantina.
Cateva lucruri interesante. (1) Aflam despre existenta unui templu ebraic, altul decat cel din Ierusalim; (2) Aflam de o comunitate israelita provenita din Iudea care a rezistat aproape 250 de ani fara nici o legatura cu “tara-mama”; (3) Aflam despre un demers catre un demnitar samaritean, probabil facut din nestiinta schismei dintre evrei si samariteni (vezi postarile antecedente despre samariteni in arhiva blogului).
Cel mai important ar fi apropierea locului de Imperiul Axumit si de faptul ca a existat un templu Ebraic in acest loc. Putin despre papirusurile Elefantine si despre acest templu intr-o postare viitoare.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Ma intereseaza ce contin papirusurile elefantine si evident despre istoria completa privind comorile templului. Multumesc pentru continuitatea serialului. Felicitari!
O zi si un weekend minunat alaturi de cei dragi!
Cu placere. Un weekend placut 🙂
cred că peşterile au fost răscolite de n-şpe ori, oare mai există posibilitatea să găsească ceva acolo?
şi oare ce impact ar avea în toate religiile abrahamice?
din câte înţeleg sunt trei perioade: 538-515( întorcerea din exil) 495-399 (papirusurile din Elefantina) şi 480-440 (Ezra şi schisma definitivă dintre evrei şi samariteni)
şi deja trei temple
– cel din Ierusalim reconstruit până în 515
– cel samaritean de pe muntele Grizim contruit în timpul lui Ezra
– cel din Elefantina construit şi deteriorat între 687 şi 399
poate samaritenii ar fi tolerat temple “secundare”?
sau înainte de captivitatea babiloniană templele de acest fel erau o practică firească a evreilor departe de ţară?
“ce impact ar avea în religiile abrahamice dacă s-ar găsi chivotul”
Elena,
nimeni niciodata nu o sa poata gasi toate pesterile din acest desert. Sunt zeci de mii, multe inaccesibile din cauza unor surpari.
Nu cred, samaritenii erau mai intoleranti decat evreii.Ei (Sambalat) s-au folosit de locuitorii Elefanitinei ca instrument politic.
Depinde ce s-ar fi gasit in acest chivot.