Civilizaţii: Mongolii (5) – Metamorfoze
11/12/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Prabusirea Imperiului
Imperiului mongol a disparut din aceleasi cauze ca alte mari imperii, erodare si decadenta. Imperiului mongol a fcut-o insa mai rapid. Se poate spune ca principala cauza a fost lipsa de adaptare a aristocraţiei mongole, deşi a încercat în mai multe rânduri, la civilizaţia de tip urban. Schimbarea succesivă a capitalei de la Karakorum la Beijingul contemporan realizată de Hanul Kublai (descendenţii săi au întemeiat dinastia Yuan în China), a condus la o evoluţie independentă a Hoardei de Aur în Asia Centrală şi în Rusia si dezlipirea de restul imperiului.
Se acceptă că cea mai mare „realizare” a mongolilor a fost, paradoxal, formarea imperiilor mari – rus, otoman, chinez şi japonez. Aceasta deoarece, aceste teritorii deşi disparate au fost obligate să se unească pentru a face faţă invadatorilor. Dintre viitoarele puteri euro-asiatice, imperiul turc a preluat cel mai mult din moştenirea militară şi din tradiţiile mongolilor. Asemănător mongolilor, turcii au permis libertatea credinţei, deşi legătura ruşilor cu Constantinopolul a fost întreruptă, mânăstirilor nu le pretindeau impozite si a existat o oarecare libertate de cult, bineinteles contra cost.
La rândul său, Rusia s-a format mai întâi ca un teritoriu din care se colecta tributul mongol. Novgorod şi apoi Kiev devin centre ale comerţului din centrul Imperiului Mongol. Îndeosebi tătarii, aliaţi uneori asimilaţi total de mongoli au avut mare influenţă asupra Rusiei; mulţi nobili ruşi au origine tătară, iar organizarea militară şi socială a statului moscovit a fost de inspiraţie tătaro-mongolă. Statul tătar din Crimeea a fost anexat de Rusia deabia în 1783. Ulterior, armata rusă, clădită după rigurozitatea tehnicii militare germane, a dat loviturile decisive mongolilor.
În mod asemănător, China a înflorit sub domnia lui Kubilai, care timp de 18 ani (până în 1276) a cucerit cea mai mănoasă şi populată provincie a Imperiului. La începutul secolului XIV, luptele interne dintre triburile mongole, au permis unei noii dinastii chineze să pătrundă în Mongolia. Pentru a-şi asigura graniţa din nord, chinezii au construit Marele Zid. Ulterior, împăraţii chinezi au încorporat, până în 1750, toată Mongolia.Kubilai, nepotul lui Ginghis, a încercat fără succes să cucerească naval Japonia (folosind pentru prima dată în istorie bombele cu schije), altă populaţie numeroasă care s-a coagulat în urma ameninţării mongole. Înfrângerea mongolilor în vestul Japoniei s-a datorat taifunurilor din lunile de vară, despre care mongolii avea puţine cunoştinţe.
Europa s-a temut cel mai mult de mongolo-tătari, apoi de continuatorii lor, cel puţin sub raportul tehnicii militare, turcii. Pe continent circulau poveşti îngrozitoare despre cruzimea mongolilor, inclusiv că mâncau ficatul inamicilor prinşi pe câmpul de luptă. Scrierile occidentale ale vremii susţin aducerea de către mongoli a „ciumei neagre” din anul 1340, care a înjumătăţit populaţia Europei Centrale. Această afirmaţie este probabil corectă, deoarece, la asediul cetăţii Kaffa, mongolii cuprinşi de ciumă, boală provocată de lipsa de igienă şi răspândită prin intermediul şobolanilor / căpuşelor, vaznd că nu mai pot continua asediul au folosit pentru prima dată în istorie arma bacteriologică, aruncând cadavrele în descompunere ale victimelor ciumei în interiorul cetăţii.
Monarhii şi prinţii europeni cunoşteau relativ puţine lucruri despre mongoli. În acele secole de incapacitate militară europeană au existat şi încercări nerealiste de conlucrare cu mongolii. Contrar speranţelor cruciaţilor europeni, în 1260 mamelucii din Egipt şi nordul Africii îi înfrâng pe mongoli lângă Nazaret. Mongke preferă invadarea din nou a Chinei unde, în 1259, moare în luptă. A fost ultimul mare han al întregului imperiu mongol, dar şi sfârşitul speranţei cruciaţilor de a înfrânge islamul.
Pentru lumea islamică, invazia mongolă a avut efecte contradictorii. Pe de o parte, mongolii au distrus o civilizație de șase secole, iar infrastructura (de exemplu irigațiile din Mesopotamia) nu au fost refăcute decât în secolul XX. Pe de altă parte, islamul a integrat unele elemente ale shamanismului și budismului mongol, iar turcii majoritari în Asia Centrală, la început vasali mongolilor, s-au impus drept o mare putere militară, economică și culturală euro-asiatică. Spre deosebire de mongoli, turcii au preluat armele de foc aduse din China. Treptat Imperiul Otoman a reușit să-i asimileze pe mongoli, cu excepția ramasitelor Hoardei de Aur din sudul Rusiei, rămasă semi-nomada. În următorii o sută de ani, Imperiul Timurid, neorganizat corespunzător administrativ, a căzut sub loviturile otomanilor şi indienilor. “Pax Mongolica” de mai mult de un secol a asigurat o desfăşurarea comerţului pe uscat, prin intermediul aşa-numitului „drum al mătăsii”.
Tătari sau mongoli?
Etnogeneza tătarilor de astăzi suscită controverse vii şi puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruşi îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongolă. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuţi deja de cronicarii chinezi sub numele de “Da-da” sau “Ta-ta”, de cronicarii persani sub numele de “Tatar”, ei înşişi se numesc “Tatar”, în cronica autohtonă ‘Istoria secretă a Mongolilor”, epopee contemporană intrării lor pe scena istoriei universale la începutul sec.al XIII-lea. Tătarii , care în secolul V trăiau în deşertul Gobi şi care după subjugarea în secolul IX de către dinastia Liao au migrat spre sud şi au participat la fondarea Imperiul Mongol al lui Genghis Han. Diferenţa fundamentală dintre mongoli şi tătari constă azi în religiile diferite pe care aceştia le-au îmbrăţişat: în timp ce mongolii in majoritatea lor practică budismul de orientare lamaistă, tatarii in majoritatea lor sunt musulmani suniţi.
În Evul Mediu, tătarii au ocupat arii întinse ale Rusiei de azi, în special cele din vecinătatea fluviului Volga. Unele din aceste teritorii au constituit hanate tătăreşti independente care au fost treptat cucerite de ruşi, în special de trupele de cazaci creştini ortodocşi ale ascestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva seminţiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătaresti au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea şi însemnatatea lor politico-militara: la nord, cel din Kazan de pe cursul superior al Volgii, şi cel din Astrahan la confluenţa fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei ţariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tatareasca transformată după 1991 în Republica semi-indepententă denumită Tatarstan.
Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20-25.000 de persoane şi sunt urmaşii tătarilor din hanatul Hoardei de Aur din Bugeacul si Crimeea învecinate colonizaţi aici. În România, ei sunt aliaţi politic cu coreligionarii lor turci şi trimit în Parlamentul României câte un deputat. Dintre asezările dobrogene, orasul Medgidia, renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentraţie însemnată de tătari autohtoni. În multe localităţi din judeţele Constanţa şi Tulcea se găsesc multe geamii. Unele dintre acestea au fost construite cu mulţi ani in urmă, având valoare istorică (geamia din Mangalia), altele fiind construite mai recent, îndeosebi după Revoluţia din ’89. Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea, datînd din anul 1456. În prezent aceasta face parte din patrimoniul cultural al statului si este in restaurare.
În Polonia tătarii trăiesc ca autohtoni in câteva sate din apropierea aşezării Białystok. Aceşti tătari au fost colonizaţi aici în Evul Mediu şi în prezent ei au adoptat în mare parte limba si obiceiurile polonilor majoritari. Ei reprezintă o curiozitate printre tătari ca fiind singurii din această seminţie care sunt creştini respectiv de religie romano-catolică. Tătarii musulmani locuiesc în doar două sate în voievodatul Podlasia: Bohoniki şi Kruszyniany. De asemenea, comunităţi ale tătarilor se mai pot întâlni şi în zona urbană Gdańsk, Varşovia şi Gorzów. Numǎrul total se cifrează la 3.000 persoane.
Surse:
Prof Dr. Nadir Devlet The Question Of National Identity Among Tatars In The 20th Century
Wiki under GNU.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul ]
Buna ziua,
Foarte interesant. Ar mai ramane Babur si Asia Centrala.
Pe fostul teritoriu al Astrahanului exista si azi o republica autonoma cu populatie de origine mongola (migrata aici in secolul XVII) de religie budista.
http://en.wikipedia.org/wiki/Kalmykia