Civilizaţii: Fenicienii
| 25/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Fenicia a fost una dintre cele mai vechi civilizații ale Orientului Mijlociu. Teritoriul Feniciei a ocupat centrul si nordul Canaanului, inclusiv teritoriul de-a lungul costei Libanului și Siriei și nordul Israelului din zilele noastre. Cultura feniciană era o cultură maritima care s-a răspândit de-a lungul Mării Mediterane, între anii 1200 î.Hr. si 300 î.Hr. Deși există dezbateri pe seama subiectului dacă canaanienii și fenicienii sunt doua popoare diferite, parerea mea este ca ambele popoare fac parte dintr-o uniune tribala care a generat mai tarziu (inceputul secolului al XI-lea î.Hr o parte importanta a poporului israelit, adica iudeii/evreii antici).
Societatea feniciană a fost o societate care s-a bazat pe un comerț maritim eficient răspândit de-a lungul Mării Mediterane, mai ales între anii 1200 î.Hr. si 900 î.Hr. probabil o societate urbana bazata pe orase state cu un centru de putere aflat in orașul Tir. Cel mai sudic oras a fost probabil Sarepta, între Sidon și Tir. In acest oras, meticulos excavat s-au descoperit primele urmea ale constructiei vestitelor bireme (galere) mostenite mai tarziu de puternica flota romana.
În secolul al VII-lea î.Hr., egiptenii se foloseau fenicieni pentru a importa marfuri din Africa de Vest, in special fildeș, piei de animale și lemn prețios. Fenicienii călătoreau spre Britannia pentru a vinde mărfurile Mediteranei de Est si a cumpara cositor și argint. Meseriașii fenicieni făceau stofe fine, dar și produse de olărit, obiecte din fildeș și metalice, pentru a le vinde. De asemenea, ei vindeau lemn de cedru si mult cautata purpura extrasa din melci de mare printr-o proces cunoscut numai de ei.
Fenicienii s-au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe țărmuri mediteraniene: Marsilia, Cadiz si in insulele Malta, Sicilia, Cipru. Inclusiv puternica lor colonie de pe malurile de astazi ale Tunisiei – Cartagina . Despre aceasta vestita colonie feniciana vom discuta separat.
Fenicienii construiau temple marete deitatilor lor principale – Baal si Aștoret (Așera), zeul războiului si zeita fertilitații. Exista multe legende, in majoritatea lor cu putine probe materiale care sustin ca preoții lui Baal sacrificau copii în perioade de restriste. Aceste zvonuri au fost perpetuate de greco-romani vesnicii dusmani ai fenicienilor dar si de iudeii antici casre vedea in Baal un competitor periculos pentru Dumnezeul lor, Yahve (Yehova).
Armatele şi popoarele care i-au cucerit pînă la urmă pe fenicieni fie le-au distrus oraşele, fie au construit peste ele. Scrierile lor, cele mai multe pe papirusuri, s-au distrus, aşa încît îi cunoaştem pe fenicieni mai ales după relatările, nu tocmai obiective, ale inamicilor lor, deşi se spune că fenicienii înşişi deţineau o bogată literatură, care s-a pierdut în totalitate în antichitate. Ironia sorţii, deoarece fenicienii au fost cei care au dezvoltat de fapt alfabetul modern şi l-au răspîndit prin comerţul cu porturile de destinaţie.
Studiind armele luptătorilor fenicieni, cercetătorii au cules indicii importante din metal. Analiza indică faptul că minereurile folosite la fabricarea armelor provin din mine situate în prezent în Turcia, Cipru sau Siria, dovadă că la anul 1950 î.Hr. sidonienii erau deja antrenaţi într-un comerţ înfloritor cu metale în estul Mediteranei. La celălalt capăt al Mediteranei, în Spania, scîndurile a două epave feniciene din secolul al VII-lea î.Hr., descoperite în Golful Mazarrón, lîngă Cartagena, oferă alt gen de informaţii – despre modul în care fenicienii îşi construiau navele. Corăbiile relevă faptul că fenicienii foloseau cepuri de îmbinare frezate, conferind navelor lor mai multă rezistenţă decît aveau corăbiile mai vechi, la care scîndurile erau de fapt „cusute“ împreună. Cercetatorii au descoperit o ancoră din lemn care fusese umplută cu plumb, aparent o invenţie inedită a fenicienilor.
Dupa caderea Cartaginei, fenicienii dispar din istorie ca popor. Pe la 193 d.Hr., Roma avea un împărat din Africa de Nord, Septimiu Sever, care vorbea cu un pronunţat accent fenician, dulce razbunare a istoriei!
Limba Feniciană
Limba feniciană a apărut pe teritoriul numit “Canaan” în feniciană, arabă, ebraică, aramaică și “Phoenicia”, în greacă și latină. Egiptenii au numit limba / teritoriul pe numele “Pūt”. Feniciana este o limbă semitică a subgrupului canaanit, grupul Nord-Vest Semitic. Dintre limbile vorbite actual este cea mai apropiată de ebraică. Dupa colonizarea Nord Africei (Cartagina) un dialect fenician (limba Punica) a fost vorbită și pe teritoriul actual al Tunisiei, Algeriei, Malta, sudul Spaniei și Italia insulara (vezi articolul despre Etrusci).
Alfabetul Fenician este primul alfabet (ramura superioara) a alfabetului numit Proto-Sinaitic. Din acest alfabet se trag majoritatea alfabetelor semite si indo-europene, important de retinut!
Important de mentionat ca alfabetul fenician a fost scris orizontal de la dreapta la stanga si nu are reprezentare a vocalelor (la fel ca ebraica si araba). Singurul dialect derivat direct din feniciana (punica) este cel berber.
Limba Feniciană Punica
Limba Punica sau limba Cartaginei este o limba semita vorbita in Nordul Africii si disparuta de cel putin un mileniu si jumatate. Limba a fost vorbita pe litoralul Magrebian al Africii si pe cateva insule Mediteraniene. Punica este o variatie a limbii Fenicienilor care au fost primii colonisti ai Cartaginei.
Ultimul mare scriitor in aceasta limba a fost Sf. Augustin (Augustine din Hippo – 354 – 430 d.Hr.). De origina punica, dupa tata, Sf. Augustin confirma ca la inceputul secolului al V-lea d.Hr exista inca o poulatie de origine punica care se auto denumeau “canani”, adica cananian (de la Canan) sau cartaginieni.
Din punct de vedere lingvistic, singurile “vestigii” ale acestei limbi s-au pastrat intr-o piesa a lui Plaut. Plaut (250 î.Hr. – 184 î.Hr.) este considerat părintele teatrului roman preclasic si cel mai semnificativ autor al începuturilor 
literaturii latine. Opera sa numără 21 de comedii, incluse în “Corpus Plautinum”. Printre acestea si o piesa numita Poenulus sau micul Cartaginian. In actul al V-lea al piesei pastrate in original exista un text punic, singurul existent si descoperit pana in zilele noastre.
Din secolul al XVI-lea si pana la inceputul secolului trecut a circulat o teorie conform careia limba malteza (vorbita in insula Malta) isi are originile in limba Punica. Astazi stim cu precizie ca malteza este o limba a carei sursa este Siculo-Araba adica araba siciliana. Fara indoiala ca in Malta s-a vorbit limba Punica, urmele ei nu s-au pastrat, insa.
Probabil ca adevaratele urme ale acestei limbi disparute pot fi gasite in limba Berbera vorbita in nordul Africii de triburile berbere. Interesant este si alfabetul Tuareg, numit Tifinag, care isi are probabil origini fenico-punice.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Interesant si fascinant subiect. Multumesc!
Pot fi numiti parintii europei antice?
Fenicia poate fi denumita “misteriosul imperiu al apelor”?
Nu, Fenicia / fenicieni este un nume pe care l-au primit de la greci. Ei s-au denumit khna, adica cananiti! Nici o legatura cu apa 🙂
Am inteles! Multumesc mult pentru clarificarea subiectului!
Ce stiti despre grafica cifrelor folosite de fenicieni? Am citit undeva ca forma cifrelor numite arabe, in realitate au o radacina anterioara. Cifrele asa zis arabe sunt regasite chiar si in scrierea fenicienilor? Stiu ca forma lor era redata numai din linii frante si numarul de unghiurile formate de aceste linii corespunde cu valoarea cifrei…
Daca puteti confirma, infirma, comenta…
Multumesc anticipat!
Florin, bine ai venit pe acest blog. Nu cunosc raspunsul la intrebarea ta, din pacate. Daca ar fi trait Theophyle, el te-ar fi putut ajuta, poate.
O zi faina!
Ce ma intristat aceasta veste, ce pierdere!… Imi cer iertare, nu am stiut! Domnul sa-l ierte si sa-i rasplateasca ravna si daruirea!
(e doar un mesaj de raspuns, nu am pretentia sa fie postat)
Florin, acuma stii 🙁 din mai si pana azi blogul acesta e administrat de mine si de sotia lui, @Desy. Esti liber sa revii cand doresti 🙂
Un grup de petroglife, executate în stâncă de populaţia precolumbiana cu o mie de ani înainte de Hristos, descoperite la Cerro del Chivo si care aparţin culturii Chupícuaro, sunt identice cu simbolurile incizate pe inelul sigilar descoperit la Seimeni, şi cu grupul de simboluri incizate în partea superioară a statuetele antropomorfe aparţinând culturii de epoca bronzului Zuto Brdo – Gârla Mare:
https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/culturi-precolumbiene—similitudini