Civilizaţii: Etiopia (3) – Kebra Nagast, limba Ge’ez si cavalerii Templieri
| 26/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Kebra Nagast: O capodopera
In discutii cu comentatori pe blogul meu am ajus la concluzia ca o mare majoritate din ei au ajuns la dragostea de carte prin faimoasele “Legende ale Olimpului” a lui Alexandru Mitru. Lucrand la “proiectul” meu pe blogul istoric, referitor la imperii africane si ajungand la Axum si la etiopieni, am gasit in fisierul meu istoric aferent (pe care nu l-am deschis de la digitalizarea lui facuta acum 8-9 ani) si povestea acestei carti, bineinteles si o traducere in engleza.
Kebra Nagast este o colectie mitologica unica, ce cuprinde (intr-un fel) povestea poporului etiopian. Pentru etiopieni, aceasta carte este considerata istorie, pentru crestinii etiopieni este sacra, pentru credinciosii Rastafari este un fel de Biblie. Pentru toti trebuie sa fie o comoara culturala. In Europa primele informatii despre aceasta carte au ajuns pe la sfarsitul secolului al XV-lea, aduse de Don Rodrigo De Lima, ambasadorul regelui Portughez Manuel I-ul pe langa Imparatul Dawit (David) al II-a al Etiopiei. S-a facut o incercare de a aduce cartea in occident, sau cel putin o traducere sumara a acestei carti de catre iezuitul Manuel de Almeida; nereusind a rescris-o din memorie in tratatul sau istoric “Historia de Etiopía a Alta ou Abassia.” Prima versiune a fost tradusa de marele August Dillman (traducatorul si cartilor lui Enoch) pe la sfarsitul secolului al XIX-lea si retradusa in engleza de Wallis Budge, care a publicat-o in doua editii, prima in 1922 si a doua in 1932.
Astazi stim fara nici un dubiu ca acesta ciudata carte de istorie a fost scrisa de fapt in limba Copta prin mijlocul secolului al XIII-lea, tradusa in Araba si rescrisa in Ge’ez. Ceea ce este extrem de ciudat sunt fragmentele din Pentateuh (primele 5 carti ale Vechiului Testament, numit de evrei, Tora) care probabil sunt cele mai vechi existente in lume, mult inainte de manuscrisele de la Marea Moarta (Qumran). Fragmentele contin ceea ce se numeste pe limba teologilor (si a credinciosilor) “codul sfant” (Leviticul 17-26) . Din nefericire, cartea contine si foarte multe detalii din care reiese clar ca autorii nu cunosteau geografia Palestinei antice si toate referirile geografice sunt complet anapoda.
Cartea, care este asa cum am spus o compilatie care contine mitologie, portiuni extrem de vechi din Vechiul si Noul Testament, istorie mai mult sau mai putin romantata, comentarii religoase si folclor indigen. Numele ei Kebra Nagast tradus in limba romana suna astfel: “Cartea Gloriei Regilor.” Cartea este impartita in 117 capitole destul de scurte, care pot fi impartite in felul urmator: (a) capitolele 1-3 care se ocupa de sursa gloriei regilor asa cum a fost discutata la conciliu de la Niceea (325d.Hr); (b) capitolele 4-17 se ocupa cu istoria si genealogia de la Adam la regele Solomon; (c) capitolele 17-19, contin explicatii despre sursa documentului si povestea legaturii dintre regele Solomon, Regina din Saba (numita in carte, Makeda) si povestea fiului lor Menelik; (d) din capitolele 19-94 aflam despre Chivotul Legii si cum a ajuns el in Etiopia. (e) capitolele 94-112 descriu victoriile obtinute de imparatii Etiopieni cu ajutorul Chivotului Legii care era folosit in Razboaie; (f) capitolele 113-117 descriu razboaiele religioase.
Ge’ez – limba Imperiului Axumit
Limba Ge’ez (se pronunta Ghiiz) este limba vorbita si scrisa cu ajutorul unei forme primare a alfabetului actual de pe la inceputul secolului al V-lea i.Hr, pe toata suprafata Imperiul Axumit, devenind lingua franca a imperiului. Inainte de secolul al V-lea i.Hr, limba a fost scrisa cu ajutorul unor glife, asemanatoare cu cele Kusite. Scrisul Ge’ez s-a cristalizat prin secolul al IV-lea d.Hr, ajungand la forma pe care o regasim astazi in scrierile canonice ale religiilor mentionate mai sus.
Astazi limba Ge’ez a ramas limba liturgica a Bisericii Ortodoxe Etiopiene. Toate scrierile sacre ale crestinismului etiopian, ortodox si catolic si ale evreilor etiopieni sunt scrise in aceasta limba considerata sfanta. Cam prin secolul al XVII-lea este inlocuita cu limba Amharit, care devine limba oficiala a Etiopiei pana in zilele noastre.
Limba Ge’ez este o limba semitica caracteristica grupului sud. Trebuie mentionat ca scrisul Ge’ez este unul din cele mai complicate existente si concureaza cu succes cu glifele Orientului Extrem.
Scrisul Ge’ez este un scris de tip “abugida,” adica fiecare simbol reprezinta o combinatie intre o consoana plus o vocala, fiind organizate in grupuri de simboluri reprezentative (vezi imaginile). Numerele sunt reprezentate in forma alfabetica similar la limbile “abjad” (ebraica si araba). Limba contine si variante pentru pronuntarea labiovelara. Asa cum am spus – daca scrisul este complicat, nimic nu se compara insa cu pronuntia corecta.
Cavalerii Templieri si Etiopia
In postarile anterioare mi-am aratat scepticismul legat de “furtul” Chivotului Legii de catre asa zisul fiu al lui Solomon si reginei din Saba Menelik. Am mai zis ca probabil chivotul Legii nu se afla in Biserica Sf. Maria din Axum, dar exista insa o legatura clara intre Ierusalimul Cruciat, Templieri si Etiopia. Aceasta este veriga care-i uneste probabil: printul Lalibela – astazi numit de etiopieni Sf. Gebre Mesqel Lalibela, membru al dinastiei Zagwe (1137 – 1270).
Acest print Lalibela a domnit intre anii 1189 – 1229 d. Hr, in orasul Roha; astazi acest oras se numeste Lalibela. Traditia il gaseste pe acest print Etiopian alungat de dusmani care se refugiaza in Ierusalimul Cruciat. Datele pe care le avem ar putea sa fie exacte. Ierusalimul Cruciat (1099 – 1291) si anii domniei lui Lalibela se potrivesc. Povestea ne vorbeste de intoarcerea lui Lalibela in Etiopia, unde cu ajutorul Templierilor isi redobandeste regatul. Ajutat de templieri el incepe sa construiasca in muntele din Roha un nou Sion.
Acest nou Sion este un complex unic de 13 biserici, care in parte poarta numele unor locatii din Ierusalim. Complexul Lulibela este fara nici o exagerare una din minunatiile arhitectonice ale lumii. Un lucru este clar – multe din simbolurile Templiere sunt prezente in aceste constructii, intrand dupa aceasta perioada in arta eclesiastica Etiopiana. Daca Lulibela a vazut in Ierusalimul Cruciat si a copiat, sau Templierii au ajuns in Etiopia, nu putem stii cu exactitate.
Primul european care a vazut aceste constructii au fost portughezul Pêro da Covilhã (1460 – 1526). Preotul portughez Francisco Álvares (1465 – 1540), care l-a acompaniat pe ambasadorul regelui Portugaliei in vizita la Imparatul Etiopian, Lebna Dengel in 1520. Dupa descriera monumentelor el isi termina manuscrisul cu un juramant, fiind sigur ca nu va fi luat in serios.
Majoritatea fotografiilor (ultimele 2) din aceasta postare sunt inedite si aproape necunoscute in occident si au fost facute de mine. Nu vom sti niciodata adevarul despre acest “nou Sion”; un lucru este insa clar, el exista, este fenomenal si este profund inspirat de simbolica templiera.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
incredibil!
cat de ” mica” este lumea si noi nu stim nimic
E mica si totusi enorma. Cantitatea de informatie este gigantica. Greu sa le cunosti pe toate. Personal selectez lucruri mai putin cunoscute si care cred ca trebuie sa ajunga la cititorii mei 🙂
O serie de articole, ca de altfel si acest site, foarte interesante. Ai si un blog specific istoric sau doar sectiunea magazin istoric de aici?
Lucrurile sunt bine prezentate,nu foarte doct,dar nici minimalist,o cale de mijloc satisfacatoare pentru toata lumea.Mai ales ca ofera piste pentru studiul individual.
Ca vizitator al acestor taramuri pot spune ca nu stiu daca as putea scrie astfel,informatia este foarte bogata,dar totusi nu asa necuscuta occidentului cum sustii tu.
Sunt multe materiale publicate in occident,zeci de unghiuri pe care nici eu sau altii nu le-au surprins,in special cu aceasta cruce de tip s(z)vastica.acesta este doar un exemplu.Au aparut articole chiar si in NatGeo.
Oricum munca ta este de bun augur pentru multi,mai ales pentru cei ce o iau ca informatie,si o dezvolta mai apoi individual,creionandu-si propria opinia prin aprofundare.
foarte interesant