Bijuteriile blestemate: Black Orlov
| 20/01/2014 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Diamantele negre se numara printre pietrele pretioase cele mai apreciate si mai spectaculoase, aspectul special si raritatea lor acordandu-le considerabila distinctie si stralucire. Unele teorii privitoare la originea acestui diamant 
deosebit sustin ca provenienta diamantelor negre este legata de impactul meteoritilor pe suprafata terestra. Diamantele negre sunt policristaline, alcatuite din mai multe straturi care nu permit patrunderea luminii. Opacitatea lor iesita din comun, care nu permite reflectarea luminii este specifica structurii similare unor fragmente de meteoriti gasite de om in multe parti ale lumii.
Unul dintre cele mai vechi diamante negre existente a fost descoperit in anul 1750 si poarta numele de Orlov deoarece a apartinut printesei ruse Nadia Vygin-Orlov care s-a sinucis putin dupa ce a ajuns in posesia acestui diamant. Prietena printesei, o alta persoana nobila de origine rusa, Leonila Galitsine-Bariatinsky, s-a sinucis la randul ei dupa ce a intrat in posesia diamantului.
Bijutierul care a adus acest diamant in Statele Unite, JW Paris s-a sinucis si el in anul 1932, putin timp dupa ce a expus diamantul la New York. Ultimul proprietar cunoscut, Charles F. Winson, a taiat diamantul in trei bucati, în încercarea de a anula blestemul. Initial diamantul a cantarit 195 de carate (39,0 g). Diamantul are astazi numai 67,5 carate si a fost introdus într-un colier impreuna cu alte 124 diamante. Cele trei bucati au fost achiziționate de către bijutierul Dennis Petimezas în 2004. Petimezas a afirmat ca el este “destul de încrezător că blestemul este anulat.” Nu exista informatii despre celelalte doua bucati ramase.
Povestea blestemului este la randul ei extrem de interesanta. Gasit in 1750 in provincia Pondicherry din Sudul Indiei a fost donat de Maharajah-ul local unui templu devenind unul din ochii unui zeu hindus. Un calugar din acest templu nu s-a putut abtine si l-a furat. Nu se cunoaste soarta acestui calugar, dar clar este ca diamantul resopectiv nu a adus multa fericire unoara din proprietarii lui.
Diamanul a fos expus publicului in doua mari muzee ale lumi. Muzeul American de Istorie Naturala din New York (The American Museum of Natural History) si Muzeul de Istorie Naturala din Londra (Natural History Museum in London), din cate se stie nu s-a intamplat nimic special.
Bibliografie:
Balfour, Ian, Famous Diamonds, Christie’s Books, 1997.
Fanthorpe, Lionel; Fanthorpe, Patricia, Secrets of the World’s Undiscovered Treasures, Dundurn Press, 2009.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna ziua
as zice ca celelalte doua sunt la @stefan,pierdute intre lingourile de aur
Seara buna
In sfirsit cineva care pricepe realitatea . 🙂
Sint satul sa tot citesc : “Nu exista informatii despre celelalte doua bucati ramase”