Bibliotecile Antice (6) Biblioteca din Alexandria – II
| 18/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric |
Dezvoltarea Bibliotecii – Aristeas a scris aproximativ dupa 100 de ani de la fondarea bibliotecii (vezi postarea antecedenta), inregistrand prima amintire istorica legata de aceasta biblioteca. Nu este clar daca Ptolomey I-ul a “trasat” sarcina lui Demetrius de a aduna carti si suluri din toata lumea cunoscuta, un singur lucru este insa deja un adevar istoric de necontestat – Demetrius a facut eforturi enorme pentru a traduce opere de literatura stiintifica sau religioasa din toate limbile orientului in Greaca. Septuaginta este aceasta dovada de necontestat.
Pe timpurile despre care vorbim, adica perioada inceputurilor dinastiei Ptolomeice, existau in traditia greaca numai biblioteci private. In aceste biblioteci, carturarii sau nobilii intelectuali strangeau suluri personale sau lucrari cu caracter profesional. Cunoastem de exemplu biblioteca lui Aristotel – pentru ca aceasta a fost cumparata pe multi bani de catre Demetrius pentru Biblioteca lui din Alexandria. Aceasta dinastie Ptolomeica, probabil inspirata de obiceiurile Babiloniene si Persane a hotarat sa faca ceea ce Asurbanipal, Nabodonius si regii oraselor state au facut cu un mileniu inaintea lor. Marele carturar Bizantin Ioan Tzetzes din Canfora scria in secolul 12 d.Hr, adica multe secole dupa ce Biblioteca din Alexandria a incetat sa existe, ca marele literat Callimachus din Cyrene (305-240 i.Hr.) si “director” al Bibliotecii din Alexandria a catalogat 400.000 de suluri “mixte” , adica suluri care contineau o singura lucrare, intr-un singur capitol sau un singur autor. Aceasta denumire si acest sistem de catalogare este folosit si azi de Biblioteca Vaticanului. Alte 90.000 de suluri, care contineau lucrari cu ramificatie (spre exemplu Septuaginta) si inca alte 42.000 de suluri cu caracter istoric si religios, care au fost pastrate in biblioteca templului Serapeum.
Ptolemy al III-lea Euergetes (246-222 i.Hr), cel de al treilea rege-faraon Ptolemaic, care a fost gratificat cu traducerea VT in Septuaginta (nu dupa parerea mea, pe care am expus-o in postarea anterioara) scrie la toti “suveranii straini” incercand sa imprumute suluri pentru a fi copiate, promitand retributii materiale substantiale. [Galen 17.1]. Dupa ce a primit de la Atena textele lui Euripides, Aeschylus si Sophocles, a returnat Atenienilor copiile si a pastrat originalele, provocand probleme diplomatice “aproape de razboi”. Contra unui pret exorbitant lucrurile s-au aranjat, dar originalele nu au fost returnate niciodata. Tot Euergetes a scos un edict care obliga perchezitia tuturor navelor care ajungeau in portul din Alexandria in cautarea de manuscrise pentru a fi inregistrate sau copiate (daca aveau valoare). Aceasta masura “neortodoxa” a infiintat primul sistem de inregistrare si catalogare bibliotecara in istoria (cunoscuta) a omenirii.
Primii Bibliotecari (directori ai Bibliotecii) – Primul a fost Demetrius, desi el nu este luat in calculul majoritatii cercetatorilor, fiind considerat ca “mare preot” al lui Serapis si al noi religii inventata de Ptolomey. El este insa considerat drept un fel de “intreprinzator si furnizor” al viitoarelor institutii. 
Primul bibliotecar “inregistrat” a fost Zenodotus din Efes, care a ocupat acesta functie pana in 245 i.Hr. Succesorul sau a fost Callimachus din Cyrene pe care l-am amintit mai sus. Ceea ce cunoastem cu siguranta (desi mai sus am vorbit de alte cifre date de o sursa mult mai tarzie) este ca el a creat prima inregistrare bibliotecara numita si Pinakes (Tabele). Apollonius din Rodos a fost probabilul inlocuitorul lui Callimachus, urmat in 235 i. Hr. de Eratosthenes si el din Cyrene, de meserie geograf si matematician. Am terminat lista cu primii bibliotecari ai Alexandriei cu Apollonius din Rodos.
In anul 235 i.Hr, marele Eratostene din Cyrene (Eratosthenes), matematician, geograf si filozof Stoic, a fost numit “sef” al bibliotecii. Eratostene elaboreaza pentru prima data un sistem de indexare evoluat pe care-l numeste “tetagmenos epi teis megaleis bibliothekeis” in traducere libera “schema unei mari biblioteci.” In 195 i.Hr Aristofan (Aristophanes, nu autorul celebrelor piese de teatru), istoric din scoala lui Homer, reinnoieste sistemul tabular (Pinakes). Ultimul bibliotecar reputat pe care istoria il inregistreaza a fost astronomul Aristarchus, care a fost numit in 180 i.Hr. pierzandu-si “slujba” cativa ani mai tarziu, in timpul luptelor interne intre diferitii predendenti la tron din dinastia Ptolomeica. Dupa Aristarchus, nici un alt “bibliotecar” nu mai este mentionat dupa nume (Bevan, p. 126.), probabil pentru ca acest maret job si-a pierdut din prestigiu.
Organizarea Bibliotecii. Bineinteles ca nu se poate vorbi de o sistematizare la nivelul celei contemporane, totusi se poate vedea un inceput de “gandire academica,” pe care noi in zilele noastre o putem recunoaste. Eratostene (276 – 195 i.Hr.) adopta sistemul diviziunii “cunostintelor umane” (episteme) dezvoltat de Aristotel (384 – 322 i.Hr.) adaugand cateva schimbari importante. Sistemul Aristotelian diviza cunoaşterea in doua mari clase: folozofie si arte. In filozofie introducand tot ceea ce consideram astazi, stiinte. Filozofia era la randul ei impartita in doua mari diviziuni, prima se ocupa de ceea ce se poate “observa” si a doua de ceea ce se poate “deduce“. Prima clasa, adica ceea ce se putea “observa”, consta din “stiintele pure”; a doua clasa, cea deductiva, consta in ceea ce noi numim astazi “stiintele aplicate“. Callimachus a introdus in tabelele lui Pinakes ca discipline observative: matematica, medicina, astronomia, geometria (diferentiata atunci de matematica=aritmetica) si filologia. In disciplinele deductive, Eratostene a introdus mecanica, arhitectura, stiintele naturale si atentie, istoria, considerand-o ca o disciplina deductiva (bazata pe fenomenul cauza-efect). Din nefericire, din lucrarile lui Eratostene s-au pastrat putine, cea mai importanta fiind ceea ce numim noi “Ciurul lui Eratostene” (este un algoritm de descoperire a tuturor numerelor prime până la un întreg specificat. Este predecesorul algoritmului modern ciurul lui Atkin, un algoritm mai rapid, dar mai complex.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
MULTZUMESC ; SPRE RUSINEA MEA, stiu asa de putzin , despre toate acestea.
cu placere Theo, nici vorba de rusine. Pentru asta scriu ca lucrurile sa fie cunoscute 🙂