Bibliotecile Antice (3) Biblioteca lui Aşurbanipal
| 10/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Carte, Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Assurbanipal (în asiriană Aššur-bāni-apli 685 – ca. 627 i.Hr.) a fost probabil unul dintre cei mai cruzi si violenti regi ai antichiati Mesopotamiene. Fiul marelui rege Essarhadon (în asiriană Aššur-ahhe-iddina) este considerat ultimul mare rege al regatului neo-Asirian. A fost denumit in Biblie pe numele Asnappar or Osnapper (Ezra 4:10). Istoricul roman Justinus il denumeste Sardanapalus.
Assurbanipal (se pronunta Aşurbanipal) a fost extrem de mandru de educatia de scrib pe care a primit-o. Intr-o tableta scrisa probabil de el insusi, declara: “Eu Aşurbanipal din [palatul meu], mi-am insusit intelepciunea lui Nebo, cunoscand cum si ce sa scriu pe aceste tablete, tot eu stiu cum sa rezolv misterele si dificultatile scrisului”. Aşurbanipal a fost unul din putini regi care putea scrie si citi in Acadiana si Sumeriana (a fost un poliglot) , sustinand ca putea descifra texte de dinaintea potopului. Aşurbanipal a fost matematician si astrolog, compunand cateva tablete care scrise in numele lui contineau calcule astologice destul de complicate. In timpul domniei lui au fost adunate la Ninve (capitala lui) zeci de mii de tablete de pe tot teritoriul imperiului Asirian.
Biblioteca lui Aşurbanipal a fost descoperita de orientologul (amator) Sir Austen Henry Layard intre ani 1847-49. Adevarul istoric este ca Layard a descoperit Biblioteca lui Sennacherib (705 – 681 i.Hr.), bunicul lui Aşurbanipal, si asistentul sau Hormuzd Rassam este cel care a descoperit-o pe cea a lui Aşurbanipal. Din nefericire tabletele au fost trimise in Europa amestecate fara posibiltatea contemporana de a defini care sunt din biblioteca lui Sennacherib si care din cea alui Aşurbanipal. IMPORTANT de mentionat ca britanici au pus la dispozitia tuturor cercetatorilor materialele descoperite procedand invers decat francezi care s-au comportat rusinos nepermitand nimanui din afara Frantei sa lucreze cu materialele descoperite la Mari. Norocul cu francezii a fost coruptibilitatea si favoritismul lor, (credeti-ma romanii sunt mici copii) care a permis sa se ajunga la materialele dorite. Din punct de vedere personal aceste materiale au o importanta majora, nu trebuie de uitat ca Sennacherib este cel care a cucerit Israelul antic (regatul nordic) trimitand evreii in Diaspora, si continutul unor tablete sunt singurele surse extra-biblice.
In anul 612 i. Hr o coalitie intre Persani, Mezi si Hititi au cucerit regatul neo-Asisrian distrugand si orasul Ninve. Din fericire pentru noi incendiul biblotecilor a prezervat tabletele topind vaxul organic si au “copt” tabletele pastrand aceste comori pentru cercetatori contemporani.
Printre tablete au fost descoperite Mitul Creatiei (Enûma Eliš – Enuma Eliş), Legenda lui Gilgamesh, Mitul lui Adapa (omul primordial, sau daca doriti alta traducere, Adamu fiul lui Ea, numele va produce asociatii?) sau ceva mai actual, “Povestea saracului din Nipur“, poveste despre un om lipsit de mijloace care trbuie sa-l mituiasca pe primarul orasului pentru obtinerea dreptatii cuvenite. Majoritate lucrarilor sunt copii dupa lucrari originale vechi de sute sau chiar de o mie de ani si mai mult fata de contemporaneitate lui Aşurbanipal.
In “British Museum” sunt pastrate 31000 de tablete care sunt de fapt 10000 de lucrari religioase, literare, istorice, matematice si astrologice. Din nefericire nu au fost prezervate si celelalte materiale scrise pe suluri de piele sau papirus care au fost pierdute, inclusiv materiale biblice aduse din Israelul antic subjugat.
O alta propunere consta intr-o carte frumoasa si foarte interesanta, scrisa de “descoperitorul” biblioteci, Sir Austen Henry Layard pe nume “Early Adventures in Persia, Susiana, and Babylonia. London: John Murray“, cartea poate fi gasita pe internet si o alta carte contemporana: Polastron, Lucien X.: “Books On Fire: The Tumultuous Story Of The World’s Great Libraries” 2007, stiu ca exista si o traducere franceza.
Enûma Eliš ( Enuma Eliş) – O geneza inaintea Genezei
Enuma Eliş este mitul creator in religiile sumero-babiloniene. Numele lui, adica Enûma Eliš este un incipit (primele cuvinte ale naratiuni) exact ca in Biblia Ebraica. Daca in Vechiul Testament, numele cartii este un nume arbitrar care este folosit pentru citatii (prima carte fiind “Geneza, in Biblia BOR, “Facerea”, a doua carte fiind Exodus, in Biblia BOR “Iesirea”, etc.), Biblia Ebraica (Tanakh) foloseste metoda sumero-babiloniena, numele carti find citarea primelor cuvinte (incipit). Geneza devine Bereshit, Exodul devine Shmot, etc.
Descoperirea bibliotecii lui Aşurbanipal, si respectiv a carti in 1849 de Layard si publicarea ei in 1876 de George Smith au produs dezbateri si interpretari de toate felurile si la toate nivelurile. Cum este posibil faptul ca Biblia sa aiba surse. Pai este posibil si de ce nu. Deoarece sunt si om religios si istoric al religiilor sunt intrebat deseori cum explic eu acest lucru. Pai cum sa explic simplu. Inspiratia rezida in revelatia divina, scriitorul biblic insa este un om al timpului si spatiului sau, care a tradus prin mijloacele cunoscute lui, folosindu-se de limbajul si metaforica vremii lui. Daca am putea lua un om care a trait atunci, poate cel mai inteligent scrib si l-am ruga sa scrie despre un program de TV, sa zicem o telenovela, cine credeti ca vor fi protagonisti povesti, Marduk, Ishtar, Ea, Enlil, etc. Nu se poate altfel – limba scrisul si metaforica sunt o parte din timpul si spatiul in care traieste scriitorul respectiv. De unde putea sa se inspire sarmanul scrib antic care traia in Canan, de la “Imnurile Nibelungilor”.
Bineinteles alegerea “Religiilor Organizate” de la rabini evrei si pana la preotii catolici au fost cautarea diferentelor si producerea unor “greseli in tarducere.” In fotografia de mai jos aveti editia 1912 a traducerii catolice “Enuma Elis, Sive – Epos Babylonicum De Creatione Mundi” tiparit de “Scripta Pontificii Instituti Biblici”, habar nu am de ce trebuiau ei sa se bage in asta, dar uite ca s-au bagat si au facut-o aiurea.
Enuma Eliş are aproximativ 950-1000 de lini de text cuprinse in sapte tablete fiecare din ele cuprinzand intre 110 si 170 de linii de text. Tableta numarul V, nu a fost recuperata in Biblioteca lui Aşurbanipal un duplicat a fost totusi descoperit in asia Mica (Anatolia-Turcia) in ruinele orasului antic Huzirina.
Mitul este de fapt descrierea teogonica (theogony – geneologia zeilor in politeism) a nasteri si suprematiei zeului predominant Marduk cunoscut în Biblie sub numele Bel-Merodakh, ai care incepând cu epoca regelui Hammurabi (sec. 18 î.Hr.), devine zeul suprem al panteonului babilonian. Tabletele gasite in sec 7 i.Hr au o sursa in sec. 18 i.Hr. ( o minoritare academica il dateaza mult mai tarziu in sec 12-14 i.Hr). Preotii babilonieni şi regele Hammurabi au întreprins o reformă religioasă în primul rând ca pe una din măsurile politice de consacrare regală şi de consolidare a statului, după model divin (printre alte măsuri fiind şi celebrul cod juridic – Codul lui Hammurabi). Astfel, Marduk, fără a fi adus un program de monoteism teologic, era venerat în Babilon ca şi zeu reorganizator al universului şi ca pedepsitor implacabil al răzvrătirii, ca izvor al focului solar şi al luminii, ca salvator al zeilor prin potop şi ca unicul iniţiator al creaţiei omului. Punctul de plecare a acestui proces este crearea si aparitia lui Marduk in Enuma Eliş. Cosmogonia si cosmologia Babiloniana este clar sursa prezentata si in scrierile biblice ale Vechiului Testament, singurele diferente constau bineinteles in existenta zeilor multipli fata de un singur Dumnezeu Biblic, creatia “in-lupta” atat de des intalnita in mitologiile Babiloniene, Grecesti si Romane, fata de creatia-pasnica si benevolenta in Biblie si in sfarsit motivatiile Divine diferite in creatia omului. In Mitologia Babiloniana omul este slujitorul zeilor si aceasta slujire este cauza existentei lui, fata de de narativul Biblic in care omul este liber de constrangere la inceput (in afara pomului cunoasterei) dupa care el primeste liberul arbitru.
Cartea este extrem de interesanta, diverselor traduceri o fac si mai interesanta. Personal am citit-o din sursa primara, asa ca pot sa va spun cu mana pe inima ca inafara diferentelor mentionate mai sus daca cititi Geneza 1 si 2 veti cunoaste povestea, poate merita citita numai pentru cunoasterea mai clara a geneologiei panteonului babilonian si a cosmologiei univesului semitic.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Hallo!
HWH 🙂 [hashu was here + satisfaction]
Salut Hashule 🙂
multumersc pentru vizita. mai ai 2 postari istorice astazi 🙂
HWTH :-S
Next Romania ❓
Deocamdata, istoria crestinismulul romanesc si peste cateva zile ce te intereseaza pe tine – etnogeneza 🙂
Oh, Theophyle, de când aștept ❗
O zi bună, doc 😀