Barbarii (6) “Germanicii 5” – Bastarni
| 07/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric, Ziarul de Duminica |
Bastarnii au fost un popor germanic, care a fost format din 3 triburi diferite Atmonii, Sidonii si Peucinii. Originari din nordul Europei, la fel ca majoritatea popoarelor germanice, au avut o prezenta extrem de ciudata pe teritoriul Romaniei de astazi. Prima lor migratie ii aduce pe teritoriul actual al Ucrainei de est. Doua triburi Bastarne migreaza spre Moldova de astazi, unul din ele se aseaza in nordul Moldovei in vecinatatea Dacilor Carpi, al doilea se aseaza mai jos in vecinatatea provinciei Romane Moesia inferioara, fiind tolerati de romani in aceasta zona. Spre sfârşitul secolului II î.Hr., bastarnii s-au strămutat pe teritoriul Moldovei de azi, până la Dunăre şi Marea Neagră. Munţii Moldovei erau cunoscuţi geografilor antici sub numele de Alpii Bastarnici.
Prima menţiune a bastarnilor datează din jurul anului 200 î.Hr., când geograful Demetrios din Callatis, descriind ţinuturile de la nord de gurile Dunării, îi întâlneşte aici, “veniţi din alte părţi”. Istoricul Pompeius Trogus relatează despre luptele dintre bastarni şi daci. Deranjand probabil activitatile lui Burebista de a unifica toate triburile dacice si plasandu-se teritorial intre dacii din Transilvania, Muntenia si dacii Carpi, regele dac se va lupta cu ei si invingandu-l pe regele bastran Oroles ii goneste spre nordul Ucrainian. Deşi nu se ştie precis când au avut loc aceste evenimente, este cert că Burebista (82 – 44 i.Hr) a fost cel care a pus capăt “primului episod bastarnic” din istoria Daciei.
Arheologic, bastarnii au fost identificati prin intermediul culturii Poienesti-Lukasevka create de ei si a carei arie de raspindire cuprindea bazinul superior al Siretului, podisul central al Moldovei si spatiul dintre Prut si Nistrul mijlociu. Ceramica indica relatii cu culturile Przeworsk de pe Vistula si Oder iar unele obiecte de podoaba si de port (fibule pomeraniene, coliere-coroana, paftale) vadesc legaturi cu zona din nordul Germaniei si Danemarca. Momentul patrunderii bastarnilor pe teritoriul Daciei este marcat de parasirea marilor cetati de pamint batatorit asa numitele valuri (Stincesti, Cotnari) de catre populatia autohtona (sfirsitul sec. III a. Chr.).
În contrast cu episoadul Oroles, două alte episoade ulterioare îi prezintă pe bastarni în aceeaşi tabără cu dacii. Aşa s-a întâmplat în 61 î.Hr., când bastarnii sosiţi în ajutorul geţilor sud-dunăreni au înfrânt sub zidurile cetăţii Histria oastea romană condusă de proconsulul Gaius Antonius Hybrida. Treizeci şi doi de ani mai târziu, romanii au reputat o victorie zdrobitoare, iar bastarnii, dupa moartea regele Deldon in acest razboi, au fost nevoiţi să se retragă la nord de Dunăre. Crassus, comandantul legiunilor învingătoare, continuand războiul contra regilor geţi din Dobrogea, Dapyx şi Zyraxes, dovedeşte că aceştia fuseseră aliaţi cu bastarnii. De altfel, potrivit lui Dio Cassius, în reşedinţa lui Zyraxes de la Genucla sunt gasite steagurile luate de la Gaius Antonius Hybrida, în bătălia de lângă Histria.
După victoria lui Crassus, bastarnii au pierdut şansa de a se menţine în prim planul istoriei regionale. De aici înainte, hegemonia lumii „barbare” de la nord de Dunărea de jos, a aparţinut pe rând dacilor, sarmaţilor, carpilor şi goţilor.
În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr., împăratul Probus i-a învins pe bastarni şi a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Triburile Bastarnilor nordici vor fi asimilate partial de dacii Carpi si cele din Ucraina de catre Sciti si Sarmati. Secolul al II-lea III-lea d.Hr ii gaseste in sudul Dunarii alungati de catre împăratul Probus; aceasta este ultima menţionare a bastarnilor în izvoarele istorice. Important de mentionat ca bastranii si-au lasat o amprenta semnificativa in nordul Moldovei-Bucovina si sudul Basarabiei. O parte din traditiile cvasi-pagane din aceste regiuni isi au izvoarele din traditiile germanice ale bastranilor.
Bibliografie, note si citate:
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, pp. 83-84.
Mircea Babeş, Bastarnii în răsăritul Daciei, în Istoria României, Bucureşti, 2001;
Mircea Babeş, Dacii si Bastarnii, in Memoria Antiquitaqtis, II, 1970, pp. 215-236;
WikiCommon under GNU
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua,
S-a strecurat o eroare: “Secolul al II-lea d.Hr ii gaseste in sudul Dunarii alungati de catre împăratul Probus”. Secolul IV.
Marcus Aurelius Probus (232 – 282 d. Hr) e secolul al III-lea am corectat. Multumesc
Aveti dreptate, se pare ca ultima mentiune e in anul 299, la o invazie impreuna cu carpii. Ma intreb daca cei care au fost stramutati la Sud de Dunare au fost fortati sa intre in armata imperiala.
da,
asta era rutina. Deobicei in trupele auxiliare anexate legiunilor romane. Au fost insa si cazuri cand au fost formate legiuni mixte.
“în nordul Moldovei-Bucovina si sudul Basarabiei. O parte din traditiile cvasi-pagane din aceste regiuni isi au izvoarele din traditiile germanice ale bastarnilor.”
poţi da exemple?
De exemplu – ceata, partie, turca, malanca. O sa vorbim de asta la capitolul mitologie 🙂
Îmi place Realpolitik-ul epocii. Nu se purta pică, nu existau “duşmani istorici” – azi ne caftim, mâine ne aliem.