Barbarii (15) – Hunii – 2
| 26/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Attila (406–453 d.Hr.) este considerat cel mai important rege al hunilor, domnind între anii 433-453. Născut într-o familie a unui conducator local, orfan de mic copil, a fost crescut de unchiul său Roas, pe care l-a urmat la 
tron, împreună cu fratele său Bleda. Etimologia numelui sau este extrem de interesanta. Limba Hunilor a facut parte din familia limbilor turco-ugro-altaice. Sursa numelui poate fi una din cele doua alternative, prima ar fi “marele fluviu” Atyl-Atal, numele turcesc al fluviului Volga. O a doua alternativa ar fi “atalîk“-ul turcesc care poate fi tradus si “tatuc”. In turca medievala “atalîk” insemna demnitar sau “nobil demnitar.” Aceasta definitie ne aduce la o interesanta similitudine intre tatal-hunilor si tatal-turcilor Atatürk. Atal in traducerea “tatuc” a fost transferata si in alte limbi “atya” in maghiara, “otetz” în rusă sau “ataman” în ucraineană.
Daca tot vorbim de etimologie putem constata ca Attila este menţionat ca Etzel în Cântecul Nibelungilor (“Nibelungenlied”), de asemenea ca Atli în legenda nordică Volsunga Saga şi ca Attilius în Thidrekssaga; în gotica “Attli” însemna “tatăl” sau “cel bătrân”, probabil avand aceeasi sursa lingvistica.
Contrar credintelor populare, Atila “Biciul lui Dumnezeu” (Flagellum Dei) a fost un om învatat. În tinereţe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic si a avut doi profesori cunoscuti in antichitate – Eusebius din Cremona, grecul si Simon din Corint, evreul. Prezenţa sa acolo era o garanţie că hunii conduşi de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus. Dupa moartea unchiului sau, considerat de el ca tata adoptiv si impreună cu fratele său Bleda, a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de Rua (Roas, Ruga). Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 434 împreună cu fratele său Bleda, cuprindea populaţii eterogene, întinzându-se de la Caucaz până la Rin. În anul 445, Bleda a fost ucis din porunca lui Attila, iar după aceea centrul politic al formaţiunii controlate de el s-a stabilit în Câmpia Tisei.
Au urmat ani de războaie şi de cuceriri pentru Attila, care şi-a extins regatul de la Volga până la Dunăre şi de la Marea Baltica până la Munţii Carpaţi. În anul 447 armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului, condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea. După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să plăteasca tribut anual.
Istoriografia creştină l-a numit pe Attila Flagellum Dei (“biciul lui Dumnezeu”). O fortificaţie romană situată în apropiere de oraşul Schwabisch Gmund era menţionată încă în secolul al XIV-lea ca “Etzelsburg” (“Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Aţel (situat în apropiere de Sighişoara), al cărui nume german este “Hetzeldorf”, “Etzeldorf”, “Orasul lui Attila”, păstrează tradiţia prezenţei hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântată o căpetenie tribală a lui Attila, sau chiar Attila însuşi.
În anul 451 se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus şi invadează Gallia. Este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice de către alianţa germanică alcătuită din vizigoţi, burgunzi şi franci, sprijiniţi de romani condusi de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una din cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând aproape 200.000 mii de războinici. Învins, Attila se retrage, dar îşi adună o armată nouă, iar anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe oraşe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Papa reuseste sa negocieze cu Attila si platindu-i o suma enorma de aur reuseste sa-l convinga pe Attila sa se retraga. În anul 453 Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să reuşească. Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Hildchen (ung. Ildikó). În epopeea Cântecul Nibelungior, Krimhild (Ildikó), în dorinţa de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătoreşte cu Attila si în cele din urmă îl răzbună pe iubitul ei.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua Theophyle,
Citesc cu mare atentie aceste articolele si multumesc ca le postati. Cred ca nu sunt singurul care are mari lacune in ce priveste istoria mileniului I d.H., cel putin pe partea de est a Europei.
Privind la harta ma intreb daca Atilla, sau altii mai tarziu care au condus vremelnic imperii asa “lăbărțate”, daca mai aveau vreun control sau macar habar despre ce se intampla in Caucaz sau in câmpiile de linga Volga. In ce fel “stapaneau” acele teritorii ? Primeau vreo taxa la buget ? Probabil ca nu. Dar se mai puteau baza pe capeteniile de la mii de km distanta in caz ca aveau nevoie de triburile lor !?
o zi buna
Buna ziua,
Triburile invinse erau subordonate si obligate sa trimita trupe, tribut si ostatici din familia sefilor de trib. Nu existau administratie, birocratie, lucrari publice. La moartea lui Attila, unele triburi germanice “vasale” (sciri, heruli, svabi, rugieni, ostrogoti si gepizi) se rascoala si ii infrang pe huni si pe aliatii lor alani. Pannonia si Carpatii intra sub stapanire ostrogota (apoi langobarda) si respectiv gepida.
Multumesc
Să fi fost Seghedinul capitala?
Mă miră că vecinii din vest nu s-au apucat de săpături, ar fi fost o mare mândrie pentru ei să găsească reşedinţa şefilor huni.
Dincolo de expunerea faptelor ar fi faină o lămurire a cauzelor – ca la hittiţi 🙂 – pentru ascensiunea rapidă şi declinul la fel de rapid al puterii hune.