Barbarii (14) – Hunii – 1
| 16/07/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
Hunii au fost un popor nomad, de origine turcică-uralică. In unele surse istorice sunt confundaţi de multe ori cu alanii, incluşi fortat în 
confederaţiile tribale hune (din care au făcut parte şi câteva popoare germanice, între care gepizii). Se presupune că etnogeneza acestui popor, compus probabil dintr-o uniune de triburi altaice, a inceput in China sau teritoriile nordice vecine. Această populaţie pare să fi fost identică cu triburile menţionate între secolele IV î.Hr. şi I d.Hr. de izvoarele chineze sub numele Hsiung-nu. Aceste triburi au întemeiat imperiul cunoscut in istoria chineza sub numele Hsiung. Primul mare han cunoscut (exclusiv din surse chineze) fiind Mao-dun (Mao-tun, Motun; pe turceşte Mete han), care a domnit după anul 209 î.Hr.
În jurul anului 370, sub hanul Balamber (Balamir), încetează invaziile asiatice, trec Volga, distrug formaţiunea statală a alanilor şi se stabilesc temporar pe teritoriile de la Volga Inferioară. În 375, hunii distrug statul ostrogot al regelui Ermanaric, iar în anii 376-377 înfrâng şi oştile regelui vizigot Athanaric.
Timp de câteva decenii, incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz şi la Dunărea de Jos. Însă şi-au extins, treptat, sfera de influenţă spre vest, dincolo de Munţii Carpaţi, până în Câmpia Panoniei.
Câţiva ani mai târziu, în anul 400, hunii conduşi de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul şi se implică de partea romanilor în luptele cu goţii lui Gainas, stabiliţi în anul 376, cu asentimentul împăratului Valens (364-378), în Peninsula Balcanică. Hunii sunt din nou evocaţi în anul 402, pe Oder şi Vistula, unde atacă tribul germanic al burgunzilor. În anul 407 trec prin foc şi sabie regiuni din Galia.
Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare cel Tânăr (408-450), Imperiul Roman de Est devine ţinta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată şi ocupată fortificaţia Castra Martis (Bulgaria de astazi). În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424, când sunt pustiite ţinuturi importante din Tracia.
În anul 424, în timpul hanului Ruga (Rua, Rugila), centrul de putere al hunilor s-a mutat în Pannonia, în apropierea Dunării. Dominaţia asupra Pannoniei a fost recunoscută hunilor printr-un tratat încheiat cu Flavius Aetius, probabil în anul 434. Atacurile hunilor împotriva Imperiului Roman răsăritean sunt oprite temporar prin încheierea păcii între părţi, în anul 435, pe malul nordic al Dunării, la Castra Constantia (pe teritoriul Romaniei). Ecoul marii înfrângeri, provocată de huni burgunzilor în anul 437, s-a perpetuat posterităţii în celebrul Cântec al Nibelungilor. Începând din 441 şi, mai ales, după 445-446, conducerea hanatului hunilor a fost preluată treptat de Attila în detrimentul fratelui său, hanul Bleda (Buda). Sunt considerati de o parte din istoriografii moderni drept una din cele mai crude civilizatii din istoria omenirii.
Nu cunoastem prea multe despre limba pe care au vorbit-o hunii, majoritatea informatiilor despre ei le avem din surse exterioare. Cele mai multe informatii despre huni, limba si obiceiurile lor le-am primit de la Priscus, un invatat de origine traca, filozof si istoric, care a fost ambasadorul imparatului Bizantin Theodosius al II-lea la curtea lui Attila in 448. El ii descrie pe huni in Istoria Bizantului scrisa de el si in care include si perioada Huna (istoria lui termina cu imparatul bizantin Zeno). O alta sursa exterioara ar fi “Getica,” scrisa de Jordanes, cam la o suta de ani dupa moartea lui Attila. Societatea huna este descrisa cu foarta putina simpatie si este considerata de acesti autori extrem de cruda si “barbara.” Hunii, dupa aceste surse, isi sacrificau copii care se nasteau cu diformitati fizice, dar isi deformau copiii de gen masculin producandu-le cicatrice faciale si deformandu-le nasurile pentru a-i face mai “fiorosi” la maturitate. Schelete ale hunilor dezgropate in asezaminte in care au trait aceste triburi au dezvaluit si deformatii voite ale craniului, probabil din aceeasi cauza.
Hunii erau nomazi, traind din cirezile de bovine si ovine, care insoteau hoardele invadatoare si de la care isi primeau hrana si imbracamintea. Armele hunilor erau adaptate la felul de razboi pe care-l duceau – calare. Marii arcasi se foloseau insa si de sulite scurte, pe care le foloseau prin aruncarea lor la distante medii, lupta directa se facea prin sabii scurte si drepte cu doua taisuri, impodobite si cu manere sculptate in aur. Desi traiau intr-o societate patriarhala, femeile hune erau respectate si mama era venerata, acest fel de a trata femeile este raspandit inca in multe societati contemporane din Asia centrala si de est. Hunii au fost (in general) poligami.
Nu-mi doresc o polemica , totusi trebuie sa mentionez ca ascendenta Ungurilor este mai mult din Avari si mai putin din Huni. Dupa moartea lui Attila, triburile hune se disperseaza si dau nastere la doua confederatii tribale. Prima – Kutrigurii (Kazarig sau Kotrags), care au fost de fapt “Hunii” Bulgari, mai tarziu asimilati total de slavi (cam singurul lucru care a ramas de la ei este numele tarii vecine de la sud de Dunare); despre ei si istoria lor stim din cronicile lui Bar-Hebraeus (nici o legatura intre evrei si numele cronicarului), el a fost un patriarh al bisericii ortodoxe Siriene in secolul al XIII-lea. A doua confederatie huna este cea de rasarit, Utigurii care s-au asezat intre Volga si Don si au fost denumiti astfel de Procopius Caesariensis. Utigurii, probabil si el la fel ca semenii lor din Balcani si de pe malurile Tisei, au fost asimilati de Slavi si de Turci.
Surse Bibliografice, citate si note:
Nicola Di Cosmo, Ancient China and Its Enemies, Cambridge, 2002
Frucht, Richard C. Eastern Europe. ABC-CLIO, 2005.
Heather, Peter. The Fall of the Roman Empire, 2005.
Heather, Peter. The Goths. Series: Peoples of Europe, Blackwell, 1996.
Wikicommons
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua,
Exista o inadvertenta in text legata de imparatul Theodosius cel Mare. Acesta a murit in anul 395. Probabil va referiti la urmasul sau, Theodosius II, o paiata.
Da, ai dreptate e vorba de Theodossius cel Tânăr (II-lea). Nu mare general, foarte influentabil dar si mare intelectual, vezi Codexul Theodosian.El este si fondatorul primei universitati din Constantinopol.
Păi din şcoală rămăsesem cu impresia că istoria vecinilor din vest începe cu Arpad :), iar avarii se topiseră în istorie.
Şi cred că puţini dintre românii fără studii de specialitate ştiu de legătura huni -> bulgari.
Oare ce a fost hotărâtor pentru dispariţia hunilor ca putere? Aetius, moartea lui Attila sau Ardaric al “nostru”?
Dincolo de etnogeneza popoarelor vecine rămâi cu o oarecare amărăciune. Bătaie am mâncat destul de des din 105-106 până în prezent. Totuşi nu am produs nici o epopee similară cu nibelungii. Mă gândesc dacă a existat cu adevărat o Krimhilde mireasă a lui Attila sau pur şi simplu s-a lipit finalul cu hunii pe o legendă mai veche.
ro.wikipedia.org/wiki/Huni????
scrisa de mine! La fel ca 60-70% din “barbari”. Prima versiune a aparut pe 8 septembrie 2009 (acum 4 ani) pe blogul meu istoric:
http://theo-phyl.blogspot.ro/2009/09/barbarii-2-hunii-1.html
Bibliografiile difera!
a se slabi!
Multumesc.
Îmi amintesc că acum câteva luni la îndemnul unui prieten neamț m-am uitat întrun dicționar să văd ce înseamnă termenul de neamț. El auzea că toți românii îi spun neamțul și nu știa ce înseamnă. I-am explicat ca așa spunem, noi la germani, dar înțelesul din dicționar era mai degraba cu conotație istorică, ceva de mult petrecut. În dicționar, neamț înseamnă barbar.
Vă dați seama că legătura am pierdut-o. De unde până unde le-am spus noi germanilor, nemți? Știți ceva despre asta domnule autor?
Termenul este slav si a intrat in limba proto-romana cam prin secolul al XI-lea din slavul “nĕmĭcĭ” care insemna strain. Dervatul termenului este “nĕmŭ” care chiar inseamna “barbar.” Amicul respectiv a avut dreptate.