Balcanica (1) – Ilirii, o etnogeneză balcanică
| 05/06/2013 | Autor theophyle Categorii: Magazin Istoric |
De la aparitie si pana la cucerirea romana
În mitologia greacă, Illyrus ar fi fost fiul lui Cadmus si Harmonia, care ar fi domnit într-o regiune la nord de teritoriile elene, numita Iliria; fiii lor ar fi 
fondat multe dintre numeroasele triburi considerate ilire (cca 80-110 triburi), care au trait pe teritoriul dintre Epir si râul Drava, Marea Adriatică si teritoriile tracice din Balcani. Zona de hotar intre tracii despre care vom discuta intr-un articol viitor si iliri a fost zona dintre varsarea Dravei în Dunăre până la Portile de Fier, sud-vestul Olteniei si partial Macedonia. Cu etnonimul ilirioi, grecii au numit, se pare, mai întâi unul dintre triburile mai apropiate de ei, care se afla în apropiere de Epir, cu timpul toate triburile care au vorbit o limba asemanatoare sau au avut caracteristici culturale sau sociale asemanatoare au purtat acelasi etnonim.
Este absolut sigur că ilirii au avut o descendenta indoeuropeană si au vorbit limbi înrudite, lingvistii nu cad la pace insa in legatura cu apartenenta limbii la unul din grupurile familiei indo-europene – centum ori satem, parerea mea este mai clara, limba ilirica din ramasitele cuvintelor care s-au pastrat este clar o limba centum (Kentum), avand in vedere abundenta vocalelor si a sonoritatii aceestor ramasite lingvistice. De mentionat ca asemanarea intre dialectele ilirice si cele tracice este absolut inexistenta, desi multi au incercat sa o forteze.
Etnogeneza triburilor ilire si evolutia lor – există doua teze principale si o multitudine de variatii. Prima teza este cea autohtonista, care sustine că la locuitorii teritoriului dintre Adriatica si râul Sava, în timpul epocii bronzului, s-a petrecut o metamorfoza culturala si sociala, care i-a transformat in ceea ce noi numim astazi iliri, adica o evolutie ilirica treptata. A doua teza, mai conservatoare si mai veche, sustine teoria invaziei ilire din centrul Europei spre sud-est, adica spre Peninsula Balcanică. Această invazie s-ar fi petrecut în secolul XIII î.Hr. Numeroasele nume tracice din Iliria ar fi în sprijinul acestei teze, adica o invazie ilirica peste locuitori traci ai unor teritorii care apartineau istoric tracilor si care astfel au fost înlocuiti, asimilati sau goniti spre răsărit. În acelasi context s-ar fi petrecut si deplasarea grecilor spre sud si a frigienilor din Tracia în Asia Mică. Eu sustin aceasta teorie care explica multe lucruri legate de istoria viitoare a acestor meleaguri si poate ale altora.
De mentionat ca Ilirii erau net superior tracilor si in prelucrarea metalelor, dar si in agricultura si cresterea animalelor. Inflenta lor sociala si culturala a fost cu impact si a influentat si triburile tracice, inclusiv cele geto-dacice. În sec. VIII-VII î.Hr. triburile ilire au trecut la folosirea pe scară largă a fierului, desi continuă să producă sau să utilizeze multe obiecte de podoabă si instrumente din bronz. Tracii au inceput sa se foloseasca de fier cu un secol mai tarziu.
Descoperiri arheologice sprijină ipoteză că a existat daca nu o expansiune a triburilor ilirice spre răsărit, cel putin o influenta în teritorile de vest ale Bulgariei si in sud-vestul Olteniei, paralel cu o extindere a culturii Basarabi (de esentă nord-tracică) spre apus, în Voievodina. Descoperiri precum cele din zona Vraca (Bulgaria), Balta Verde si Gogosu (Mehedinti) dovedesc în ca in secolele VIII-VII î.Hr., rituri si ritualuri funerare obisnuite în cultura ilirica – înhumatia în pozitie întinsa au devenit obiceiul locurilor mentionate.
Din punct de vedere politic, mai multe dintre triburile ilire au încercat să se organizeze, începand cu secolul IV î.Hr. Doua au ramas cert in istoria scrisa. Prima uniune ar fi “Regatul Dardan” (de fapt traci “ilirizati”), condus de regele Bardyllis, regat la care s-au alăturat si alte triburi precum galabrii si tunatii, împreună cu care au ocupat un teritoriu întins pe văile Strumei si Vardarului. Izvoare care ii invoca pe dardani îi prezintă la început ca sălbatici, locuind în bordeie si chiar in pesteri, după care vorbesc despre o armată bine organizată, capabilă să ameninte Macedonia în sec. III.
O a doua uniune tribală a fost constituită de autariati în vestul Serbiei si în Bosnia, acolo unde au fost descoperite numeroase necropole. Ambele uniuni tribale au asimilat influente elenistice si romane, dar au si împrumutat altor populatii cu care au venit în contact elemente de cultură materială specifică, asa cum am mentionat mai sus. Spre exemplu romanii au adoptat liburna, ambarcatiune maritimă usoară (cu formă prelungă, cu pupa si prova ascutită si două rânduri de rame) care datorită mobilitătii ei a ajuns în sec. I î.Hr. unul dintre cele mai eficiente vase romane de luptă. Flota romană de pe Dunăre era dotată cu liburne.
De la sfârsitul secoluli al III-le î.Hr. au început conflicte repetate cu romanii, care s-au intensificat în sec. I î.Hr. finalizandu-se cu înglobarea Iliriei în Imperiul roman. Se pare că la originea conflictelor din sec. III cu romanii au stat tendintele pe care le-au manifestat unele dintre triburi de a se constitui în uniuni tribale mai puternice. Asa a fost cazul cu regatul printesei Teuta (231-228 î .Hr.) si al regilor Pleurat si Gentius.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
“De mentionat ca asemanarea intre dialectele ilirice si cele tracice este absolut inexistenta, desi multi au incercat sa o forteze.”
Şi nouă ne spuneau la şcoală că presupusele cuvinte de origine dacă din limbă au fost identificate prin comparaţie cu albaneza 😛
“De mentionat ca Ilirii erau net superior tracilor si in prelucrarea metalelor, dar si in agricultura si cresterea animalelor.”
“Se pare că la originea conflictelor din sec. III cu romanii au stat tendintele pe care le-au manifestat unele dintre triburi de a se constitui în uniuni tribale mai puternice. Asa a fost cazul cu regatul printesei Teuta (231-228 î .Hr.) si al regilor Pleurat si Gentius.”
Totdeauna am fost întâziaţi în istorie 🙁
Deci, dincolo de superioritatea tehnică, ei au atestări mai timpurii, în vreme ce noi am intrat în istoria “oficială” doar când cu tăierea viilor.