Ştiri Externe: 28 decembrie 2013 / Europa devine dificila pentru români
| 28/12/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Ţările UE îngrijorate de imigraţia din România şi Bulgaria. În timp ce perioada de tranziţie se încheie în 2014, cetăţenii din România şi Bulgaria vor dobândi dreptul de a lucra oriunde în UE. Ţări din Uniunea Europeană ca Germania au preocupări cu privire la nivelurile aşteptate ridicate ale migraţiei forţei de muncă din România şi Bulgaria odată cu expirarea limitelor permiselor de muncă pentru cetăţenii celor două ţări de la 1 ianuarie, scrie vineri worldbulletin.net. Românii şi bulgarii vor obţine dreptul de a lucra oriunde în UE în conformitate cu legislaţia UE, odată ce perioadele de 
tranziţie impuse ţărilor lor expiră la începutul anului 2014, la şapte ani după ce au dobândit calitatea de membru al blocului. După ce ambele ţări au aderat la UE în 2007, cetăţenii lor au fost primii plasaţi sub controalele de imigraţie tranzitorii ce vor fi ridicate după şapte ani. După ce a fost uşor afectată de criza economică a UE, Germania, a patra cea mai mare putere economică din lume, se teme că ratele ridicate de imigrare aşteptate ar creşte şi mai mult rata şomajului din ţară şi în general ar tulbura siguranţa publică. Rata şomajului în Germania se ridică în prezent la 7 %. Între timp, directorul adjunct al ONG-ului Pro-Asyl Bernd Mesovic a declarat că el nu crede că permisele de muncă vor avea ca rezultat o criză în ţară. “Putem vedea că aproximativ 80 % dintre imigranţii ce vin în Germania din România şi Bulgaria sunt oameni profesionişti, iar majoritatea lor sunt angajaţi calificaţi”, a spus Mesovic. “Este nevoie de a da o şansă acestor oameni şi nu cred că rata criminalităţii ar creşte în Germania”. Turcii din Germania îşi exprimă de asemenea îngrijorarea faţă de imigraţia aşteptată de la noile state membre ale UE. “Angajatorii vor avea mai multe şanse de a găsi forţă de muncă ieftină. Cele mai multe dintre persoanele ce vin din România şi Bulgaria sunt muncitori necalificaţi”, a declarat Iskender Yurtsever, un contabil din Germania. “Lucrătorii turci care se află în aceeaşi categorie vor fi afectaţi foarte negativ”. Directorul unei companii de curăţenie Ozgur Aslan se aşteaptă de asemenea ca noii muncitori să provoace o scădere a plăţii cu ora în construcţii, curăţenie şi alte sectoare cu utilizare intensivă a forţei de muncă. “Rata şomajului va creşte la fel ca atunci când au venit polonezii în trecut şi plata cu ora va scădea”, a spus Aslan. Integral aduce Ziare.com
Quo Vadis Turcia? Uriaşul scandal în care e implicat premierul turc Erdogan, laolaltă cu mare parte din fostul său cabinet, proaspăt remaniat şi cu fiii şi fiicele demnitarilor demisionari şi ai primului ministru, pare a fi o criză guvernamentală. Încă una, care, alimentată de demonstraţiile de protest din ţară, zguduie Turcia. În fapt, e mult mai mult. E o criză de stat. Şi e una care nu afectează doar Turcia şi statele vecine, ci ar putea să schimbe din temelii percepţia occidentală şi răsăriteană despre mult elogiatul „model turcesc”, care în epoca eşuatei Primăveri Arabe li se recomanda cu multă căldură magrebinilor. E vorba de ideea unui islam politic, care, departe de tirania de tip persan, ori a Frăţiei Musulmane, la ani lumină de islamismul de epocă de piatră al talibanilor, ori de terorismul al Quaidei, să fie compatibil cu principiile democraţiei şi statului de drept. Acest model se prăbuşeşte în aceste zile în Turcia. Ce anume a declanşat criza se ştie. La rădăcina ei se află un complex de cauze. Boomul economic turcesc a luat sfârşit. Lira turcească e în cădere liberă, investiţiile străine au alimentat un proces economic deficitar şi s-ar putea retrage rapid, după cum 
remarca vineri Neue Zuercher Zeitung. Apoi, mişcarea islamistă din Turcia s-a scindat. Premierul s-a certat grav cu adepţii carismaticului Fethullah Gülen, un predicator extrem de influent, care îi susţinuse ascensiunea, dar ajunsese să-i critice derapajele interne şi externe. Cele din urmă au mutat Turcia din tabăra occidentală în cea a unor state precum Iranul fundamentalist. Concomitent a naufragiat autoritatea morală a premierului şi a partidului guvernamental islamist, AKP. Au distrus-o nu atât protestele generate în parcul Gezi şi în Piaţa Taksim de antiecologismul puterii şi de islamizarea galopantă a ţării cât, mai degrabă, reacţia extrem de brutală a aparatului represiv împotriva unor manifestaţii esenţialmente paşnice. Încă de atunci, Erdogan i-a surprins pe mulţi recurgând la delirante explicaţii conspiraţioniste pentru o criză iscată de neajunsurile şi defectele propriei sale politici, marcate de un stil de conducere autoritar şi trufaş, precum şi de incapacitatea de a-şi asuma propriile greşeli. Încât e greu de înţeles de ce, mai nou, unii editorialişti occidentali continuă să se arate uimiţi şi dezamăgiţi de reacţiile furibunde, câtuşi de puţin conforme principiilor unui stat de drept, ale premierului turc la scandalul de corupţie care-l vizează personal pe Recep Tayyip Erdogan. Care, deşi şi-a dat afară zece miniştri, a continuat să lanseze acuzaţii pâcloase, cu rezonanţe antisemite şi antiamericane, privind o presupusă „conspiraţie internaţională” împotriva persoanei sale. Aceasta, deşi acuzele de corupţie planând asupra executivului de la Ankara se leagă nu doar de afaceri imobiliare necurate, ci şi de tranzacţiile oneroase făcute, în pofida embargoului internaţional, cu regimul de la Teheran. Ca şi Regele Soare, Erdogan pare a se considera intangibil. Şeful guvernului manifestă o stranie indiferenţă faţă de logică, ori faţă de imaginea Turciei şi a partidului său. Comportamentul său, tipic pentru dictaturi, monarhii absolute şi autocraţii, sugerează că ar fi legitim să se pună semn de egalitate între premier şi statul turc. Integral aduce Deutsche Welle
BBC şi-a spionat angajaţii de 140 de ori în ultimii cinci ani. Serviciul de investigaţii al grupului BBC a spionat e-mailurile angajaţilor acestei companii, într-o serie de anchete care vizau presupuse activităţi infracţionale, precum agresiuni, fraudă, furt, mită şi hărţuire, informează dailymail.co.uk. Cereri de spionare a conturilor de e-mail ale unor angajaţi ai BBC au fost autorizate, începând din 2009, şi pentru alte investigaţii care vizau folosirea computerului în 
scopuri abuzive, scurgeri de informaţii, comunicaţii premeditat ostile şi incidente de securitate. Radiodifuzorul britanic spune că dovezile adunate “au implicat în general angajaţi ai grupului, parteneri ai serviciului de investigaţii sau terţe părţi ale căror activităţi au avut un impact negativ asupra BBC, indiferent dacă acele dovezi au fost obţinute pornind de la premizele BBC sau din altă parte”. În 2013 au fost aprobate 21 de astfel de cereri, un număr în scădere faţă de anii anteriori – 30 în 2012, 40 în 2011, 24 în 2010 şi 25 în 2009. Salariaţii monitorizaţi nu ştiau că e-mailurile lor erau urmărite, deşi BBC spune că angajaţii săi sunt conştienţi de faptul că monitorizarea poate fi efectuată “în circumstanţe excepţionale”. Cifrele pentru 2012 au fost date publicităţii după depunerea la începutul acestui an a unei cereri în baza legii Freedom of Information Act (FOI) şi arată că patru cereri de monitorizare au fost făcute din cauza unei presupuse scurgeri de informaţii. Opt cereri au vizat utilizarea computerului în scopuri abuzive, şase cereri au vizat acuzaţia de fraudă, una a vizat o acuzaţie de hărţuire, una pentru o acuzaţie de mită, două pentru comunicaţii premeditat ostile, două pentru furt şi una pentru o anchetă poliţienească. Ziarul Financiar.
Atentat la Beirut: un fost ambasador libanez la Washington a fost ucis. Hezbollah neagă implicarea. Un consilier al fostului premier Saad Hariri, Mohammad Chatah, liderul coaliţiei ostile regimului sirian, a fost ucis vineri într-un atentat la Beirut, au anunţat membri ai coaliţiei şi Agenţia Naţională libaneză de Informaţii (ANI). Mişcarea şiită Hezbollah a condamnat atentatul comis vineri la Beirut şi enagă orice implicare. Chatah, fost ministru de Finanţe, se 
îndrepta către locuinţa lui Saad Hariri, care nu se află în ţară, unde urma să participe, la ora locală 9.30 (9.30, ora României), la o reuniune a coaliţiei, cunoscute sub numele “14 martie”, ostile regimului lui Bashar al-Assad şi care susţine opoziţia siriană. Explozia, puternică şi resimţită în capitala libaneză, s-a produs pe una dintre arterele din centrul oraşului care conduce spre această casă, unde coaliţia îşi organizează de obicei reuniunile. Imagini difuzate de către posturi locale de televiziune au prezentat mai multe maşini şi corprui în flăcări pe străzi. Ambulanţe se aflau la faţa locului pentru a-i ajuta pe răniţi. Starada era acoprită cu moloz. Chatah, fost ambasador libanez la Washington, era unul dintre liderii vocali ai coaliţiei, fiind considerat reprezentantul politic al lui Hariri, plecat din Liban în 2011, după ce rivalul acestuia, mişcarea şiită Hezbollah, a provocat îndepărtarea de la putere a Guvernului pe care-l conducea. În perioada 2005-2012, o serie de atentate şi asasinate au vizat politicieni şi jurnalişti ostili regimului sirian, dar şi oficiali din cadrul armatei şi poliţiei consideraţi apropiaţi acestei tabere. Atentatul în care a fost ucis Chatah are loc cu 20 de zile înaintea procesului presupuşilor vinovaţi de asasinarea fostului premier libanez Rafic Hariri. Acest asasinat, comis pe 14 februarie 2005, a afectat puternic Libanul. Saad Hariri, liderul coaliţiei libaneze ostile regimului sirian, a atribuit mişcării şiite Hezbollah atentatul comis vineri la Beirut în care a murit unul dintre consilierii săi, Mohammad Chatah. “Pentru noi, acuzaţii sunt aceiaşi care ignoră justiţia internaţională, cei ce refuză să compară într-o instanţă internaţională”, a spus Hariri, referindu-se la Tribunalul special pentru Liban (TSL), creat pentru elucidarea circumstanţelor uciderii în anul 2005 a tatălui său, fostul premier Rafic Hariri. Integral aduce Adevarul.
Somajul în Franţa: realitǎţi şi interpretǎri. In Franţa, executivul este angajat într-o veritabilǎ “bǎtǎlie” împotriva şomajului. Preşedintele François Hollande spera sǎ anunţe o primǎ victorie în acest sens la sfîrşitul acestui an, dar cifrele oficiale nu permit acest lucru. O vastǎ dezbatere are loc în prezent pe marginea acestui subiect în aşteptarea “şocurilor” electorale de anul viitor. Promisiunile fǎcute de un preşedinte cîntǎresc mult în peisajul politic în primul rînd pentru cǎ nu sunt uitate de adversarii sǎi. Este cazul acum în Franţa. Seful statului francez a afirmat de mai multe ori cǎ obiectivul 
sǎu numǎrul unu este inversarea curbei şomajului în cursul acestui an. Ori, anul se sfîrşeşte cu rezultate negative la acest capitol. Luna noiembrie a adus cu ea 17 800 de noi şomeri. Ceea ce nu înseamnǎ cǎ François Hollande nu poate sǎ-şi cîştige pariul pentru cǎ rezultatele pe luna decembrie vor fi anunţate abia în ianuarie anul viitor. Deci mai existǎ aceastǎ şansǎ ca preşedintele sǎ poatǎ afirma “iatǎ, v-am spus cǎ anul 2013 se va termina pe fondul unei inversǎri a tendinţei în materie de şomaj şi am avut dreptate”.Pînǎ atunci însǎ el se aflǎ sub focul criticilor, ca şi întregul executiv francez. Opoziţia vorbeşte chiar despre un “eşec complet” al guvernului în ce priveşte politica sa economicǎ. Ceea ce l-a determinat pe primul ministru Jean-Marc Ayrault sǎ fie ofensiv şi sǎ declare urmǎtoarele:”Aceastǎ bǎtǎlie este bǎtǎlia refuzului de a ne resemna. Este o bǎtǎlie pentru ca Franţa sǎ o ducǎ mai bine, sǎ fie mai puternicǎ. Iar şomajul nu este o fatalitate. Declinul economic nu este o fatalitate.”Sunt, deci, cuvintele premierului francez. Ceea ce nu-l scuteşte nici pe el şi nici pe François Hollande de critici severe. Mai mulţi editorialişti îi reproşeazǎ lui François Hollande cǎ refuzǎ realitatea, cǎ neagǎ de fapt semnificaţia cifrelor. Este adevǎrat însǎ cǎ şi aceastea sunt astfel prezentate încît pot interpretate în diferite moduri. Chiar ziarul Le Monde constatǎ, citez, “nu poate fi vorba de o reducere a şomajului ci de o încetinire a creşterii şomajului“. Integral la RFI
Patru militari americani au fost arestaţi în Libia. Patru militari americani au fost reţinuţi de autorităţile libiene, a anunţat vineri seară Departamentul de Stat, declarând că încearcă să obţină eliberarea acestora, relatează AFP. “Putem 
confirma că patru militari americani sunt în prezent deţinuţi de către guvernul libian”, a scris într-un scurt comunicat purtătoarea de cuvânt a diplomaţiei americane, Jennifer Psaki. “Căutăm să stabilim faptele şi să asigurăm repunerea lor în libertate”, a adăugat purtătoarea de cuvânt, precizând că autorităţile americane sunt “în contact cu responsabilii libieni cu privire la acest dosar”. Departamentul de Stat american nu a dat alte detalii cu privire la circumstanţele şi locul unde au făcute aceste arestări ale militarilor americani. Statele Unite au fost în septembrie 2012 ţinta unui atac armat împotriva consulatului de la Benghazi, în estul Libiei, care s-a soldat cu moartea ambasadorului american şi a altor trei agenţi. La sfârşitul lui noiembrie, un profesor american a fost împuşcat mortal tot la Benghazi. Integral aduce Gandul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua .Situatia din Turcia derapeaza din rau in mai rau. Am fost si in acest an de doua ori acolo, sunt parca doua tari intr-una. O parte e dusa rau catre Orient , o alta care incearca sa pastreze visul occidentalizarii viu. Daca turcii care lucrau in Germania , Franta etc erau un model pina acum, au inceput aceia sa fie mai islamizati decit multi tineri din Istanbul, Izmir etc.Motorul occidentalizarii reprezentat de emigrantii turci s-a gripat total, de aceea miscarile anti islamizare sunt din ce in ce mai slabe.Astept cu nerabdare o analiza ( ca de obicei pertinenta ) facuta de tine.
salut,
da, ai dreptate si parerea mea ca acolo se poate termina foarte prost 🙁 lucrez la ea si nu este de loc optimista. Astazi Turcia poate deveni un pericol pentru Balcani
Resalut
Chestia asta cu teama fata de imigranti (in cazul actual , romani si bulgari) eu o cunosc de ani de zile . De cind aceasi teama , aceiasi demagogie era fluturata in vint impotriva imigrantilor polonezi (sub numele de instalatori ) si in Anglia se scria ca acestia vor desfinta posturile de munca rezervate englezilor .
A fost asa si in Spania doar ca acolo , conform normativelor UE , cine sedea legal avind ceva ani de contributii platite , avea tot dreptul la ajutor de somaj , social , etc .
Putorile au ramas cu buza umflata . 🙂
Cit priveste mana de lucru ieftina a imigrantilor , fiecare cum reuseste sa se impuna .
Romanii nu sint mai slab pregatiti ca altii . “crema” a emigrat de ani buni iar noii emigranti se vor lovii inevitabil de descoperirea adevarului crud ca ce e regula in Romania , pe alte meleaguri e exceptie . 🙂
salut Stef,
o sa fie mai greu pentru toti. Pana la urma cei capabili vor reusi!