Ştiri Externe: 22 mai 2013 / Întoarcerea la capitalismul de stat
| 22/05/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Agenţiile de presă europene protestează faţă de confiscarea de înregistrări telefonice ale unor jurnalişti în SUA. Consiliul Alianţei Europene a Agenţiilor de Presă /EANA/ îşi exprimă ‘preocuparea şi consternarea’ faţă de informaţiile privind obţinerea pe ascuns de către autorităţile americane a înregistrărilor convorbirilor telefonice ale unor ziarişti de la Associated Press. Aceasta reprezintă ‘o încălcare gravă a libertăţii presei şi un atac la adresa unei organizaţii respectate pe plan mondial pentru 
activitatea sa jurnalistică independentă’, se arată într-un comunicat al consiliului EANA cu sediul la Viena. Comunicatul, semnat de preşedintele EANA, Peter Kropsch (totodată director general al agenţiei austriece de presă APA), şi de secretarul general al EANA, Erik Nylen, aminteşte că posibilitatea agenţiilor de presă de a furniza informaţii obiective în probleme de interes public, fără interferenţa guvernului, constituie ‘piatra unghiulară’ a democraţiei. În acelaşi timp, EANA îşi manifestă sprijinul faţă de ziariştii de la Associated Press în condamnarea ‘a ceea ce pare a fi încălcarea unor principii fundamentale’. Associated Press a denunţat, lunea trecută, o ”intruziune masivă şi fără precedent’ a Ministerului Justiţiei din SUA, care ar fi confiscat în secret înregistrări ale convorbirilor telefonice ale agenţiei, fapt justificat de ministrul Eric Holder prin existenţa unor ‘scurgeri de informaţii confidenţiale’ ce au reprezentat ‘o problemă foarte gravă’ care ‘îi punea în pericol pe cetăţenii americani’. Întrebat în cursul unei conferinţe de presă, Eric Holder a răspuns că aceste scurgeri, referitoare la un presupus complot pus la cale de organizaţia teroristă Al-Qaida, erau ‘printre cele mai grave, dacă nu cele mai grave’ pe care le-a văzut vreodată ‘cu începere din 1976’, an care marchează debutul carierei sale în cadrul justiţiei americane. Peste cincizeci de grupuri de media americane au protestat împotriva acestei confiscări, iar vineri, Organizaţia Reporteri fără Frontiere (RSF) a cerut SUA să adopte în regim de urgenţă o lege care să protejeze sursele jurnaliştilor. EANA – Alianţa Europeană a Agenţiilor de Presă – reuneşte 30 de agenţii de presă din întreg spaţiul european. Integral aduce Agerpres
OMS: Lumea nu este pregătită să facă faţă unei epidemii de gripă. “Virusul din China este o enigmă înconjurată de mister”. După epidemia cauzată de virusul H1N1 în anii 2009-2010 în China, “munca a fost îndeplinită, însă lumea nu este pregătită să (facă faţă) unei epidemii majore şi grave”, a subliniat acesta, intervenind în faţa delegaţilor la reuniunea Adunării generale a OMS 
care se desfăşoară la Geneva . Aceste declaraţii vin în momentul în care un nou vitus, H7N9, afectează China şi a contaminat din martie 130 de persoane dintre care 25 au murit până în prezent. “Când oamenii sunt afectaţi de o nouă boală, nu vă puteţi întoarce doar către cărţi pentru a afla ce e de făcut”, a declarat Fukuda. Conform acestuia, sistemele de reacţie rapidă sunt şi mai indispensabile cu cât aceste boli sunt puţin cunoscute. Multe dintre aceste virusuri reprezintă o ameninţare pentru om, iar experţii caută să înţeleagă cum se propagă la oameni. “Orice virus al gripei care afectează oamenii are potenţialul de a deveni o ameninţare majoră pentru sănătate”, a amintit directoarea generală a OMS, Margaret Chan. “Acest virus este o enigmă înconjurată de mister”, a adăugat ea. Reacţia energică şi rapidă a Chinei este unanim salutată de OMS la Geneva în timp ce lipsa sa de transparenţă a fost puternic criticată acum zece ani pentru criza SRAS (sindromul respirator acut sever) care s-a soldat cu 800 de morţi în Asia. “Guvernul chinez a investit major după acea criză, iar noi profităm astăzi de beneficiile acestor investiţii”, a apreciat Chan. Ministrul chinez al Sănătăţii Li Bin a subliniat că din mai numărul cazurilor a scăzut semnificativ, însă preocuparea rămâne. “Prevenţia şi controlul au fost eficiente, cu toate acestea, având în vedere lipsa de informaţii despre acest virus şi această boală, este imperativ să rămânem vigilenţi, cu planuri de urgenţă”, a adăugat ministrul. China este considerată a fi una dintre ţările cu risc ridicat dată fiind importanţa fermelor de păsări. Fukuda a dezvăluit că, în paralel cu criza din China şi fără legătură cu aceasta, un coronavirus similar SRAS afectează Orientul Mijlociu, provocând 40 de cazuri de îmbolnăviri şi 20 de decese. “Este o situaţie globală neobişnuită”, a subliniat acesta. Aduce Mediafax.
Iran: Doi candidaţi au fost descalificaţi de la prezidenţiale. Fostul preşedinte Akbar Hashemi Rafsandjani şi Esfandiar Rahim Mashaie, doi dintre principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale iraniene, nu au fost autorizaţi să
participe la scrutinul din 14 iunie, a anunţat marţi televiziunea de stat. Rafsandjani, în vârstă de 78 de ani, a avut două mandate între anii1989 şi 1997. În prezent, nu face parte din lista de opt nume alese de consiliul responsabil cu validarea candidaturilor pentru alegerile din 14 iunie, informează France Presse. Un apropiat al preşedintelui în exerciţiu Mahmud Ahmadinejad, Esfandiar Rahim Mashaie, a fost de asemenea descalificat de consiliu, potrivit televiziunii, fără a preciza însă motivele acestor excluderi. Conservatorii au cerut descalificarea pentru cei doi candidaţi. Candidaţii aleşi fac parte în majoritate din tabăra conservatoare, dintre care fostul şef al diplomaţiei Ali Velayati şi primarul Teheranului Mohammad Bagher Ghalibaf. Dintre cei care mai concurează pentru postul de preşedinte se numără şi Hassan Rohani, Mohammad Gharazi şi reformatorul Mohammad-Reza Aref. Aduce Adevarul.
Conservatorii îl bagă în corzi pe David Cameron. Eurofobii ultraconservatori îi fac viaţa grea premierului britanic David Cameron, opunându-se căsătoriilor homosexuale.Căsătoriile între homosexuali reprezintă unul dintre numeroasele subiecte care divizează Partidul Conservator din Marea Britanie. Oponenţii mariajelor homosexuale nu şi-au 
spus încă ultimul cuvânt. Aripa de dreapta a partidului va face tot posibilul pentru a combate planurile premierului David Cameron (foto) pe acest subiect. Autorul proiectului de lege, deputatul conservator Tim Loughton, a susţinut că acesta este destinat să remedieze o situaţie inechitabilă. Tensiunile din partid s-au făcut simţite când 136 de parlamentari conservatori au votat împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Printre propunerile respinse se afla şi cea privind dreptul cuplurilor heterosexuale de a încheia parteneriate civile. Cameron le-a scris parlamentarilor conservatori şi le-a cerut să se concentreze pe ceea ce au în comun, nu pe disensiuni, şi să privească în perspectivă. El s-a declarat mândru de “prietenia profundă şi de durată” care-i leagă. “Sunt mândru să conduc acest partid. Sunt mândru de ceea ce faceţi. Şi nu aş dori să-i am în jurul meu pe cei care cred altceva”, a afirmat el. Premierul are nevoie de nucleul dur al partidului pentru a-l sprijini în campania electorală în următoarele alegeri generale. Duminică, 34 de lideri locali ai partidului i-au adresat o scrisoare lui Cameron în care evocă o “criză a conservatorismului”, cu trei probleme majore care distrug partidul: Europa, mariajele homosexuale şi “dispreţul” conducerii partidului faţă de cei de la bază. În acelaşi timp, Adunarea Generală a Bisericii Scoţiei a votat, luni, pentru a permite congregaţiilor liberale să hirotonisească, dacă doresc, bărbaţi sau femei cu orientare homosexuală. Decizia trebuie aprobată şi anul viitor de către bisericile regionale şi vor trece probabil doi ani până va fi pusă în aplicare. Aduce EVZ
De ce se sperie companiile din Franţa de ameninţarea naţionalizării: istoria capitalismului poartă amprenta intervenţiei statului în protejarea intereselor publice. Când constructorul sud-coreean de vapoare STX, puternic îndatorat, a anunţat la începutul acestei luni că vrea să-şi vândă şantierele navale din Franţa, sindicatele au cerut naţionalizarea acestora. În luna noiembrie a anului trecut, ministrul reînnoirii industriale 
Arnaud Montebourg, tot la presiunea publicului, a evocat posibilitatea naţionalizării temporare a uzinei siderurgice Florange dacă aceasta ar fi fost închisă de grupul indian ArcelorMittal. Curentul care pledează pentru naţionalizare ca formă de intervenţionism al statului în industrie este puternic şi înrădăcinat în istoria recentă a Franţei. Chiar dacă autorităţile franceze au recurs la naţionalizare ca salvare mai ales în cazul societăţilor care asigurau servicii publice esenţiale şi mai rar în cazul întreprinderilor individuale, presiunile sindicatelor ca statul să intervină mobilizează de obicei guvernul, care, la rândul lui, pune presiuni pe angajator pentru găsirea unor soluţii viabile. Susţinătorii naţionalizărilor temporare argumentează că puterea publică poate salva elemente ale aparatului productiv înte-grându-le în „aparatul economic al statului“, scrie Le Monde. Tradiţia naţionalizărilor franceze îşi are rădăcinile în secolul al XIX-lea. Atunci, în timpul revoluţiei feroviare, investitorii şi întreprinzătorii au înfiinţat companii pentru a profita de o lege din 1842 care permitea concesiunile feroviare şi au apelat la bursă şi la bănci pentru finanţare. Bula s-a spart în timpul crizei financiare şi politice din 1846-1848. Şantierele au fost îngheţate, investitorii au fost ruinaţi, iar majoritatea companiilor au fost lichidate. Statul a intervenit de urgenţă pentru salvarea unora dintre companii, considerate mai importante. Cinci dintre ele au fost puse sub sechestru, iar Compania de căi ferate Paris-Lion a fost naţionalizată. Când situaţia economică şi politică s-a detensionat, afacerile au fost date în concesiune. Statul nu a intervenit însă, din cauza filosofiilor liberale dominante şi a lipsei mijloacelor financiare, pentru a salva companiile lovite de recesiunea din 1846-1851, fără a organiza relansarea sistemului de credit prin intermediul Băncii Franţei şi crearea mai multor bănci de discount semipublice. Integral in Ziarul Financiar
Ungaria, oaie neagră şi măr al discordiei în UE. Deşi actuala ediţie a Forumului Europa, la care au participat lideri de prim rang din Germania şi UE, a avut ca temă viitorul Europei, situaţia din Ungaria a iscat iar controverse notabile cu un larg ecou mediatic. Organizată de postul public de radio şi TV WDR, întrunirea are deja tradiţie. Prin ponderea temelor dezbătute şi rangul participanţilor, Forumul Europa suscită o binemeritată atenţie. Cu toate că în 
ultima vreme observatorii şi analiştii par uşor excedaţi de caracterul redundant al tematizării publice şi politice a soartei UE, un subiect aparent colateral, abordat la recenta ediţie a Forumului Europa, pare a fi avut ulterior un mai larg şi polarizat ecou mediatic decît tema însăşi a reuniunii. Ce-i de făcut cu Ungaria? Cum poate fi readus la ordine premierul Viktor Orban? Candidatul social-democrat la funcţia de cancelar la alegerile din toamnă din Germania, Peer Steinbrück, ia în calcul, in extremis, activarea articolului 7 din Tratatul UE, in cazul Ungariei, care prevede ca la incalcari repetate ale principiilor fundamentale ale UE, o tara poate fi lipsita de dreptul de vot. Animat de conjunctura pre-electorală în care se află Germania, liderul de stînga nu a pierdut ocazia de a critica politica, în ochii săi, mult prea clementă, prea tolerantă a creştin-democraţilor germani faţă de partenerul rebel de la Budapesta. Calmă, Angela Merkel şi-a reiterat miza pe munca de lămurire care trebuie dusă spre a readuce Ungaria pe calea cea bună şi dreaptă, formulînd cu abilitate diplomatică şi un avertisment: o schimbare poate totuşi surveni acolo unde legile şi modificările aduse constituţiei ţării nu sunt în concordanţă cu acordurile şi reglementările europene. Merkel nu a omis să dea o ripostă iscusită notoriei retorici belicoase cu care Steinbrück obişnuieşte să-şi formuleze revendicările, fie că este vorba de bancherii elveţieni fie de guvernanţii Ungariei: nu ar fi nevoie ca de la bun început, să fie trimisă cavaleria la locul faptei. Enunţul avea să stîrnească valuri imprevizibile. Duelul verbal dintre Merkel şi Steinbrück trece drept simptomatic pentru o atmosferă electorală în care şi cele mai anodine subiecte pot fi transformate în muniţie. Cît despre reacţia insolentă a Budapestei, ea a trădat atît idiosincrazia gravă a lui Viktor Orban la recomandările UE cît şi reminiscenţele unei germanofobii stereotipe. Nu este nevoie ca germanii să-şi trimită cavaleria la Budapesta de vreme ce tancurile lor ar fi ajuns deja acolo, a vituperat Orban. Mass media din Ungaria dar şi cea din Germania au înregistrat şi comentat confruntările de pe poziţii uşor diferenţiate. DER SPIEGEL bunăoară, publică o foarte documentată trecere în revistă a tensiunilor în relaţiile dintre Budapesta şi Bruxelles, focalizînd însă, din titlu deja, virulenţa ripostei lui Orban. Liderul de la Budapesta ar fi comparat, într-o intervenţie radiodifuzată, politica Angelei Merkel cu cea a lui Hitler, care în 1944 a ordonat ocuparea Ungariei. Opoziţia autohtonă este siderată, se mai menţionează în chapeau-ul articolului semnat de Keno Verseck. DIE WELT la rîndul lui, înregistrează vehementa ostilitate a lui Orban faţă de orice „imixtiune” germană în treburile Ungariei. Ciudat este însă că şi în orizontul de receptare german se strecoară un incontestabil, deşi abia perceptibil „partizanat”. Fiindcă, autorul articolului, Boris Kalnoky, susţine că i-ar fi izbutit colegului său de la DER SPIEGEL să „bricoleze” din spusele lui Orban un atac la adresa lui Merkel. Integral aduce Deutsche Welle
Evaziunea fiscală: UE doreşte ridicarea secretului bancar. Liderii UE reuniţi miercuri 22 mai la Bruxelles atacă din nou problema evaziunii fiscale. Ei vor încerca să modifice o directivă europeană existenta privind secretul bancar. Austria şi Luxembourg se opun insa acestei miscari. Evaziunea fiscala a fost estimata ca reprezentînd aproape dublul deficitului bugetar anual al 
tuturor statelor membre UE. Eradicarea fraudei fiscale poate grăbi ieşirea din actuala criză, lucru cu care toată lumea este de acord în principiu. Austria şi Luxemburg sint însă reticente privind ridicarea secretului bancar. În principal, problema se situează în jurul modificării prevederilor UE în materie de dobânzi ale economiilor şi asta pentru eliminarea riscului de evaziune fiscală. Este vorba aici despre schimbul automat de informaţii între două state membre privind dobânzile pe economii, plătite persoanelor care nu locuiesc în statul unde a fost deschis contul bancar. Iar Comisia Europeană ar dori ca aceasta să fie extinsă şi asigurărilor pe viaţă. Intervine prin urmare aici necesitatea ridicarii secretului bancar, timp de multi ani indragit in Belgia (dar aceasta a renuntat la el) si aparat acum de Austria si Luxembourg .Austria negociază de mai multe săptămâni pentru ca ridicarea secretului bancar sa nu-i vizeze pe cetatenii austrieci . Ea doreste de asemenea ca acordurile sale cu Lichtenstein si Elvetia sa nu fie repuse in chestiune. Comisia Europeana a primit totusi săptamâna trecută un mandat pentru renegocierea diferitelor acorduri fiscale cu state din afara UE, respectiv cu Elveţia, Andorra, Monaco şi Lichtenstein. Austria si Luxembourg spun ca aceasta masura nu este suficient de eficienta daca nu include si renegocierea acordurilor cu paradisuri fiscale mult mai de temut, cum ar fi Insulele Cayman. Apoi, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia şi Spania propun ca UE să se doteze cu o legislatie aspra in materie, inspirata de cea americana. Aceasta ar permite accesul la toate conturile bancare, la tranzactiile si veniturile companiilor europene. In acest fel, ar fi depistate asa numitele societati ecran prin care o mare parte din capital poate fi plasat in diversele paradisuri fiscale. Integral aduce RFI
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata!
Buna Dimineata 🙂
Ziua buna
Adica e democratic ca servicile USA sa aiba acces la tot ce se discuta pe net (indiferent pe ce platforma ) , e absolut normal ca datele speciale a calatorilor cu destinatie USA sa fie cit mai complete (cu cod fiscal , conturi curente , amprente ,sanatate ,etc) dar nu e democratic sa fie interceptate convorbirile unui ziarist? 😆
Pai e tot o evolutie logica ca de cind cu atentatele in USA ( incepind cu turnurile gemele si terminind cu ultimul de la Boston ) oricare scuza a fost buna pentr a marii controlul asupra cetatenilor dar si fondurile puse la dispozitie sumedeniei de servicii secrete care se lupta intre ele pentru o felie cit mai mare din tortul financiar .
Curios ca toti teroristii straini de pe teritoriul USA din 2001 incoace , au intrat in tara absolut legal .
Deci e o lupta impotriva terorismului sau tendinta la un control capilar asupra cetatenilor ?
Cumva democratia devine tot mai mult de fatada si in realitate o oligarhie e preocupata sa controleze tot si toate ?
Intimplator seamana , va aduce aminte de controlul de stat si capilar din URSS , RDG , RSR ?
Buna,
Tu nu stii ca daca vrei sa ascunzi cea il pui la vedere. Unde se pastreaza aurul? La banca – in nici un caz. In garaj e mai sigur.
🙂
Imi aduc aminte ce jale mare a fost cu reducerile de posturi datorita budget cuts. Reactia a fost foarte mediatizata, era tristete si revolta peste tot. De la un post de radio am aflat atunci ca au fost “taiate” 200.000 de posturi ale FBI-ului, daca imi aduc bine aminte numarul, oricum erau sute de mii. Amuzat, reporterul se intreba: “si chiar asa, au redus posturile FBI cu 200 de mii? Credeam ca atatia sunt de toti…!” Asta apropo de statul mare si atotputernic care controleaza tot, cel pe care, din pacate, atat de multi si-l doresc.
Salut,
sa ne traiasca statul si agentiile lui (de tot soiul). Am o postare legata de corporatismul de stat. Inca cateva minute.