Ştiri Externe: 17 iulie 2013 / Furiosul domn Orban
| 17/07/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Violenţe în Egipt: Şapte morţi şi 261 de răniţi în confruntările produse la Cairo. Cel puţin 401 persoane au fost arestate. Confruntările din timpul nopţii de la Cairo, în cadrul manifestaţiilor susţinătorilor preşedintelui demis Mohamed Morsi, s-au soldat cu şapte morţi şi 261 de răniţi, au afirmat marţi oficiali din cadrul serviciilor de sănătate egiptene. Cinci persoane au fost ucise în cartierul Gizah (sud-vest de Cairo) şi 
alte două în sectorul Ramses, în apropiere de unul dintre principalele poduri peste Nil şi de piaţa Tahrir, a declarat pentru AFP şeful serviciilor de urgenţă, Mohammed Soltan. Un oficial de rang înalt al Ministerului Sănătăţii, doctorul Khaled al-Khatib, citat de agenţia oficială Mena, a confirmat că şapte persoane au murit în confruntările dintre manifestanţi şi forţele de ordine. Potrivit lui Soltan, în afară de cele cinci decese, ciocnirile produse în sectorul Ramses au provocat rănirea a cel puţin 125 de persoane. Alte 130 de persoane au fost rănite la Gizah, a adăugat el. Potrivit aceleiaşi surse, şase persoane au fost rănite în jurul moscheei Rabaa al-Adawiya, unde zeci de mii de susţinători ai lui Mohamed Morsi au protestat din nou luni seara pentru a cere revenirea sa la putere. Totodată, cel puţin 401 persoane au fost arestate, a anunţat marţi o sursă din cadrul serviciilor de securitate. Arestarea a 401 “participanţi la revoltă” se referă doar la sectorul Ramses, în centrul capitalei, unde două persoane au murit în confruntările din cursul nopţii, a precizat această sursă, citată de agenţia oficială Mena. Dosarul este în mâinile procurorului general, care supraveghează ancheta a adăugat Mena. Aproximativ 650 de persoane au fost reţinute săptămâna trecută în urma violenţelor soldate cu cel puţin 53 de morţi la 8 iulie în cadrul unei manifestaţii de susţinere a lui Morsi în faţa Gărzii Republicane. Cei mai mulţi au fost apoi eliberaţi. Peste 100 de persoane au murit în Egipt de la înlăturarea de la putere de către armată, la 3 iulie, a preşedintelui islamist Mohamed Morsi, în urma unor manifestaţii masive care cereau plecarea sa de la putere. Mediafax
Egiptul, către Turcia: sprijinul pentru președintele demis Mohamed Mursi ne provoacă resentimente puternice. Egiptul şi-a exprimat astăzi “resentimentul puternic” faţă de declaraţiile premierului Turciei, Recep Tayyip Erdogan, în sprijinul preşedintelui egiptean demis Mohamed Mursi, victimă, potrivit oficialului turc, a unei “lovituri de stat”. “Există un puternic resentiment cu privire la afirmaţiile repetate ale unor responsabili turci pe 
subiectul situaţiei interne din Egipt”, a declarat într-un comunicat purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Cairo, Bard Abdelatty. Purtătorul de cuvânt a îndemnat Ankara să “plaseze interesele comune şi legăturile istorice dintre cele două ţări înaintea oricărei alte consideraţii”, potrivit Agerpres. Sâmbătă seara, Erdogan a declarat că fostul preşedinte egiptean, destituit de armată, este singurul şef de stat legitim în Egipt pentru că a fost “ales de popor”, după cum a scris ziarul turc Today’s Zaman, apropiat guvernului. “Am fi respectat regimul rezultat după lovitura de stat, dacă acesta ar fi câştigat la urne”, a continuat prim-ministrul turc, referindu-se la noile autorităţi egiptene. Şeful guvernului islamic-conservator al Turciei, apropiat lui Mursi, care face parte din mişcarea politică Fraţii Musulmani, a calificat anterior destituirea preşedintelui egiptean drept “contrară democraţiei”. “Oriunde s-ar întâmpla, (…) loviturile de stat sunt un lucru rău”, aprecia Erdogan. La rândul său, ministrul afacerilor externe turc, Ahmet Davutoglu, a denunţat în faţa presei, la Istanbul, intervenţia “ilegală” a armatei pentru a-l înlătura de la putere pe Mursi, la 3 iulie. După înlăturarea lui Mohamed Mursi, armata egipteană l-a instalat în funcţia de preşedinte interimar pe Adly Mansour, care l-a desemnat, la rândul său, pe fostul ministru de finanţe Hazem Beblawi să formeze un guvern a cărui componenţă ar urma să fie anunţată marţi sau miercuri. Integral in EVZ
Cuba afirmă că armele reţinute la bordul unei nave nord-coreene în Panama îi aparţin. Autorităţile cubaneze au declarat marţi că armele descoperite la bordul unei nave nord-coreene interceptată luni în Panama îi aparţin şi că ele trebuie să fie reparate înainte de a se întoarce în insulă, transmite AFP. “La bordul navei în cauză /cargoul Chong Chon Gang/ erau transportate 240 de tone de arme defensive depăşite – două rachete complete sol-aer Volga şi Peceora, nouă rachete în piese detaşate, două avioane de tip Mig-21 şi 15 motoare pentru acest tip de aparat, toate fabricate la mijlocul secolului trecut şi care trebuie reparate pentru a se întoarce în ţara noastră”, a declarat un comunicat al Ministerului cubanez al Afacerilor Externe citit la televiziune.Agerpres
Munca în Italia a devenit doar o nostalgie a anilor ’90: Peste 14% din imigranţi sunt şomeri iar numărul este în creştere. Imigranţii din Italia sunt afectaţi de criza econonmică şi şomaj mai mult decât restul populaţiei, potrivit unui raport publicat luni, care descrie situaţia ca “extrem de îngrijorătoare” şi “explozivă” din punct de vedere social, relatează AFP. În prezent, aproximativ 385.000 de străini nu au un loc de muncă în Italia, în contextul în care aproximativ 220.000 se aflau în această situaţie în 2008, la 
începutul crizei economice, potrivit unui raport al Ministerului italian al Muncii şi CNEL, un organism economic care oferă consiliere Guvernului. Nivelul şomajului în rândul imigranţilor a “explodat”, crescând de la 5,6 puncte procentuale, începând din 2008, la 14,1%, în comparaţie cu o medie naţională de 12,2%. “Situaţia se agravează odată cu criza, care se traduce printr-o creştere a numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi o scădere a numărului de locuri de muncă disponibile”, a subliniat Antonio Marzano, preşedintele CNEL, într-o conferinţă de presă la Roma. În 2012, proporţia imigranţilor în cadrul populaţiei totale s-a stabilizat la 7,9%, de trei ori mai mare decât în 2002. Raportul a citat totodată date la fel de rele şi în alte regiuni din sudul Europei, şi anume în Franţa, unde rata şomajului în rândul imigranţilor a crescut cu 5,2 puncte procentuale în comparaţie cu situaţia din 2008, la 19,3%, şi cu 20 de puncte procentuale în Spania, până la 36,1%. Raportul a fost prezentat în contextul unei polemici privind remarci rasiste ale vicepreşedintelui Senatului Roberto Calderoli, care a comparat-o cu un urangutan pe ministrul Integrării Cécile Kyenge, prima femeie ministru de culoare în Italia.Documentul a subliniat asupra importanţei imigranţilor, fără care creşterea demografică a Italiei ar fi egală cu zero, iar populaţia ar îmbătrâni şi mai rapid. Raportul arată totodată că cei care au un loc de muncă ocupă posturi prost plătite şi care necesită un nivel de calificare scăzut. Ei reprezentau 34% dintre muncitorii care ocupă posturi cu un nivel de calificare scăzut în 2012, în comparaţie cu 29% în 2008, şi sunt tot mai supercalificaţi pentru funcţia pe care oocupă. De asemenea, diferenţele de salarizare între italieni şi străini par să se amplifice. Astfel, salariul mediu al muncitorilor imigranţi este de 968 de euro, faţă de 1.304 euro în cazul italienilor. Integral in Ziarul Financiar.
De ce “a concediat” Guvernul ungar FMI. Disputa dintre Fondul Monetar Internaţional şi Ungaria a escaladat din nou. Autorităţile ungare consideră că nu mai au nevoie de FMI în ţară, drept pentru care “au concediat” instituţia, printr-o scrisoare. Cu alte cuvinte, închid reprezentanţa şi promit că vor da toţi banii înapoi până la finele anului. Este o altă paradă de suveranitate economică a Guvernului lui Viktor Orban. Autorităţile de la 
Budapesta au informat-o pe Christine Lagarde, directorul FMI, că vor închide reprezentanţa din Ungaria a instituţiei pe care o conduce. Scrisoarea a venit de la guvernatorul Băncii Centrale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy, un apropiat al premierului, impus de acesta în fruntea instituţiei. Informarea vine în condiţiile în care autorizaţia pentru funcţionarea actualei misiuni expira în august. Aşa că mandatul directorului reprezentanţei FMI de la Budapesta, Irina Ivascenko, nu va fi prelungit. Exprimarea din scrisoare, potrivit AFP, e că “nu mai este necesar să fie menţinută reprezentanţa de la Budapesta”. FMI nu a avut de ales, aşa că a acceptat situaţia. Relaţiile dintre guvernul lui Viktor Orban au fost tot timpul tensionate, chiar dacă Ungaria îşi datorează supravieţuirea economică FMI. După ce a resimţit efectele crizei financiare globale în 2008, FMI şi Uniunea Europeană au venit în ajutorul Budapestei cu un împrumut de 20 de miliarde de euro. La acel moment, şef al guvernului era socialistul Ferenc Gyurcsany. Însă după ce puterea a fost preluată de guvernul conservator al lui Orban, acesta a încheiat abrupt acordurile pentru împrumut, explicând că ţara îşi va controla singură finanţele. Pe parcurs, Viktor Orban a încercat să mai calmeze pieţele financiare atunci când era nevoie, cu promisiunea unei noi plase de siguranţă a FMI, ducând însă totodată o campanie anti-FMI în presa locală. Sub mandatul său, toate negocierile suplimentare cu FMI pentru noi tranşe de împrumut au eşuat. Ce rămâne după acest schimb de replici seci? Un alt răspuns destul de dur al Budapestei. Guvernatorul Matolcsy susţine că Ungaria va plăti până la sfârşitul anului tot împrumutul luat de la FMI. El insistă că guvernul său a reuşit să-şi reducă deficitul bugetar chiar sub pragul de 3% din PIB impus de Uniunea Europeană. Gyorgy Matolcsy este de altfel arhitectul politicilor neortodoxe ale premierului Orban de reducere a deficitului, precum impunerea de taxe foarte mari companiilor, naţionalizarea fondurilor de pensii private sau mărirea taxelor pe tranzacţiile financiare. Pentru a compensa banii pierduţi astfel de la FMI, guvernul Orban a introdus şi mai mult de 20 de noi impozite.[…] La nivel retoric, Viktor Orban şi-a atacat cel mai dur principalii creditori în fapt: Uniunea Europeană a fost comparată cu Uniunea Sovietică, iar politicile cancelarului german cu invazia naziştilor. Totul poate părea o sinucidere politică şi economică pentru o ţară atât de dependentă de economia germană şi de fondurile structurale europene cum e Ungaria, comentează “The Guardian”. Din 2009, 97% din investiţiile publice au fost cofinanţate cu fonduri europene. Însă Orban speră că acest “război de independenţă” faţă de Uniune îi va aduce roade politice pe plan intern, pe măsură ce se apropie alegerile. Iar cartea pe care o va juca Orban înaintea scrutinului de anul viitor va fi “abilitatea” Ungariei de a evita programele de austeritate impuse de UE şi FMI multora dintre vecinii săi europeni. Integral la RFI
O hegemonie germană în Europa? Pe cît de neplăcută le este germanilor ideea hegemoniei, pe atît de frecvent este ea invocată de vecini, cu singulare conotaţii pozitive în contextul crizei. Vindecată definitiv, după cît se pare, de megalomanie, spirit expansionist, ambiţii hegemoniale, Germania şi-a văzut liniştită de treabă după unificare, vrînd parcă să dea dreptate celor care susţin că locuitorii ei trăiesc spre a munci şi nu muncesc doar spre a trăi, cum se spune că ar proceda francezii sau italienii. Ale căror ţări sunt mai însorite, împodobite cu epitete ornante ce fac parte din nume: Dulcea Franţă, Frumoasa 
Italie. Cînd spaniolilor li s-a recomandat în plină criză euro, de care ţara lor este aprig lovită, să strîngă cureaua, să muncească mai mult, protestele nu au întîrziat iar pe pancarte s-a putut citi că demonstranţii îşi doresc o Europă franceză à la Hollande şi nu una germană, à la Merkel. Grecii le-au ţinut isonul, mergînd şi mai departe cu epitetele şi imaginile deloc măgulitoare la adresa Germaniei. Ai cărei locuitori au trecut cu vederea maliţiozităţile vecinilor şi partenerilor convinşi că dacă ar fi ripostat, ar fi pus paie pe foc. O cu atît mai intensă satisfacţie le pricinuiesc acum germanilor, complimentele făcute ţării lor din tocmai Bella Italia. Unde, în iunie curent, a văzut lumina tiparului cartea filozofului Angelo Bolaffi, fost director între 2007 şi 2011 al Institutului Cultural Italian din Berlin. După ce conaţionalul său, Giorgio Agamben, filozof şi el, reluase mai vechea teză a regrupării, într-un aşa zis imperiu, a ţărilor latine europene a căror mentalitatate ar fi incompatibilă cu cea anglo-saxonă şi teutonă, care s-ar fi impus în Europa, pledoaria lui Bolaffi pentru modelul german, ba chiar pentru o hegemonie germană, un fel de soft power, întru totul benefică pentru întregul continent, dă întreaga măsură a polarizării spiritelor sub efectul crizei. Cartea intitulată „Cuore tedesco. Il modello Germania, l’Italia e la crisi europea” nu este doar un elogiu adus modelului german ci şi o critică severă la adresa Italiei şi, prin extrapolare, la adresa Greciei şi Spaniei. Care cu toatele, au ratat ocazia unei modernizări rapide a societăţii, a instituţiilor, a economiei, ocazie oferită de integrarea în spaţiul monetar comun. Pomenitele ţări meridionale s-au întins mai mult decît le-a fost plapuma în vreme ce de ani de zile, germanii ar fi înţeles pe deplin sensul noilor structuri europene în epoca globalizării. Deşi rămîne valabil, fiind ca şi realizat în interiorul comunităţii, obiectivul unei păci durabile nu este cel dintîi. Prioritară este dobîndirea capacităţii Europei de a se impune în lume, prin valorile ei. Germania pare a fi înţeles prima acest deziderat. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Pentru interesati:
Versiunea engleza – Stratfor: Keeping the NSA in Perspective
Versiunea romana – Stratfor: PRISM – Origini defensive, viitor periculos