Ştiri Externe: 15 ianuarie 2014 / O România depăşită economic şi social
| 15/01/2014 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Conflictele religioase în lume, la cel mai înalt nivel din ultimii şase ani (studiu). Conflictele religioase în cadrul aceleiaşi ţări s-au agravat în majoritatea regiunilor lumii în 2012, la un nivel care nu a mai fost atins niciodată în ultimii şase ani, afirmă un studiu al institutului american de cercetare Pew, publicat marţi, relatează AFP. Excepţie fac cele două Americi, potrivit studiului, care arată de asemenea că România face parte dintre ţările unde violenţa religioasă 
a scăzut. O treime (33%) din cele 198 de ţări studiate au cunoscut un nivel ‘înalt’ sau ‘foarte înalt’ al conflictelor religioase interne (violenţe sectare, terorism, agresiuni) în 2012, faţă de 29% în 2011 şi 20% în 2010. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, două regiuni care resimt încă efectele Primăverii arabe din 2010-2011, potrivit Pew, care dă drept exemplu creşterea numărului atacurilor împotriva bisericilor copte şi a companiilor creştine din Egipt. China a cunoscut, la rândul său, o creştere puternică a acestor conflicte, mai scrie agenţia franceză de presă. Numărul ţărilor unde guvernele au promulgat restricţii religioase (interdicţia de a practica, de a se converti, tratamentul inegal etc.) a rămas, în schimb, aproape la fel, în condiţiile în care trei din zece ţări exercită un nivel ‘înalt’ sau ‘foarte înalt’ de restricţii. Printre cele mai populate 25 de ţări din lume, Egiptul, Indonezia, Rusia, Pakistanul şi Myanmarul cunosc cele mai multe conflicte religioase. Creştinii şi musulmanii, care formează peste jumătate din populaţia mondială, au fost stigmatizaţi în cea mai mare parte a ţărilor. Musulmanii şi evreii sunt grupurile care au cunoscut un nivel record în ultimii zece ani al ostilităţilor împotriva acestora, potrivit institutului american de cercetare. În acelaşi timp, Coasta de Fildeş, Serbia, Etiopia, Cipru şi România sunt ţările unde violenţa religioasă a scăzut.Cele 198 de ţări acoperite de studiu cuprind peste 99,5% din populaţie, indică Pew, care precizează că nu a inclus şi Coreea de Nord, unde guvernul este ‘cel mai represiv din lume, inclusiv în privinţa religiei’.Agerpres
Hollande: Franţei nu îi este “ruşine” de politica sa faţă de romi. Este vorba de o populaţie de origine română, romă, care se stabileşte aici. Preşedintele francez François Hollande a afirmat marţi că Guvernului nu îi este “ruşine” de politica sa faţă de romi, în timp ce un raport arată că numărul expulzărilor a atins un nivel record în 2013. Franţa a expulzat în 2013 aproximativ 20.000 de romi din taberele lor, de două ori mai mult decât în 2012, potrivit unui raport prezentat de Liga pentru Drepturile Omului (LDO) şi Centrul european pentru drepturile romilor (ERRC). “Dacă vă puneţi întrebarea: ne este oare ruşine pentru tot ce am făcut? Nu”, a declarat Hollande în cursul unei 
conferinţe semestriale de presă, respingând o “politică a cifrelor” şi afirmând că totul a fost făcut în conformitate cu principiul “respectării drepturilor”. “Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece efectiv este vorba de o populaţie de origine română, romă, care vine în Franţa, se stabileşte aici şi caută un adăpost”, a afirmat preşedintele francez, subliniind totuşi că “nu există alte reguli decât punerea în aplicare a legii, ceea ce încercăm să facem”. “Am căutat întotdeauna să respect cele două principii: cel al ospitalităţii şi, în acelaşi timp, al respectării drepturilor”, a spus Hollande, adăugând că acest subiect ar trebui să fie “tratat la nivel european”, iar statele ar trebui să “coopereze” în acest domeniu. Potrivit raportului publicat marţi, în 2013, autorităţile au desfiinţat 165 de tabere din cele 400 înregistrate în Franţa, expulzând 19.380 de persoane, faţă de 9.404 în 2012, când au fost desfiinţate 97 de tabere, şi 8.455 în 2011. În plus, au avut loc 22 de evacuări în urma unor incendii, fiind afectate 2.157 de persoane. Aproximativ 17.000 de romi, în principal originari din România sau Bulgaria, trăiesc în tabere ilegale, potrivit statisticilor oficiale. Numărul expulzărilor este ridicat, deoarece unele persoane au fost strămutate în mai multe rânduri. “Evacuările forţate sunt expresia politicii de respingere a romilor”, care “a luat amploare” în timpul guvernării de stânga, spun autorii raportului, adăugând că “autorităţile doresc un singur lucru: revenirea lor în ţările de origine”. Integral aduce Medifax
Acordul SUA – Germania de nespionare reciprocă. Dezvăluirile lui Snowden privind ascultarea telefonului mobil al cancelarei germane de către NSA, i-a făcut pe mulţi să creadă că un acord de nespionare reciprocă între SUA şi Germania este posibil. Aşa-numitul acord “No-Spy” este pe cale să devină un răsunător eşec. Ştirea, care a generat pe 
alocuri consternare în Germania, a surprins însăşi America, în contextul în care, astfel de discuţii n-au avut loc nici măcar între cei mai apropiaţi aliaţi, recte în “Clubul celor Cinci Ochi”. La 6 noimebrie 2013, congresmanul republican Charles Dent din Pennsylvania şi colegul său democrat, Tim Ryan din statul Ohio, i-au cerut preşedintelui american nu doar să renunţe la ascultarea telefonului mobil al cancelarei germane şi la interceptarea altor politicieni de vază din Republica Federală, ci şi să oprească monitorizarea cetăţenilor germani. Cei doi congresmeni i-au cerut lui Obama, în context, includerea Germaniei în aşa-numitul Club al celor Cinci Ochi, din care fac parte cei mai importanţi aliaţi ai Statelor Unite: Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă. La nivelul exclusivistului club s-a hotărât reducerea la minimum a spionării reciproce, respectiv amplificarea schimbului de informaţii secrete privind ţările din afara grupului. Cotidianul american New York Times scria la 16 decembrie 2013, că Susan Rice, consiliera lui Obama în chestiuni de siguranţă, s-a exprimat clar împotriva unui acord de tip “no-spy” cu Berlinul. Ziarul german a citat surse din cadrul Casei Albe, conform cărora o atare înţelegere ar putea da apă la moară altor ţări membre NATO, care ar putea avea doleanţe similare. Integral aduce Deutsche Welle
Tunisia: trei ani de la revoluţie şi de la declanşarea “primǎverii arabe”. Tunisia a sǎrbǎtorit marţi 14 ianuarie trecerea a trei ani de la revoluţie, declanşatǎ odatǎ cu înlǎturarea de la putere a regimului dictatorial încarnat de preşedintele Ben Ali. Tot cu trei ani în urmǎ a început şi “primǎvara arabǎ”, dar unda de şoc a acesteia nu s-a concretizat peste tot prin progres şi democraţie. Tunisienii ar fi dorit sǎ sǎrbǎtoreascǎ aniversarea a trei ani de la declanşarea 
revoluţiei prin adoptarea unei noi Constituţii. Faptul nu a fost însǎ posibil pe fondul unor puternice diviziuni în sînul clasei politice tunisiene. Mai rǎmîn de examinat o treime din cele 150 de articole ale noii Constituţii, dupǎ 12 zile de dezbateri. Tunisia mai aşteaptǎ, sǎptǎmîna viitoare, formarea unui guvern compus din personalitǎţi independente, dupǎ plecarea voluntarǎ de la putere a formaţiunii islamiste Enahda. Preşedintele Marzouki, emanaţie a mişcǎrii islamiste, a afirmat într-un discurs cǎ obiectivele revoluţiei tunisiene nu au fost îndeplinite, dar cǎ ţara se aflǎ pe calea cea bunǎ. El a mai spus cǎ Tunisia reprezintǎ, în contextul lumii arabe, “un miracol”, întrucît şi-a conservat libertatea şi un model care asociazǎ modernitatea şi securitatea. In aceastǎ ultimǎ privinţǎ este adevǎrat cǎ Tunisia reprezintǎ o excepţie. In ciuda instabilitǎţii politice, a unor assassinate comise de islamişti radicali, a tensiunilor extreme care existǎ în sînul clasei poltice, Tunisia a evitat scenariile dezastruoase. Mai precis, a evitat rǎzboiul civil, deci scenariul sirian, a evitat dislocarea teritorialǎ, deci scenariul libian, şi lovitura militarǎ, deci scenariul egiptean. Cotidianul Le Monde analizeazǎ într-un vast dosar cei trei ani care au trecut de la declanşarea “primǎverii arabe” şi constatǎ cǎ doar Tunisia a reuşit sǎ-şi conserve modelul bazat pe democraţie şi dezbatere democraticǎ. In acelaşi timp, scrie Le Monde, în ciuda faptului cǎ popoarele arabe nu şi-au obţinut libertatea la care visau, lumea arabǎ rǎmîne în plinǎ schimbare şi efervescenţǎ. Nimic nu va mai fi ca înainte în vasta lume arabǎ, mai scrie Le Monde, unde aspiraţia la demnitate nu va dispǎrea. Integral aduce RFI
Rusia va acorda Ungariei un credit de 10 miliarde de euro pentru construirea a două reactoare nucleare. Rusia şi Ungaria au încheiat un acord interstatal de colaborare în sfera folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice, care prevede construirea a două noi reactoare la centrala nucleară Paksi. Acordul a fost semnat, ieri, după negocierile dintre 
preşedintele rus, Vladimir Putin, şi premierul ungar, Viktor Orban. „Darea în exploatare a unor noi reactoare va creşte independenţa energetică a Ungariei, va contribui la soluţionarea problemelor legate de securitatea energetică”, a declarat Vladimir Putin. De asemenea, liderul de la Kremlin a anunţat că Rusia va acorda Ungariei un credit de 10 miliarde de euro pentru construirea celor două reactoare. Centrala nucleară de la Paks, situată la 100 km sud de Budapesta, a fost construită de sovietici în anii ’80. Cele patru reactoare în funcţiune, cu apă grea, au o capacitate de aproximativ 2.000 de megawaţi pe zi şi furnizează 40% din electricitatea ţării. Noile reactoare de 1.200 megawaţi fiecare, care ar dubla capacitatea centralei. Conform unei surse apropiate dosarului, citată de Gazeta.ru, preţul unui singur reactor este de 4,5 – 5 miliarde de euro. Parlamentul ungar şi-a dat în 2009 acordul pentru construirea de noi reactoare nucleare. Ofertele din Vest, ignorate Gazeta.ru mai menţionează că o cerere de oferte, la care intenţionau să participe grupul francez Areva şi cel american Westinghouse, a fost amânată. Ungaria este dependentă pentru aprovizionarea cu energie de Rusia, de la care primeşte 80% din necesarul de petrol şi 75% din cel de gaz natural. Presa rusă scrie că noua politică a premierul maghiar Viktor Orban denumită „Deschidere spre Est”, dă roade. Integral aduce Adevarul.
Premierul Donald Tusk promite că va propulsa Polonia în zece ani printre cele mai bogate 20 de economii ale lumii, de pe locul 55 acum, cu fonduri europene. Primul-ministru polonez Donald Tusk a promis că Polonia va deveni până în 2022 una dintre cele mai bogate 20 de ţări ale lumii cu ajutorul fondurilor alocate de UE pentru perioada 2014-2020. Este aceasta o promisiune electorală sau o ambiţie realizabilă? Pe de o parte, Polonia este 
singura ţară din Uniunea Europeană care a evitat recesiunea în timpul şi după criza economică mondială, a fost cel mai mare beneficiar al fondurilor europene în exerciţiul bugetar anterior şi a fost descrisă printre alţii de secretarul de stat american ca un miracol economic. Pe de altă parte, echipa lui Tusk pierde teren în faţa opoziţiei deoarece mulţi alegători sunt dezamăgiţi că nivelul lor de trai nu s-a îmbunătăţit atât cât ar putea sugera creşterea economică a ţării. Cu ochii spre alegerile europarlamentare de anul acesta şi pe cele generale de anul viitor, Tusk a asigurat că prioritatea lui pentru acest an este îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei, ceea ce reprezintă o schimbare a discursului, până acum concentrat pe mediul de afaceri. „Credem că în 2022 Polonia va fi cu siguranţă una dintre cele mai bogate 20 de ţări din lume“, a spus Tusk, citat de The Warsaw Voice, adăugând că la acea dată PIB-ul per capita ar trebui să atingă 80% din nivelul mediu din Uniunea Europeană. Anul trecut, PIB-ul per capita al Poloniei, raportat la paritatea puterii de cumpărare, a fost de 21.118 dolari, în timp ce cel al UE s-a situat la 31,947 dolari, potrivit datelor FMI, ceea înseamnă că PIB-ul per capita polonez echivalează cu 66% din media UE. Start favorabil lansării spre clubul ţărilor bogate. Polonia ar avea un start puternic în cursa pentru a prinde din urmă economiile bogate. PIB-ul a crescut cu 1,3% anul trecut, potrivit FMI, cu mult, spre exemplu, peste nivelul multora din statele industrializate din zona euro. Ministerul polonez al economiei este chiar mai optimist, estimând că economia ţării a crescut cu 1,5% în 2013. Mergând mai departe, ministrul finanţelor Mateusz Szczurek apreciază că Polonia ar putea avea o creştere economică de peste 3% în 2015. „Polonia are şanse ca în 2015 să reintre pe făgaşul unei creşteri mai rapide, similară cu cea din anii 2010-2011, de peste 3%“, a spus ministrul. Integral aduce Ziarul Financiar
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna dimineata si aici 😀
O Romanie putreda condusa de o clica de politruci putrezi. dupa imprumutul dat de rusi Ungariei am ajuns si in tzarc , o tara inconjurata de interese si vanduta la metru patrat . toate celelalte popoare din Europa au planuri de dezvoltare pe termen lung , sunt in competitie economica , au ambitiii . la noi politrucii neamului, de ani de zile , au cateva idei : cine sa numeasca procurorii si cum sa distruga legile care nu le convin .
Buna ziggy,
putina rabdare si mai multa speranta 🙂
bun gasit
(usor de zis, dar trebuie resurse uriase de optimism, fantezie de pus la lucru programatic si cu simt de raspundere, tenacitate cit duce trenu’ – da nu pe CFR si, poate, poate…)
Salut Theophyle
Nu sintem depasiti economic si social . Sintem “lejer” dar perpetu inapoiati .
Clasa politica nu reuseste sa vada cum functioneaza tarile lumii fiind ancorati inca in mentalitatile PCR de gandire si actiune .
Ca atare , solutile adoptate sint depasite istoric dar tipice pentru statul centralizat , planificat (stim noi mai bine ce e de facut pentru voi 🙂 ) si atit de drag generatilor de romani trecuti prin politica datorita PCR . Sau pcr in sensul secundar . Alege ce vrei sau ambele . 🙂
Salut Stef,
pana la urma tot un drac!