Ştiri Externe: 13 ianuarie 2014 / Ariel Sharon – reacţii internaţionale
| 13/01/2014 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
PROTESTE LA KIEV: 50.000 de oameni manifestează împotriva agresării unui lider al opoziţiei, Iuri Luţenko. Aproximativ 50.000 de oameni s-au adunat duminică în centrul Kievului pentru a protesta faţă de agresiunea 
care l-a vizat pe unul dintre liderii opoziţiei, fostul ministru de Interne Iuri Luţenko. Iuri Luţenko, în vârstă de 49 de ani, fost ministru de Interne şi unul dintre liderii opoziţiei ucrainene, a fost internat sâmbătă în stare gravă după ce a fost bătut în cursul unor confruntări între manifestanţi proeuropeni şi forţele de ordine, la Kiev. Zeci de manifestanţi se adunaseră vineri seară în faţa unui tribunal care i-a condamnat la câte şase ani de închisoare pe trei bărbaţi acuzaţi că au vrut să arunce în aer, în 2011, o statuie a lui Lenin. Televiziunea publică ucraineană a difuzat imagini cu mai multe persoane transportate pe targă după intervenţia forţelor de ordine împotriva manifestanţilor care atacaseră cu pietre. Soţia lui Luţenko a declarat că acesta are traumatisme craniene după ce a fost bătut de forţele de ordine. Luţenko a fost scos duminică de la terapie intensivă, rămânând internat. Luţenko, în vârstă de 49 de ani, membru al fostului Cabinet prooccidental condus de Iulia Timoşenko, a fost în detenţie aproape trei ani, fiind eliberat la presiunile Uniunii Europene. Începând din noiembrie, în Ucraina au loc proteste masive faţă de refuzul Administraţiei Viktor Ianukovici de semnare a acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Integral aduce Mediafax
Franţa: Aventura preşedintelui Hollande cu o actriţă pune în pericol cariera sa politică. Aproximativ 78 % dintre cititorii tabloidului Closer – revista care a lansat scandalul cu lux de amănunte şi fotografii exclusive – consideră că actuala credibilitate a preşedintelui este ‘profund deteriorată’. Înainte de scandal popularitatea lui Hollande era deja 
afectată: doar 20 – 21% din francezi aveau o părere bună despre şeful statului. Ziarele Le Monde şi Le Figaro afirmă la unison că scandalul a izbucnit într-un moment foarte prost pentru preşedinte, când el încerca să-şi ‘reconstruiască’ imaginea, şi care ameninţă să-i ‘fragilizeze’ conferinţa de marţi ce a fost prezentată, în urmă cu o lună, drept un eveniment politic ‘fundamental’. De la preşedintele Hollande se aşteaptă decizia de ‘a relansa’ proiectele de reformă ‘social-liberale’. Însă în ajunul acestei conferinţe, singurele întrebări care se fac auzite sunt cele ‘gen telenovelă’. Săptămânalul Le Point îi întreabă astfel pe cititori: ‘Ar trebui Valéry Trierweiler să se despartă de preşedinte? Va anunţa Hollande separarea de actuala parteneră?”. În faţa acestui scandal, purtătorii de cuvânt ai Palatului Elysee încearcă să menţină un calm de faţadă, cu comentarii de genul ‘Şeful statului nu va spune nimic despre viaţa lui privată înainte de conferinţa de presă de marţi’. Hollande mizează pe ‘complicitatea’ indirectă, dar foarte solidă, a întregii clase politice naţionale. Liderii UMP (Uniunea Mişcării Populare, partidului lui Sarkozy) refuză să comenteze scandalul, de teamă să nu se transforme într-un bumerang îndreptat asupra vieţii sentimentale a unor lideri conservatori. Nici cotidienele Le Monde, Liberation şi Le Figaro nu vor ‘să facă valuri’ cu acest scandal, limitându-se să informeze cu ‘parcimonie’ dezvăluirile privind agitata viaţa sentimentală a preşedintelui Republicii. Niciunul din marile cotidiane franceze nu au cerut asumarea de responsabilităţi sau ‘clarificări’ de la şeful statului, care s-a închis într-un buncăr al tăcerii în numele prezervării ‘dreptului său la intimitate’. În acest domeniu legislaţia franceză facilitează absoluta ipocrizia a întregii clase politice. Integral aduce Agerpres
Astăzi este înmormântat Ariel Sharon. Israelul a întărit măsurile de securitate pe timpul funeraliilor fostului premier. Israelul, îndoliat, se pregăteşte să îl conducă pe ultimul drum pe fostul său premier Ariel Sharon, care a încetat din viaţă sâmbătă şi va fi înmormântat luni, la ferma familiei sale din partea de sud a ţării, relatează AFP. Presa israeliană a dedicat spaţii ample acestei figuri emblematice a dreptei israeliene, care a murit la 85 de ani după o comă de opt ani, provocată de un accident vascular cerebral fulgerător. Posturile de radio şi de televiziune au prezentat, 
timp de mai multe ore, mărturii ale oamenilor politici israelieni, precum şi ale camarazilor de arme ale fostului general, al cărui trecut este considerat controversat. Duminică, israelienii i-au adus un ultim omagiu lui Sharon la Knesset, unde a fot depus sicriul. Luni dimineaţă, de la la 9:30 (9.30 ora României), o ceremonie oficială, în cadrul căreia vor lua cuvântul premierul Benjamin Netanyahu, preşedintele Shimon Peres, şi membrii familiei lui Sharon, va avea de asemenea loc în Knesset. La ceremonie vor fi prezenţi vicepreşedintele american Joe Biden, fostul premier britanic, Tony Blair şi reprezentanţi diplomatici din numeroase ţări. România va fi reprezentată de vicepremierul Liviu Dragnea. Sicriul va fi ulterior transportat de un convoi militar la ferma familiei lui Sharon – “Sycamore” (“Havat Shikmim”), situată în Deşertul Negev, în sud-vestul Israelului, în apropiere de oraşul Sderot şi de nordul Fâşiei Gaza. Funeraliile naţionale, publice, sunt programate luni la ora 14.30 (14.30, ora României).Publicul va putea participa la înmormântare, fiind prevăzute şi în acest caz autobuze pentru transport, a precizat postul de radio al armatei.Sharon va fi înmormântat alături de cea de-a doua soţie, Lili, de origine română, decedată în anul 2000. Israelul a întărit securitatea pentru funeraliile fostului prim-ministru Ariel Sharon luni în apropierea frontierei cu Gaza şi i-a avertizat pe conducătorii palestinieni din enclavă să nu permită să fie trase rachete în timpul ceremoniei, notează Reuters. Demnitari străini, inclusiv vicepreşedintele american Joe Biden, sunt aşteptaţi să asiste la ceremonia de stat pentru Sharon la Ierusalim. Casa Albă a declarat că vicepreşedintele se va deplasa de asemenea la înmormântare la Ferma Sycamore. O sursă din securitatea israeliană a declarat că Israelul „a transmis mesajul“ autorităţilor din Gaza de a preveni orice tir de rachetă în timpul înmormântării. Fâşia Gaza este condusă de mişcarea islamistă Hamas. „Li s-a spus foarte clar că mâine va fi o zi foarte proastă pentru oricine de acolo să testeze răbdarea Israelului”, a declarat sursa, care a vorbit sub condiţia anonimatului. Nu s-a primit nici răspuns din partea guvernului Hamas. Integral aduce Adevarul.
Reacţii internaţionale la decesul lui Ariel Sharon. În memoria fostului militar şi om politic israelian, Ariel Sharon, intrat în eternitate la 85 de ani, s-au rostit diverse declaraţii elogioase. Dar n-au lipsit nici unele critici ori condamnări fără drept de apel. Poporul evreu, israelienii şi liderii lumii i-au adus duminică un ultimul omagiu lui Ariel 
Arik Sharon. Trupul său neînsufleţit a fost expus în Kneset, parlamentul israelian, astfel ca oamenii să-şi poată lua rămas bun de la unul dintre cei mai importanţi lideri ai statului evreu, un luptător din prima generaţie postbelică, un om care a contribuit din plin la renaşterea acestui stat după două milenii de la distrugerea sa de către romani. Fostul soldat, gradat şi ofiţer de tancuri [n.r. greseala autorului – Sharon a fost in primul rand un ofiter de parasutisti] ajuns general a pus consistent şi în repetate rânduri umărul la salvarea statului evreu. A acumulat merite imense în special în războiul de Yom Kippur. S-a afirmat că, în absenţa lui Sharon şi a victoriilor repurtate de unităţile sale de blindate în Egipt, dincolo de Canalul Suez, acest conflict s-ar fi putut solda cu declanşarea unei a treia conflagraţii mondiale. Dacă, de pildă, armatele arabe ar fi reuşit să dea peste cap apărarea israeliană, iar Ierusalimul ar fi reacţionat cu declanşarea unui contraatac nuclear. Dar, chiar dacă lucrurile nu stau aşa, e cert că generalul de tancuri a jucat un rol cheie în respingerea atacurilor concertate ale statelor arabe în acel octombrie 1973 şi deci în supravieţuirea statului evreu. Apoi, devenit politician, a condus o vreme dreapta democratică israeliană, pe care a traumatizat-o şi alienat-o prin decizia sa, pentru mulţi uluitoare, de a dispune retragerea trupelor israeliene şi lichidarea aşezărilor evreieşti din Gaza. După trei decenii de viaţă în Fâşie, zece mii de evrei s-au văzut nevoiţi să-şi părăsească şi casele, şi fermele, şi sinagogile, şi cimitirele din zonă, astfel încât să se transpună primul pas al planului lui Ariel Sharon de a salva viitorul democratic şi evreiesc al statului israelian. Viitor care, potrivit lui, ar fi fost ameninţat şi politic şi demografic de perpetuarea de facto a unui stat binaţional, israeliano-palestinian. Integral aduce Deutsche Welle.
Revista Presei de la RFI. Le Figaro: Se întoarce dictatura militară oficial în Egipt? Mâna forte a Egiptului, șeful armatei și arhitectul destituirii fostului președinte islamist Mohamed Morsi, ar urma să își prezinte oficial candidatura la funcția de șef al statului după rezultatele referendumului de marți și miercuri. Generalul Abdel Fatah al-Sissi va deveni candidat la prezidențiale dacă poporul i-o va cere. Așa ar fi spus șeful militarilor sâmbătă, când, conform presei apropiate puterii de la Cairo, generalul ar fi explicat că are nevoie și de un „mandat din partea armatei”. Această declarație vine în contextul în care egiptenii sunt chemați să voteze noua Constituție a țării într-un referendum de două zile, marți și miercuri, un vot test pentru noua putere de la Cairo care este angajată într-un război total împotriva Frăției Musulmane. Dacă votul va fi covârșitor favorabil Constituției, generalul al-Sissi va interpreta acest rezultat drept o confirmare a voinței poporului de a candida la președinție. De altfel, generalul are toate șansele să ajungă să conducă țara votat în funcție de oamenii dintr-o țară marcată de violențe și criză economică timp de trei ani, în care lipsește o figură politică emblematică și în care noțiunea de democrație este extrem de fragilă. Indiferent dacă va ajunge preedinte sau nu, al-Sissi și-a asigurat deja rolul de conducere în statul egiptean. Noua Constituție prevede ca ministrul apărării să fie numit pe o perioadă de opt ani, indiferent de componența guvernului, și numai cu aprobarea puternicului consiliu 
suprem al forțelor armate. Spiegel: Ultima șansă a Siriei. Americanii și europenii să străduiesc din răsputeri pentru a aduce la masa negocierilor părțile implicate în conflictul sirian. Unul din actorii importanți ai procesului este ministrul german de externe. Următoarele zile pot fi cruciale pentru un demers de pace. La Paris a avut loc la finele săptămânii o ședință a miniștrilor de externe din Franța, Germania, Italia și SUA. Diplomații șefi au sporit presiunea la adresa opoziției fragmentate din Siria de a începe negocieri directe de pace cu puterea de la Damasc. Ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, a spus la reuniune că toți au o datorie morală să încerce, iar datoria este față de victimele războiului civil care durează deja de trei ani. Interesele tuturor celor implicați în chestiunea siriană sunt extrem de divergente, dar conferința de pace din Elveția este, probabil, ultima șansă de prevenire a haosului total nu numai în Siria, ci în întreaga regiune. Primul pas posibil ar fi asigurarea accesului pentru organizațiile umanitare. O soluție pace sau chiar un armistițiu durabil e puțin probabil acum. Misiunea cea mai grea o are emisarul ONU, Lakhdar Brahimi, care trebuie să se asigure că aruncatul vinii de-o parte și de alta nu va întrerupe conferința de pace înainte să înceapă. NY Times: Acordul cu Iranul va intra în vigoare pe 20 ianuarie. Puterile occidentale și Teheranul fac ultimele retușuri înainte de intrarea în vigoare a acordului interimar în chestiunea dosarului nuclear iranian. În termeni practici, ziua de 20 ianuarie va însemna o înghețare temporară a dezvoltării programului nuclear iranian în schimbul ridicării parțiale a sancțiunilor internaționale impuse Iranului. Înțelegerea e prevăzută să dureze șase luni. Principiile de bază ale acestui acord au fost enunțate în luna noiembrie la Geneva, dar implementarea lui a fost întârziată de negocierea detaliilor tehnice între experții tuturor statelor implicate. Deși administrația Obama a salutat intrarea în vigoare a acordului interimar, atât șeful de la Casa Albă, cât și secretarul de stat John Kerry au subliniat că adevărata provocare începe abia acum, iar ea se referă la negocierea unui acord durabil de restrângere a programului nuclear iranian. Practic, acordul interimar nu este altecva decât un complicat buton de pauză care oferă timp de negociere în relativă siguranță pentru toate părțile. Iranul primește o ridicare de sancțiuni în valoare de 6-7 miliarde de dolari, iar Occidentul are șase luni în care Teheranul nu îmbogățește uraniu peste 5%. Acest tip de combustibil nuclear este suficient de puternic pentru a produce energie, dar nu poate fi utilizat în scopuri militare. Un element cheie al negocierilor va fi delimitarea programului nuclear de tensiunile regionale din Orientul Mijlociu. Deocamdată, chestiunile sunt separate de toate părțile, iar Iranul pare a profita din plin. Există chiar și un coridor aerian peste Irak ceea ce permite Teheranului să livreze armament către regimul din Siria și către milițiile din Yemen și Bahrain. Aduce RFI
Financial Times: Românii nu se grăbesc să emigreze în Marea Britanie “rasistă”. Retorica împotriva imigraţiei, care a dominat presa şi discursul politic britanice în ultimele luni, par să fi făcut “valuri” în România, tineri studenţi din Bucureşti afirmând că nu vor merge niciodată să muncească în această ţară, relatează Financial Times (FT) 
în ediţia electronică. “Nu după toate lucrurile urâte pe care presa şi politicienii britanici le spun despre noi”, a declarat Monica Andreea, o studentă în anul întâi la Drept, la Universitatea Bucureşti. “Mi-ar plăcea să stau aici, dar dacă mă hotărăsc vreodată să plec, m-aş duce mai degrabă în Germania. Economia lor este mai puternică şi nu sunt rasişti ca englezii”, a adăugat ea. Potrivit publicaţiei, opiniile tinerei nu sunt neobişnuite, în contextul în care acuzaţiile politicienilor britanici, potrivit cărora românii plănuiesc să “jefuiască” sistemul britanic al bunăstării după anularea la 1 ianuarie restricţiilor care le-au fost impuse, s-au inflamat. O estimare a numărului de români şi bulgari care ar putea emigra în Marea Britanie este practic imposibilă, însă liderul formaţiunii xenofobe şi antieuropene UKIP Nigel Farage susţine că ar fi vorba despre un milion, un număr exagerat în opinia agenţiilor de recrutare, sociologilor şi unor oficiali guvernamentali români. Financial Times scrie că asemenea opinii sunt susţinute cu dovezi statistice pe care publicaţia le-a obţinut, potrivit cărora migraţia netă din România se stabilizează. Atunci când ţara a aderat la UE în 2007, un număr-record de 558.074 de români au plecat în străinătate şi doar 100.268 s-au întors acasă. Însă, de atunci, imigraţia a scăzut. Integral aduce Gandul.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
