Ştiri Externe: 11 septembrie 2013 / Balada lui Vladimir şi Barak-Hussein
| 11/09/2013 | Autor theophyle Categorii: International, Stiri Europene |
Criza Siriana
Siria: Obama amână loviturile şi dă o şansă diplomaţiei. Barack Obama a declarat marţi la Casa Albă că vrea să dea o şansă diplomaţiei în Siria, în momentul când Damascul asigură că este gata să renunţe la arsenalul său chimic, notează Associated Press, AFP şi Reuters. După 48 de ore de activitate diplomatică intensă, ce a îndepărtat perspectiva loviturilor asupra ţării devastate de război civil, preşedintele american a considerat că propunerea Rusiei de a plasa armele chimice siriene sub control internaţional este un semn “încurajator”.”Această iniţiativă poate permite să se pună capăt ameninţării armelor chimice fără recurgere la forţă, mai ales că Rusia este unul dintre cei mai puternici aliaţi ai lui Assad”, a declarat preşedintele american, recunoscând în acelaşi timp că este “prea devreme” să se spună dacă acest plan 
va reuşi. Deşi a cerut Congresului să nu voteze imediat o eventuală recurgere la forţă, preşedintele Statelor Unite a reamintit că opţiunea militară rămâne valabilă. Denunţând atacul chimic “dezgustător” comis de regimul Assad, ce a ucis peste 1.400 de persoane potrivit serviciilor secrete americane, el a menţionat “bărbaţi, femei şi copii gazaţi” văzuţi în înregistrările video făcute după atac. Obama, care şi-a trimis secretarul de stat John Kerry la Geneva pentru discuţii cu omologul său rus Serghei Lavrov joi, s-a declarat determinat să menţină “presiunea” asupra regimului sirian. Nave de război americane puternice echipate cu rachete de croazieră au fost desfăşurate în ultimele săptămâni în estul Mediteranei, aminteşte AFP. “Am dat ordin armatei noastre să-şi păstreze poziţiile actuale, pentru a menţine presiunea asupra lui Assad şi a fi gata de a reacţiona dacă diplomaţia eşuează”, a avertizat el. “Chiar şi un atac limitat i-ar transmite un mesaj lui Assad /de o magnitudine/ pe care nicio altă ţară nu-l poate trimite”, a asigurat Obama. El şi-a reînnoit de asemenea angajamentul de a nu desfăşura trupe la sol şi a respins comparaţia cu Irakul din 2003. “Nu cred că ar trebui să răsturnăm un nou dictator prin forţă”, a declarat preşedintele, care s-a exprimat în East Room, sala de ceremonie a Casei Albe, exact locul de unde a anunţat compatrioţilor săi moartea lui Osama Ben Laden într-un raid de comandouri americane în mai 2011. Obama a mai precizat că a rezistat mult timp apelurilor pentru o acţiune militară în Siria întrucât nu credea că forţa ar putea rezolva războiul civil sirian. Dar, a insistat el, s-a răzgândit după ce guvernul Siriei şi-a gazat cetăţenii. “Idealurile şi principiile noastre, precum şi securitatea noastră naţională sunt în joc în Siria, împreună cu leadership-ul nostru pentru o lume în care căutăm să ne asigurăm că cele mai rele arme nu vor fi utilizate”, a insistat el. Discursul lui Obama a fost văzut ca unul critic pentru preşedinţia sa, deşi pentru motive diferite decât atunci când au fost anunţate planurile pentru el săptămâna trecută, notează Associated Press. Integral aduce Agerpres
Neutralizarea arsenalului chimic sirian, o cursă cu obstacole fără precedent. Arsenalul chimic sirian, a cărui plasare sub control internaţional a fost propusă luni de către Moscova cu scopul evitării unor atacuri militare occidentale, există de mai multe decenii şi este considerat unul dintre cele mai importante în Orientul Mijlociu. Regimul, care a primit favorabil această propunere, este acuzat că a folosit pe 21 august gaze toxice în două zone aflate sub controlul rebelilor, lângă Damasc, omorând sute de persoane, potrivit serviciilor americane de informaţii şi opoziţiei siriene. La 1 septembrie, secretarul de Stat John Kerry a declarat că Statele Unite se află în posesia unor eşantioane de 
păr şi sânge care probează folosirea gazului sarin în acest atac. La sfârşitul lui august, serviciile franceze de informaţii recenzau “câteva sute de tone de iperită”, un gaz de luptă asfixiant cunoscut şi sub numele de gaz muştar, dar şi gaz sarin, aflate în posesia Damascului, într-un stoc total care depăşeşte 1.000 de tone de agenţi chimici. În acest raport, serviciile franceze de informaţii menţionau totodată că oameni de ştiinţă sirieni au lucrat la iperită cu azot, un agent vezicant (care atacă pielea) de primă generaţie, dar şi un agent neurotoxic organofosforat a cărui toxicitate este superioară celei a gazului sarin. Siria a recunoscut pentru prima dată pe 23 iulie 2012 că deţine arme chimice şi a ameninţat că le va folosi în cazul unei intervenţii militare occidentale, dar niciodată împotriva populaţiei sale. În martie 2013, Guvernul şi rebeliunea s-au acuzat reciproc că au utilizat arme chimice în conflict. Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au acuzat armata siriană că a recurs, în mai multe rânduri, la arme chimice împotriva insurgenţilor. Pe de altă parte, Rusia, aliata regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad, căruia îi furnizează arme, afirmă că deţine proba potrivit căreia rebelii sunt cei care au folosit gaz sarin. Siria este una dintre puţinele ţări care nu au semnat Convenţia privind interdicţia armelor chimice şi care nu este, astfel, membră a Organizaţiei înărcinată cu controlul şi aplicarea acesteia (OIAC). Programul chimic sirian a început în anii ’70, cu ajutorul Egiptului, iar ulterior al fostei Uniuni Sovietice. De asemenea, Rusia, în anii ’90, şi apoi Iranul, începând din 2005, i-au furnizat o susţinere, afirmă Nuclear Threat Initiative, o organizaţie independentă care recenzează date din surse “deschise” despre arme de distrugere în masă. Integral la Mediafax.
Obama, pe cale să piardă războiul înainte să înceapă. Cu navele pregătite în coasta Siriei, dar cu un popor reticient la o intervenţie militară în străinătate, preşedintele Obama pune, deocamdată, între paranteze mult-trâmbiţatul atac aerian împotriva regimului Assad. Propunerea „fabricată“ în laboratoarele de la Moscova şi Teheran ar putea îndepărata o intervenţie militară în Siria, făcând loc unei soluţii diplomatice. La începutul lunii, un emisar iranian i-a propus preşedintelui sirian să mute toate armele chimice în afara ţării, iar în schimb se angaja ca Moscova să convingă 
Washingtonul să anuleze iminenta intervenţie militară. Luni, propunerea iraniano-rusă a fost reluată în mod oficial de secretarul de Stat american John Kerry, care a afirmat că, dacă Assad vrea să evite un atac militar, ar putea predea tot arsenalul chimic comunităţii internaţionale. Mai mult, Kerry a fixat un termen clar: o săptămână. Comentariul lui Kerry a declanşat o serie de aprecieri din partea puterilor internaţionale, Rusia fiind prima care a salutat soluţionarea conflictului internaţional pe cale paşnică. Assad s-a arătat dispus să predea armele, iar Obama, în cele şase interviuri pe care le-a oferit luni, a catalogat iniţiativa drept „un progress potenţial pozitiv“. Senatorii americani, destul de reticienţi să voteze acţiunea militară, s-au grăbit să amâne votul din Cameră, programat iniţial pentru astăzi. Şi astfel trecem de la un război al declaraţiilor, care au dominat ultimele săptămâni, la unul de imagine. Pe de o parte, preşedintele Obama obţine o mică victorie: evită acţiunea militară, nedorită de majoritatea americanilor şi congresmenilor, dar în acelaşi timp este nevoit să dea înapoi, ştirbindu-şi autoritatea de lider mondial şi comandant al armatei americane. Din toată situaţia Rusia iese în câştig, afirmându-se ca un mediator, iar SUA, jandarmul mondial, suferă o lovitură de imagine şi dă un semnal prost Iranului şi Coreei de Nord, care dezvoltă în continuare arme de distrugere în masă. Imediat după ce au văzut că SUA ar putea „scuti“ Siria de intervenţia militară, Iranul a dat un semnal puternic, care demonstrează că influenţa Washingtonului e pe trend descendent. Preşedintele iranian, Hassan Rohani, a anunţat ieri că Teheranul „nu va renunţa nici măcar o iotă“ la drepturile sale nucleare. Integral aduce Adevarul.
Alte Stiri Externe
Proteste de stradă în Franţa contra reformei pensiilor. Furia antiausteritate s-a întors ieri în zona euro, cu cele mai mari uniuni sindicale din Franţa scoţând oamenii în stradă în Paris şi alte 180 de locaţii pentru a protesta contra 
reformei pensiilor, scrie The Guardian. Sindicatele se tem că schimbările vor îngreuna accesul tinerilor la un loc de muncă. Guvernul condus de preşedintele François Hollande insistă că fără reformă, nota de plată pentru sistemul de pensii va deveni de nesuportat. Planul guvernului prevede majorarea graduală a numărului de ani în care angajaţii trebuie să-şi plătească contribuţiile pentru a beneficia de o pensie întreagă de la 41,5 ani la 43 de ani până în 2035. Parisul susţine că fără reformă deficitul din sistemul de pensii va creşte de la 14 miliarde de euro la 20 de miliarde de euro în 2020. Presa relatează că protestele au perturbat transportul aerian şi cel feroviar, dar nu sunt la fel de puternice cum au fost cele din 2010, când reforma pensiilor a preşedintelui de atunci Nicolas Sarkozy a fost întâmpinată cu mai multe zile de demonstraţii şi greve violente care au creat o penurie de combustibil. Aduce ZF
Polonia mizează pe cărbune și pe gazele de șist. Polonia va pune accentul, în principal, pe cărbune şi pe gaze de şist pentru asigurarea independenţei energetice, reducând investiţiile în energiile regenerabile, potrivit premierului 
polonez Donald Tusk. ”Vrem să avem surse de energie regenerabilă însă huila şi lignitul, şi în curând gazele de şist, vor rămâne principalele noastre surse de energie. Reducerea emisiilor de CO2 se va face prin tehnologie şi nu prin limitarea producţiei de cărbune”, a mai spus Tusk, citat de AFP. În prezent, aproape 90% din energia electrică din Polonia este produsă pe bază de cărbune, iar termocentrala pe bază de lignit de la Belchatow este instalaţia care emite ccea mai mare cantitate de CO2 din Europa, potrivit Agerpres. Din estimările autorităţilor de la Varşovia reiese că rezervele de cărbune sunt suficiente pentru a acoperi necesităţile ţării timp de 150 de ani. De asemenea, Polonia a demarat recent exploatarea, deocamdată cu caracter experimental, a gazelor de şist însă Guvernul polonez intenţionează să investească 12,5 miliarde de euro până în 2020 pentru a exploata zăcămintele de gaze de şist. Această ţară cu 38 de milioane de locuitori consumă în prezent 14 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, dintre care două treimi sunt importate din Rusia. Premierul polonez nu a făcut marţi nicio referire la energia nucleară, însă în luna iunie a acestui an Donald Tusk a declarat că proiectul vizând construcţia a două centrale nucleare cu o capacitate de 3.000 de megawaţi fiecare, dintre care prima urma să intre în serviciu în 2024, ar putea fi amânat pentru mai mulţi ani din cauza creşterii importanţei gazelor, în special a gazelor de şist, în topul surselor de energie. Rezervele de gaze de şist ale Poloniei sunt evaluate undeva între 800 şi 2.000 de miliarde de metri cubi. Integral in Capital
Efecte ale atacurilor de la 11 septembrie 2001 se resimt şi azi. Atacurile de la 11 septembrie 2001 au lăsat urme în politica de securitate a SUA. Războiul purtat cu ajutorul dronelor şi scandalul spionării internetului de către NSA îşi au originea în “lupta împotriva terorismului”. La 12 ani de la atacurile de la 11 septembrie, noul turn One World Trade Center zgârie cerul de deasupra metropolei New York. Ground Zero este de multă vreme reocupat de clădiri. 
Prezumtivul planificator al atentatelor, Osama bin Laden, a fost ucis. Armata americană s-a retras între timp din Irak, iar reîntoarcerea militarilor US Army din Afganistan este fixată pentru anul viitor. De rămas, a rămas o politică de securitate care a dominat gândirea şi acţiunile tuturor administraţiilor americane, de la atacuri şi până azi. “În anii 90 ai secolului trecut, în SUA era valabil primatul economiei. După atacuri, situaţia s-a schimbat bursc. De atunci este valabil primatul securităţii”, a explicat politologul Martin Thunert, expert în cadrul Heidelberg Center for American Studies. Războiul purtat cu ajutorul dronelor sau programele de supraveghere masivă îşi au obârşia în măsurile luate de administraţia Bush după 9/11. Imediat după atacuri, preşedintele George W. Bush a proclamat un “război împotriva terporismului”. De atunci, serviciile secrete ale ţării s-au mărit considerabil. Bugetul celor în total 16 servicii secrete americane s-a dublat din 2001 şi până acum, ajungând, potrivit cotidianului Washington Post, la 52, 6 miliarde de dolari. Faptul că serviciile secrete americane supraveghează la nivel global telecomunicaţiile, inclusiv în ţările aliate, a devenit public după dezvăluirile fostului colaborator al NSA, Edward Snowden. În 2002 a fost înfiinţat un minister pentru protecţia teritoriului naţional. Este cea de-a treia instituţie federală, ca mărime, iar sarcina celor aproximativ 200.000 de angajaţi ai săi este să ferească populaţia americană de ameninţarea teroristă. Banii cheltuiţi pentru apărare s-au înmulţit de la 312, 74 de miliarde în 2001 la 682, 45 de miliarde în anul 2012. Dar SUA nu numai că şi-au întărit, înmulţit şi interconectat mai bine serviciile secrete, organele de anchetă şi forţele armate, ci le-au şi extins masiv prerogativele. Totul în baza legii Patriot Act, votată de Congres pe 25 octombrie 2001, încă sub impresia atacurilor din luna precedentă. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Duminica trecută forțele „revoluționare” siriene l-au eliberat pe ziaristul italian Domenico Quirico, dupa cinci luni de captivitate. Mi se pare revelator ce a declarat Quirico in „La Stampa”:
„I carcerieri erano di un gruppo che si professa islamista ma in realtà è formato da giovani sbandati che sono entrati nella rivoluzione perché la rivoluzione oramai è di questi gruppi che sono a metà tra il banditismo e il fanatismo.”
http://www.lastampa.it/2013/09/10/esteri/il-racconto-di-domenico-quirico-io-tra-bombe-fughe-e-umiliazioni-zkKhtCQSKkvLZOxHfADAlO/pagina.html
„Răpitorii noștri aparțineau unui grup care se pretindea a fi islamist, dar care, în realitate, este format din tineri inadaptați care au aderat la revoluție pentru că revoluția ține acum de aceste grupuri care sunt la jumătatea distanței dintre banditism și fanatism.”
Destul de clar, nu?
Articolul DW precizeaza ca lupta contra terorismului a inceput dupa atacurile din 9 sep si ca prezumtivul planificator al atentatelor a fost Bin Laden.
In schimb, descrie mai pe larg evolutia luptei contra terorismului, amintind de drone si ajungand pana la Snowden.
Practic, din articol nu rezulta prea clar cine sunt teroristii.
De asemenea, nu am inteles daca Congresul SUA este sau nu de acord, rezulta din articol ca mai mult nu.