Ştiri Externe: 10 august 2013 / Recuperatorul în frac
| 10/08/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Iniţiativă germană pentru securizarea e-mail-urilor, în contextul scandalului de spionaj. Principalii trei furnizori de mesagerie electronică din Germania, printre care şi Deutsche Telekom, care a deţinut monopolul, au anunţat vineri încheierea unui parteneriat pentru securizarea traficului comun de e-mail-uri, pe fondul îngrijorărilor utilizatorilor privind spionajul american, transmite AFP. Deutsche Telekom, GMX şi Web.de, ultimele două – filiale ale 
companiei germane United Internet, vor cripta de acum înainte toate mesajele care circulă între ele. Acest lucru va viza atât conţinutul e-mail-urilor, cât şi identitatea expeditorului şi a destinatarului. Domeniile de internet t-online.de (Deutsche Telekom), web.de şi gmx.de reprezintă împreună două treimi din conturile private de mesagerie electronică folosite în Germania, adică peste 50 de milioane de conturi, potrivit celor două grupuri. Pe fondul dezvăluirilor privind spionajul practicat în Europa de serviciile secrete americane, utilizatorii sunt ‘profund destabilizaţi’ în ceea ce priveşte confidenţialitatea mesajelor lor, a explicat şeful Deutsche Telekom, Rene Obermann, în cadrul unei conferinţe de presă la Berlin de prezentare a proiectului denumit ‘Email made in Germany’. Participanţii şi-au exprimat dorinţa ca şi alţi operatori să se alăture iniţiativei, având deja loc discuţii în acest sens, a precizat Obermann. Celelalte servicii de e-mail folosite cu predilecţie de germani sunt cele ale grupurilor americane Google şi Yahoo.Agerpres
The New York Times: Putin vrea să stimuleze economia eliberând oamenii de afaceri din gulaguri. Preşedintele Vladimir Putin vrea să stimuleze economia oferind amnistie unora dintre cei 110.000 de oameni de afaceri încarceraţi în Rusia, unde probabilitatea ca un antreprenor să fie închis 
în sistemul de colonii penale, gulagurile din trecut, este mai mare decât în cazul infractorilor obişnuiţi. Peste 110.000 de persoane sunt închise în Rusia pentru “delicte economice”, din circa trei milioane de liber-profesionişti şi proprietari de afaceri mici şi mijlocii. Alţi 2.500 de oameni se află în închisoare în aşteptarea proceselor pentru infracţiuni din această categorie, precum fraudă, delapidare, fals şi evaziune fiscală, potrivit unui articol postat pe blogul cotidianului american New York Times (NYT). În contextul încetinirii economiei Rusiei, preşedintele Putin a elaborat un plan pentru a resuscita activitatea economică: eliberarea unora dintre oamenii de afaceri din închisori. “Aşa ceva poate fi de înţeles în contextul situaţiei din Rusia”, a declarat Boris Titov, consilier al lui Putin responsabil de supravegherea programului de amnistie. Măsura preşedintelui rus este, chiar şi după standardele recesiunii globale, o încercare neobişnuită de a revigora economia, scrie NYT. Amnistia este necesară, afirmă Titov, pentru că guvernul a reacţionat “prea agresiv” în privinţa ameninţării crimei organizate şi inechităţii privatizărilor, intentând procese prea uşor în timpul primilor 12 ani în care Putin a deţinut puterea ca preşedinte şi premier. Economia Rusiei are, într-adevăr, nevoie de ajutor, scrie cotidianul american, după ce în primul trimestru creşterea a încetinit la 1,6% din cauza evoluţiei preţului petrolului. În acest climat economic, puţini ruşi sunt dispuşi să deschidă o nouă afacere, care să creeze locuri de muncă şi venituri pentru guvern. Putin a transmis unor directori de companii prezenţi la un forum economic, inclusiv Michael Corbat de la Citigroup şi Jeffrey Immelt de la General Electric, că eliberarea oamenilor de afaceri ar ajuta economia. Articolul original din NYT si Integral aduce Mediafax.
Creştinii sirieni trebuie să se convertească la Islam sau să plătească o taxă de „protecţie”. Altfel, sunt ucişi. n decorul războiului civil din Siria se dă o altă bătălie: comunitatea creştină, care reprezintă 10% din populaţie, este persecutată zi de zi de jihadiştii care, în lupta lor cu regimul lui Bashar al-Assad, ocupă tot mai multe teritorii. Sub noua domnie, creştinii au mai multe variante: pot plăti o taxă de „protecţie” ca să-şi păstreze religia, pot fugi din localitate, se pot converti la Islam sau pot muri de mâna islamiştilor. În Siria, comunitatea creştină, ameninţată în prezent de grupări radicale rebele, 
numără două milioane de oameni şi este compusă, în principal, din Biserica Greco-Ortodoxă a Antiohiei şi Biserica Greco-Catolică Melkite. Siria nu este o ţară care are o religie de stat şi, de aceea, creştinii, deşi sunt minoritari, nu sunt discriminaţi de guvern. Poate de aceea acestora le e mai frică de forţele rebele decât de armata lui al-Assad. La rândul lor, rebelii, o denumire generică pentru „mozaicul” de grupări care luptă împotriva regimului sirian, consideră creştinii ca fiind de partea cealaltă a baricadei, îi văd drept nişte colaboratori ai guvernului de la Damasc. „Creştinii sunt speriaţi de miliţiile islamiste şi se tem că, în cazul în care acestea vor câştiga, nu-şi vor mai putea practica religia şi vor fi nevoiţi să părăsească ţara. De îndată ce au ajuns în Alep, gherilele islamiste, aproape toate din afara ţării, au preluat controlul asupra moscheelor. În fiecare vineri, un imam lansează mesajul lor de ură, cerând populaţiei să omoare pe oricine care nu practică religia profetului Mohamed. Folosesc tribunalele ca să îi condamne de blasfemie. Cine nu gândeşte ca ei plăteşte cu viaţa”, explică arhiepiscopul De când salafiştii de la Frontul Al-Nusra au preluat controlul asupra mai multor oraşe siriene, islamiştii le permit creştinilor să se întoarcă în oraş numai dacă trec la Islam. Altfel, sunt ucişi, potrivit unor mărturii culese de site-ul „Christian Today”. „Totul acum se află în mâinile Jabhat al-Nusra. Toţi musulmanii au rămas acolo, dar dacă vreun creştin vrea să se întoarcă, trebuie să treacă la Islam, pentru că altfel e ucis”, a povestit un refugiat sirian despre situaţia din oraşul al-Thawrah. Integral in Adevarul
Campanie electorală apatică în Germania. La 22 septembrie vor avea loc în Germania alegeri parlamentare. În cursa pentru mandate de deputaţi în Bundestag (camera inferioară a parlamentului federal) sunt înscrise 34 de formaţiuni politice. Campania electorală a început în această săptămînă, iar oraşele au fost împînzite de afişele diferitelor partide. Sondajele indică o victorie a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), prezidată de Angela Merkel. La începutul acestei săptămîni au apărut în mai toate localităţile din Germania, afişele electorale ale formaţiunilor politice care vor participa la scrutinul din 22 septembrie. Deşi campania electorală, practic, a şi început, în afară de afişe 
sau de cîteva declaraţii ale unor politicieni, difuzate pe diferitele canale ale radio-televiziunii, peste tot domneşte linişte. Desigur, această atmosferă atipică pentru o campanie electorală se explică şi prin faptul că protagoniştii principali ai partidelor, cît şi candidaţii pentru un mandat parlamentar se află în vacanţă. Se pare că partidelor înscrise în cursa electorală pentru Bundestag le lipsesc pînă şi subiectele percutante care ar trezi electoratul din letargie. Partidul Social-Democrat (SPD) a încercat în ultimele zile să cîştige ceva capital politic, mizînd pe scandalul interceptărilor practicate de serviciul secret american, NSA, şi relaţiile cu Serviciul Federal de Informaţii (BND), însă marele public pare mai degrabă dezinteresat de acest subiect. Mai mult, Uniunea Creştin-Democrată (CDU) a încercat să contracareze loviturile partidului rival, SPD, arătînd că bazele intensificării colaborării între serviciul american şi cel german s-au pus, de fapt, după 2001 cînd în fruntea guvernului federal se afla social-democratul, Gerhard Schröder. Programele electorale ale marilor partide de centru dreapta şi centru stînga nu prezintă deosebiri fundamentale. Singura diferenţă mai pronunţată între creştin-democraţi şi aliaţii lor liberali (din FDP – cel de-al 3-lea partid pe lista formaţiunilor mai jos anexată), pe de o parte, şi social-democraţi şi ecologişti (nr. 5 pe lista anexată), pe de altă parte, constă în faptul că cele două formaţiuni aliate ar vrea să ridice impozitele pe veniturile „milionarilor”. Creştin-democraţii şi liberalii nu agrează această idee. Programele celorlalte 28 de partide sunt variaţiuni mai mult sau mai puţin radicale ale unor teme care apar şi la primele 6 partide care au o şansă reală să intre în viitorul Bundestag. Diferenţele sunt exprimate în diversele programe ale celor 28 de partide fără şanse într-un limbaj strident, colorat ideologic, de multe ori situat la marginea legalităţii. Astfel, partidele radicale de stînga, cum ar fi formaţiunea maoistă care-şi spune Partid Marxist-Leninist din Germania (MLPD, nr. 18 pe lista anexată), cel troţchist care-şi zice Partid al Egalităţii Sociale, secţie a Internaţionalei a 4-a (PSG, nr. 20 pe listă), Partidul Comunist German (DKP, nr. 33 – nu este identic cu Partidul Comunist din Germania, KPD, care nu va participa la scrutin, deşi fusese admis de către biroul electoral central) lansează sloganuri cu iz revoluţionar ca să se afle-n treabă. Aceste grupări nu joacă niciun rol în Germania, şi lumea află despre existenţa lor doar cu prilejul alegerilor cînd împînzesc oraşele cu afişele lor. Integral la RFI
El Cobrador del Frac – vânzătorii de ruşine, afacere de mare succes în Spania ultimilor ani. Recesiunea prelungită din Spania, a cincea mare economie din Europa, care încă se resimte după prăbuşirea pieţei imobiliare, a reprezentat o oportunitate uriaşă pentru o anumită companie. El Cobrador del Frac vinde ruşine: creditorii pot apela la serviciile companiei pentru a face de râs datornicii. Spania a fost zguduită în acest an de mai multe scandaluri de corupţie vizând lideri politici şi influenţi oameni de afaceri, cuvântul cheie 
pentru protestatarii indignaţi fiind neruşinarea. O companie a reuşit însă să transforme ruşinea într-o afacere de mare succes, bucurându-se de prosperitate nesperată în aceste vremuri tulburi. “El cobrador del frac”, sau recuperatorul în frac, îi urmăreşte pe marii datornici în drumurile lor zilnice cu unicul scop de a-i face de râs.Astfel, un bărbat îmbrăcat în frac negru, cu joben negru, servietă neagră şi ochelari de soare opaci, cu lentile negre, apare în faţa biroului şi locuinţei datornicului sau vine lângă masa acestuia la restaurant, indicând astfel celor din jur că acea persoană nu şi-a respectat contractele semnate. “Figura cobradorului este bine cunoscută, el nu trebuie să spună nimic. Tot ce trebuie să facă este să stea acolo. Nu i se adresează niciodată subiectului. Doar îi înmânează o carte de vizită”, comentează pentru The Guardian Juan Lorca, manager al departamentului din Barcelona al companiei El Cobrador del Frac, care şi-a deschis numeroase sucursale în Spania şi Portugalia şi vânează de 25 de ani datornicii. Afacerile companiei au crescut cu 40% în ultimii cinci ani, după un val de falimente în economia spaniolă.”Suntem una dintre puţinele companii spaniole care se bucură de creşterea afacerilor”, spune Lorca. Ideea a apărut în Ecuador, unde un grup de oameni de afaceri au decis să-şi facă de râs datornicii angajând un bărbat să îi urmărească deghizat în găină. Alte companii concurente apărute în Spania pe trena El Cobrador del Frac trimit oameni deghizaţi în călugări, urşi sau toreadori. Elementul comun al costumaţiilor este servieta neagră. Lorca spune că aproape toţi clienţii săi sunt companii care încearcă să-şi recupereze banii de la alte firme. Creanţa minimă necesară pentru a contracta serviciile recuperatorilor în frac este de 1.000 de euro, iar compania are un departament special care se ocupă de datorii mai mari de 100.000 euro. “Avem clienţi care au de încasat milioane, iar aceste cazuri se înmulţesc”, notează omul de afaceri. Compania lucrează fie cu un comision fix, fie pe baza unui procent din sumele recuperate, şi se laudă cu o rată de succes de 80%. Firmele de profil nu sunt constrânse încă de reglementări, dar metodele lor pot constitui hărţuire. Conştient de aceste critici, Lorca susţine că El Cobrador del Frac nu urmăreşte decât “persoane care au posibilitatea să-şi plătească datoriile, dar aleg să nu o facă”. “Nu urmărim oameni care nu au bani, ci spre exemplu pe cei pe care îi bănuim că şi-au ascuns banii în firme paravan”, afirmă el. Aduce integral ZF
SUA şi Occidentul, în impas. America şi Occidentul se află, diplomatic, în dificultăţi majore. E timpul ca responsabilii apuseni să încerce să descopere cauzele acestor greutăţi. În timp ce în Germania campania electorală riscă să coboare din nou la tema de subsol a antiamericanismului, de această dată prin intermediul scandalului disproporţionat generat de dezvăluirile cu privire la excesul culegerilor de date de către NSA, America stârneşte îngrijorări legitime. Pe Bătrânul Continent alarma e de rigoare în rândul tuturor celor conştienţi că nicăieri în lumea globalizată democraţia şi libertatea nu se pot lipsi de ajutorul american. 
Şi că, dacă nu vrea să ajungă la cheremul Moscovei, al Chinei comuniste şi încă şi mai vulnerabilă în faţă ameninţării teroriste decât e oricum, Europa nu se poate dispensa de cooperarea transatlantică. În alertă se arată, bunăoară, şi Klaus-Dieter Frankenberger. Editorialistul ziarului conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung scoate în evidenţă lunga serie de eşecuri politice externe înregistrate de preşedintele american Obama în timpul acestui al doilea mandat al său. Potrivit lui, „SUA se lovesc din ce în ce mai frecvent de limitele puterii şi influenţei lor”. Într-adevăr, departe de a-şi justifica premiul Nobel pentru Pace, obţinut ca un soi de cec în alb, şeful statului american se află în faţa unei serii de grave insuccese, în special în raporturile ruso-americane. Într-un fiasco rar pentru diplomaţia SUA s-a transformat şi Orientul Mijlociu.Dezastrul s-a materializat între altele în politica SUA faţă de regimul dictatorului sirian Assad, cel susţinut de Moscova, de chinezi, de iranieni şi de organizaţiile extremiste aflate în solda Teheranului, precum de pildă gruparea teroristă şiită Hizbullah. Deşi a devenit unul dintre cei mai sângeroşi asasini în masă din istorie, Assad continuă să dea cu tifla americanilor şi revendicării lor de a se retrage de la putere. Nu mai puţin catastrofal e bilanţul egiptean al diplomaţilor din Washington. Care s-au văzut apostrofaţi de proprii lor aliaţi europeni, când Departamentul de Stat american, revenit la un oarecare realism de la tezismul de stânga al diplomaţiei din epoca Hillary Clinton-Susan Rice, a salutat debarcarea islamiştilor de la Cairo. Înlăturarea, ca un soi de “rău mai mic”, a lui Mohamed Morsi, omul Frăţiei Musulmane şi a regimului său islamist de la putere, un demers în măsură să repună Egiptul pe drumul democraţiei, fusese elogiată ca atare de şeful diplomaţiei americane Kerry. În răstimp, partenerii germani ai Washingtonului, mai purişti, se distanţaseră de americani şi avertizaseră că un puci rămâne un puci, indiferent dacă se îndreaptă împotriva unui regim islamist sau nu. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
