Europa: 7 Martie 2013 / Nici Franţa nu-l “iubeşte” pe Ponta
| 07/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Franţa se opune stabilirii unui termen pentru admiterea României şi Bulgariei în Schengen. Franţa se opune, în prezent, alături de Germania şi Olanda, stabilirii unui termen pentru aderarea României şi Bulgariei la Schengen, afirmă surse europene citate de site-ul publicaţiei austriece Osterreich. Conform surselor comunitare citate de cotidianul austriac 
Osterreich, Franţa, Germania şi Olanda sunt nemulţumite de eforturile insuficiente pentru combaterea corupţiei în România şi Bulgaria. Potrivit cotidianului, Austria nu se opune admiterii celor două state în Schengen, dar ar prefera o aderare etapizată. La rândul ei, Finlanda a anunţat miercuri dimineaţă că va bloca aderarea României şi Bulgariei la Schengen, conform postului public de televiziune YLE. Potrivit unui oficial din cadrul Preşedinţiei irlandeze a UE, Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne, care se va desfăşura joi şi vineri, nu va lua nicio decizie privind aderarea României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, din cauza opoziţiei mai multor state membre. “Nu va exista niciun vot şi nicio decizie”, a comunicat preşedinţia irlandeză a Consiliului UE. “Deocamdată, nu există consens” pentru integrarea României şi Bulgariei deoarece “mai multe state au rezerve şi preocupări”, a precizat o sursă din cadrul preşedinţiei irlandeze. “Dosarul nu va putea fi soluţionat de preşedinţia irlandeză şi va trece la Lituania”, care va deţine preşedinţia Consiliului UE începând din iulie, adaugă sursa citată. O reuniune a ambasadorilor statelor UE era programată miercuri seara la Bruxelles în încercarea de a se găsi o soluţie la actuala criză, conform unor surse diplomatice. Mediafax
Grupul de la Vişegrad anunţă crearea unei unităţi comune de luptă în cadrul UE. Merkel şi Hollande, prezenţi la reuniune. Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez François Hollande sunt oaspeţii speciali ai summitului de la Varşovia. “Unitatea ar putea fi utilizată în afara frontierelor UE pentru operaţiuni de menţinere a păcii, de prevenire a conflictelor armate 
şi de gestiune a crizelor”, potrivit documentului. Polonia va asigura “rolul cadru” al unităţii, supranumite V4 EU BG (European Union Battlegroup), cu referire la cele patru ţări ale Grupului de la Vişegrad, un club informal creat în 1991. “Unitatea va avea de la 2.000 la 3.000 de militari, inclusiv 1.000 de militari polonezi”, a precizat pentru AFP purtătorul de cuvânt din cadrul Ministerului polonez al Apărării, Jacek Sonta. Ea va fi constituită în special din unităţi de infanterie şi de sprijinire a luptelor. Unitatea ar putea fi mobilizată la cererea Consiliului Uniunii Europene pe o rază de 6.000 de kilometri de la Bruxelles. Ea ar trebui să atingă capacitatea de luptă la orizontul lui 2015 pentru a fi mobilizată în prima jumătate a anului 2016, a precizat purtătorul de cuvânt. Grupul de la Vişegrad, un club select din care fac parte Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria, nu i-a mai găzduit niciodată în mod simultan pe liderii german şi francez. Summitul de miercuri vizează să pregătească un Consiliu European care va fi consacrat, în decembrie, consolidării Europei Apărării. Miniştrii Apărării din cele şase state prezente urmează să adopte o declaraţie comună. O sursă din anturajul preşedintelui Hollande afirmă că este vorba despre „ientificarea lacunelor“ Apărării Europene, tragerea unor concluzii în urma operaţiunilor efectuate în ultimii ani în Africa sau Balcani. Este vorba, totodată, despre o continuare a reflecţiei asupra unei „baze industriale şi tehnologice a Apărării” comune, considerate la Paris “o miză a independenţei tehnologice“. Intervenţia în Mali a relevat din nou urgenţa consolidării apărării europene“, a subliniat o sursă de la Palatul Elysée. Potrivit premierului polonez Donald Tusk, a cărui ţară asigură din vară preşedinţia Grupului de la Vişegrad, această reuniune este „crucială pentru această regiune din lume“. Prima putere militară europeană, Marea Britanie, nu a fost, totuşi, invitată. Cei şase urmează să analizeze, porivit Parisului şi „factori ai competitivităţii“ economiei europene, înaintea summitului prevăzut săptămâna viitoare la Bruxelles. Adevarul
Revista Presei de la Deutsche Welle
Inceputul lunii martie nu pare a fi un timp propice pentru stânga globală şi pentru stânga pură şi dură, pentru colectivişti, socialişti radicali şi antidemocraţi.
Unele ziare marchează scurgerea a 6 decenii de la decesul lui Stalin, altele comentează căderea altui idol, în speţă consecinţele morţii recente a emulului său latino-american, Hugo Chavez, considerat de mulţi, şi în Germania, o „icoană a stângii”.
În Europa, exponenţii socialismului de sorginte 68-istă văzuseră în Chavez mai puţin un lider corupt şi autoritar cu priză la gloată şi respingătoare veleităţi de dictator naţional-comunist, cât un soi de Robin Hood. Pentru mulţi amatori de castrism, epigonul venezuelean al lui „maximo lider” de la Havana fusese un idol al „incluziunii” păturilor defavorizate într-o societate latino-americană blocată în mult hulitul capitalism.
În realitate, mulţi comentatori se arată conştienţi că Hugo Chavez nu se mulţumise să-şi conducă autoritar propriul popor, să-l polarizeze şi să-l scindeze în fel şi chip şi că se folosise de bogăţia în petrol a ţării sale nu pentru propăşirea naţiunii şi educarea ei, ci pentru a-şi exporta agresivul stângism.
În plus, Chavez se împrietenise, pe bază de antiamericanism virulent, cu cele mai sinistre figuri extremiste din lumea islamică, între care şi cu preşedintele iranian, negaţionistul Holocaustului Ahmadinedjad. Printre bunii săi prieteni se număraseră şi locatarii de la Kremlin, şi dictatorul bielorus Lukaşenko, şi ultra-sângerosul tiran sirian Bashar al Assad.
Pentru amicii săi ideologici era mumă, ca şi pentru „membri familiei sale, dotaţi cu posturi politice, precum şi pentru jurnaliştii constituind oştirea sa de aplaudaci”, după cum relevă ziarul Die Welt. Cu toţii s-au văzut răsplătiţi generos din bogăţia de ţiţei a ţării.
În schimb, potrivit cotidianului berlinez, era ciumă „pentru reporterii critici, ale căror posturi de televiziune îşi vedeau licenţele de emise retrase”.
Acelaşi ziar mai scrie că, după cei 13 ani de chavism „rămâne în urmă nu doar o ţară divizată, ci şi una cu o economie putredă, cu o industrie petrolieră caducă, şchiopătând mult în urma standardelor tehnice şi ecologice internaţionale. Dovada vizibilă a acestei stări de lucruri sunt poluatul lac Maracaibo şi devastatoarea deflagraţie care a distrus o gigantică rafinărie acum câteva luni. Criminalitatea şi violenţa au explodat în toată ţara şi au ajuns (sub Chavez) să scape de sub control în Capitala Caracas”.
Dar şi unele oraşe germane se plâng că s-ar confrunta, din pricina imigraţie din sud-estul Europei, cu o situaţie ce-ar risca „să scape de sub control”. În context, ziarul de mare tiraj Bild publică un catalog de 6 note menite să elimine din discuţie erori, mituri şi gogoşi. Între ceea ce numeşte cele „6 adevăruri” ziarul relevă că „nu există o imigraţie în masă”, şi că 80 la sută din români şi bulgari nou veniţi îşi câştigă traiul muncind cinstit.
Popularul ziar mai consemnează că mulţi dintre imigranţi sunt săraci, şi notează că, într-adevăr, rata criminalităţii a crescut în ultimii 6 ani, iar statisticile poliţiei nu discern între romi şi români. În plus, popularul cotidian relevă că sărăcia e net mai mare în România şi Bulgaria decât în Germania şi că romii din cele două ţări sunt discriminaţi şi marginalizaţi suplimentar.
Bild trimite la declaraţia unui expert care sugerează că rezolvarea chestiunii ar trebui să ţină de forurile europene, în condiţiile în care oraşele germane nu pot rezolva singure problemele sociale din sud-estul Europei. În fine, ziarul mai atrage atenţia asupra analfabetismului care afectează aproape jumătate din romi şi a nevoii de şcolarizare, ca demers pentru spargerea cercului vicios. Deutsche Welle
Va reveni oare Nicolas Sarkozy în viaţa politică? Potrivit revistei „Valeurs actuelles” fostul preşedinte francez Nicolas Sarkozy ar putea reveni în arena politică din cauza „gravităţii situaţiei”. Speculaţiile lansate în jurul acestei posibile reveniri demonstrează că de fapt interesatul „testează” terenul, politica rămînînd principalul său centru de interes. Dacă ar fi să dăm crezare acestei reviste considerată foarte de dreapta, Nicolas Sarkozy n-ar avea efectiv intenţia de a reveni în viaţa politică decît dacă… l-ar obliga Franţa. Altfel spus în cazul în care o gravă deteriorare a situaţiei economice ar cere o „intervenţie hotărîtă”. După înfrîngerea sa la prezidenţialele de pe 6 mai 2012, Nicolas Sarkozy s-a arătat destul de discret în materie de declaraţii. Ceea ce nu înseamnă că un anume „lobby” nu lucrează pentru el, fie prin organizarea unor sondaje, fie prin distilarea unor comentarii făcute de fostul şef de stat. Agenţia France Presse evocă de exemplu, într-o depeşă, un sondaj conform căruia Nicolas Sarkozy ar fi candidatul ideal al dreptei la alegerile prezidenţiale din 2017. Acest tip de sondaj mai pune însă în lumină un lucru, şi anume că societatea franceză este una obsedată de acest scrutin şi de veşnica întrebare: „cine va fi următorul preşedinte?” Cu cît se acumlează problemele reale şi devine mai gravă situaţia economică sau cea legată de şomaj, cu atît mediile de informare şi comentatorii speculează şi fantasmează asupra „omului providenţial potenţial” capabil să le rezolve în viitor. Fostul prim ministru François Fillon, care şi-a anunţat în mod clar ambiţiile prezidenţiale, reacţionează la aceste speculaţii spunînd: pentru moment ceea ce contează este ca dreapta să aibă un program clar, vom vedea mai tîrziu pe cine distribuim în rolul de candidat ideal. Iar actualul prim ministru socialist Jean-Marc Ayrault consideră că aşa-zisele „dificultăţi” ale Franţei care l-ar putea determina pe Nicolas Sarkozy să revină în politică nu sunt „străine” de modul în care şi-a exercitat el mandatul. Să mai notăm şi acest comentariu pe care l-a făcut Sarkozy în legătură cu politica dusă în Mali de François Hollande: fostul preşdinte consideră că actualul a comis o greşeală trimiţînd trupe franceze într-o ţară care nu are guvern. RFI
Bild: 80% dintre românii și bulgari din Germania își câștigă traiul muncind cinstit. Unele oraşe germane se plâng că s-ar confrunta, din pricina 
imigraţiei din sud-estul Europei, cu o situaţie ce-ar risca „să scape de sub control”, dar, în context, ziarul de mare tiraj Bild publică un catalog de 6 note menite să elimine din discuţie erori, mituri şi gogoşi, relatează Deutsche Welle, în revista presei de azi. Între ceea ce numeşte „Cele 6 adevăruri”, ziarul relevă că „nu există o imigraţie în masă”, şi că 80% dintre românii şi bulgarii nou veniţi îşi câştigă traiul muncind cinstit. Ziarul mai consemnează că mulţi dintre imigranţi sunt săraci, şi că, într-adevăr, rata criminalităţii a crescut în ultimii 6 ani, iar statisticile poliţiei nu discern între romi şi români. În plus, cotidianul relevă că sărăcia e net mai mare în România şi Bulgaria decât în Germania şi că romii din cele două ţări sunt discriminaţi şi marginalizaţi suplimentar. „Bild” trimite la declaraţia unui expert care sugerează că rezolvarea chestiunii ar trebui să ţină de forurile europene, în condiţiile în care oraşele germane nu pot rezolva singure problemele sociale din sud-estul Europei. În final, ziarul atrage atenţia asupra analfabetismului, care afectează aproape jumătate din romi, şi a nevoii de şcolarizare, ca demers pentru spargerea cercului vicios. EVZ.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
