Europa: 5 Martie 2013 / Trădări la Chişinău
| 05/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Criza face din Germania un magnet pentru imigranţii din UE care caută un loc de muncă. Dar aici au parte de surprize neplăcute. Rezistenţa la criză a făcut din Germania un miraj şi o Mecca pentru imigranţii din ţările europene, mai ales cele afectate de şomaj extrem, dar când aceştia ajung acolo au parte de surprize şi tot mai mulţi muncitori necalificaţi se plâng că muncesc prea mult şi sunt plătiţi prea puţin. Uniunile sindicale cer introducerea unui 
salariu minim de 8,50 euro pe oră, în condiţiile în care Germania, cea mai mare economie europeană, nu are un salariu minim pe economie. Numărul imigranţilor din Germania creşte continuu. Imigraţia netă a urcat de la 128.000 de persoane în 2010 la 340.000 anul trecut, cei mai mulţi imigranţi venind din ţările din sudul Europei, puternic afectate de criza datoriilor, scrie agenţia Thomson Reuters. În timp ce în restul Europei atenţia este îndreptată către salariile şi bonusurile enorme primite de executivi, germanii sunt nemulţumiţi de condiţiile dificile de muncă care se fac simţite în anumite sectoare ale economiei după implementarea reformelor pentru flexibilizarea pieţei muncii în 2005. De atunci, rata de angajare a crescut, iar acum rata şomajului ajustată sezonier este de 6,8%, printre cele mai mici de după reunificarea ţării, notează Financial Times. În plus, numărul locurilor tradiţionale de muncă, pentru care angajatorul plăteşte contribuţiile la asigurările sociale, a crescut cu peste 7%, iar numărul aşa-ziselor locuri de muncă atipice a crescut cu o cincime – germanii au anumite locuri de muncă scutite de taxe şi care oferă un salariu de aproximativ 450 euro pe lună. Pe această piaţă atipică lucrează circa 900.000 de persoane. Un exemplu pentru înrăutăţirea condiţiilor de pe piaţa muncii din Germania este cazul Sabrinei Decker, angajata unui call-center. Ea câştiga la început 1.100 euro pe lună, însă recent angajatorul a forţat-o să semneze un nou contract conform căruia este plătită cu 40 eurocenţi pentru un apel procesat. Decker lucrează câte 12 zile consecutiv şi apoi are două zile libere, la un salariu mai mic de 1.000 euro. Posturile slab plătite din Germania reprezintă în prezent 22% din piaţa forţei de muncă, la fel ca în Marea Britanie, cu două puncte procentuale mai mult decât în 2006 şi cu cinci puncte procentuale peste media UE, potrivit datelor Eurostat. Integral aduce Ziarul Financiar
Primul martir al „primăverii bulgare“.Tânărul Plamen Goranov, care şi-a dat foc în faţa Primăriei din Varna, în semn de protest faţă de corupţia şi proasta gestiune a oraşului, a decedat. Plamen Goranov, în vârstă de 26 de ani, a fost declarat primul martir al revoluţiei bulgare. El şi-a dat foc în 20 
februarie, pentru că primarul Varnei, Kiril Iordanov, căruia i-a cerut demisia pe motiv de corupţie şi proastă gestiune, nu a reacţionat în nici un fel. În pofida reacţiei rapide a unor trecători, Plamen a ajuns la spital cu arsuri grave pe 80% din suprafaţa corpului. Tânărul a devenit erou pe reţelele de socializare, iar sute de oameni au donat sânge pentru salvarea lui. Goranov s-a implicat activ în recentele proteste anti-austeritate de la Varna, al treilea oraş ca mărime din Bulgaria. n 18 februarie, el a scris pe pagina sa de Facebook, sub fotografia unui revoluţionar bulgar pentru independenţă din secolul XIX, îndemnuri de genul: „Fără revoluţie, suntem pierduţi“, „Avem nevoie de acţiune, nu numai de cuvinte“. În 17 februarie, Plamen se lăuda pe Facebook: „Tocmai am cumpărat vopsea. Când vânzătorul a aflat că voi picta cu ea lozinci pentru protestatari mi-a făcut reducere 20%“. Cu o zi înainte, tânărul îşi anunţase participarea la demonstraţii: „Acum nu se mai pune problema doar a preţului la energie electrică, este vorba de viitorul ţării“, nota Plamen. Duminică, aproximativ 70.000 de persoane au ieşit pe străzile Varnei, rugându-se pentru sănătatea tânărului şi cerând demisia primarului Kiril Iordanov. Într-o încercare de a-şi salva imaginea, partidul de centru dreapta al premierului Boiko Borisov a anunţat duminică că îşi retrage sprijinul politic pentru Iordanov şi că îl îndeamnă să demisioneze. Primarul Varnei a spus că are nevoie de timp înainte să-şi anunţe decizia. Aduce Adevarul
Chişinău: Majoritatea deputaţilor declară că vor vota marţi moţiunea de cenzură împotriva guvernului. Moţiunea de cenzură împotriva guvernului de la Chişinău, de centru-dreapta, iniţiată de opoziţia comunistă, care va fi examinată marţi de parlament, va fi susţinută de majoritatea deputaţilor. Partidul Democrat al preşedintelui parlamentului, Marian Lupu, a anunţat luni seara, după o şedinţă de aproximativ patru ore, că va vota moţiunea, dacă până marţi Vlad Filat nu-şi prezintă demisia. ‘Dacă 
premierul Filat nu-şi dă demisia benevol, cu votul unanim am decis că întreaga fracţiune va vota pentru demiterea premierului Filat’, a declarat Lupu după reuniunea conducerii formaţiunii, care a făcut parte din Alianţa pentru Integrare Europeană şi are membri în guvern. Pe parcursul zilei de luni şi alţi şase deputaţi neafiliaţi au anunţat că vor susţine moţiunea. În această situaţie, moţiunea are susţinerea, cel puţin declarativă, a 54 de deputaţi, pentru aprobarea acesteia fiind necesare 51 de voturi. În acelaşi timp, Partidul Liberal Democrat al premierului Filat şi Partidul Liberal s-au declarat împotriva moţiunii. Aceasta a fost înregistrată în contextul unui scandal fără precedent în rândurile Alianţei pentru Integrare Europeană şi al unui şir de atacuri reciproce între partidele conduse de Filat şi Lupu. Aşa-numitul guvern Filat II a fost învestit la 14 ianuarie 2011, la două săptămâni după formarea coaliţiei de guvernare. Deşi cele trei partide membre ale Alianţei se declară dispuse pentru dialog, nu se ştie dacă acesta va fi posibil după demiterea guvernului, mai ales că Lupu a afirmat de câteva ori că formaţiunea sa nu va mai accepta un nou executiv condus de Filat. În aceste condiţii, la Chişinău se discută tot mai des despre un posibil nou scrutin parlamentar, care ar fi al patrulea în ultimii patru ani. Agerpres.
Drumul României către braţele deschise ale Rusiei. Ce se poate ascunde în spatele „derapajelor” cu privire la Schengen ale unor demnitari români precum Titus Corlăţean? Dar îndărătul poziţiei germane? Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist. Dezminţirile salutare ale preşedintelui Traian Băsescu n-au mai putut schimba impresia deplorabilă generată de bâlbele şi deraierile diplomaţilor şi politicienilor din guvern. După ce şeful diplomaţiei române a făcut-o de oaie, a ratat prilejul de a-şi rectifica gafa şi a recidivat: „Decizia pe Schengen nu e a Germaniei, ci a unei părţi a guvernului creştin-democrat“ a 
spus el, textual, încercând să vâre zâzania în cabinetul federal. Ceea ce asupra guvernului de centru-dreapta de la Berlin n-are cum să aibă alt efect decât să potenţeze impresia oricum deplorabilă generată de lungul şir de inadecvări ale actualului executiv de stânga de la Bucureşti. Întăririle succesive ale aberaţiei lui Titus Corlăţean, potrivit căreia pe români nu i-ar mai prea interesa, chipurile, aderarea la Schengen, s-au succedat în ritm de foc de pistol automat, constituind contribuţia notabilă a celor mai de vază personalităţi ale puterii. Între vocile cuprinse de isteria datului cu flit în direcţia aderării la Schengen s-au înghesuit, pe lângă cea a premierului, glasul spart după o somnolenţă excesivă al şefului Senatului, precum şi cele, nu mai puţin ultranaţionaliste, antieuropene şi populiste ale deţinătorilor unor portofolii cheie. De pildă glasul ministrului PNL-ist de interne, Stroe: “Germania a pierdut ocazia să tacă”. Şi cel al ministrului apărării. Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut.
Evident, afirmaţia că pe români nu i-ar mai interesa ceea ce, de fapt, le iscă de multă vreme o maximă luare-aminte e pur şi simplu mincinoasă. E falsă de la un cap la altul. E complet alăturea cu drumul. Mulţi români fără de lucru nu doresc să muncească în Rusia, în Ucraina sau în Belarus, ci să-şi câştige pâinea în Germania, Spania, Austria, Franţa şi Italia, deci tocmai în ţările din spaţiul Schengen. Circulaţia fără controale la frontierele acestor ţări, pe scurt, aderarea la acest spaţiu e vitală întru promovarea intereselor românilor. Dar pentru mai-marii USL-işti importante nu sunt interesele românilor, ci ale propriei clientele. […].
Adâncirea integrării în structurile euro-atlantice? Ei aş. De ce să ne intereseze? Ce ne-au dat nouă NATO şi UE? – această retorică întrebare s-a pus şi s-a repus până la saţietate de ani buni în România de către dezinformatorii de profesie aflaţi în solda celor cu pâinea şi cuţitul. Pe care nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3. Nu trebuie în context uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă nu în ultimul rând la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. […] Evident, apropierea de Rusia nu e în sine o ideea rea. E chiar recomandabilă, atâta vreme cât nu e vorba de expansionistul şi autoritarul regim al fostului kaghebist Putin, care a început, vai, să destructureze şi democraţia moldoveană. Poate fi utilă, dacă apropierea de Moscova nu împiedică perpetuarea integrării occidentale a României. Or, declaraţiile rostite la Bucureşti par, tocmai, menite să o torpileze. Să-i instige pe oameni împotriva vestului. Să-i facă să creadă că „occidentul nu ne-ar dori”. Ceea ce, în mod evident, e o monstruoasă gogoaşă, menită să abată atenţia de la monumentalul eşec politic şi economic al puterii USL-iste.
Sigur, Germania se află în plină campanie electorală. Dar decizia germană privind aderarea la Schengen a depins constant, după puciul USL-ist de anul trecut, de raportul Comisiei Europene pe MCV. Care, încă, nu e favorabil. Din cauza aceluiaşi USL şi a politicii puterii în materie de justiţie şi respectare a principiilor statului de drept. Nu e exclus, pe de altă parte, ca îngrijorările exprimate de Asociaţia Oraşelor Germane în legătură cu masivul val de imigraţie a romilor din sud-estul Europei să fi jucat un regretabil rol în decizia ministrului german de interne, de a spune deocamdată nu integrării României în Schengen. E sigur că acest val şifonează în continuare imaginea externă a României şi dă apă la moară populismului german. Care există şi el. […] Că nici şeful Senatului, nici premierul, şi nici principalii săi miniştri n-au înţeles toate acestea, iar declaraţiile lor contravin flagrant intereselor naţionale nu lasă loc decât unui număr de două posibilităţi. Ori domnii cu pricina sunt incompetenţi. Ori vor cu dinadinsul să mute ţara în braţele deschise ale Rusiei. În ambele instanţe Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate. Ar fi imperativă urgenta lor demisie. Integral la Deutsche Welle
Francois Hollande se prăbuşeşte în sondaje. Peste două treimi dintre francezi (68%) şi mai puţin de jumătate (44%) dintre cei care l-au votat pe 
Francois Hollande anul trecut se declară dezamăgiţi de prestaţia acestuia în prima funcţie în stat, potrivit unui sondaj publicat de Le Parisien. Mai mult, circa 51 la sută dintre respondenţi au susţinut că Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte francez care a fost învins în turul doi de Hollande, s-ar fi descurcat mai bine la Palatul Elysee decât actualul şef de stat. În plus, majoritatea francezilor spun că nu cred că şeful statului îşi va onora angajamentele privind reducerea deficitului la trei la sută, inversarea cursului ascendent al şomajului şi, mai ales, menţinerea la nivelul actual a impozitelor plătite de clasa de mijloc, nici în 2013 şi nici chiar până la sfârşitul mandatului său de cinci ani. Un alt sondaj publicat de Reuters dezvăluie că Francois Hollande este cel mai nepopular preşedinte francez din ultimii 30 de ani, cu o cotă de 30 la sută la niciun an de la preluarea funcţiei. EVZ
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
buna dimineata si aici 😀 . apropo de tupeul lui stroe vis a vis de germania : eu sunt curios daca imbecilii astia din usl cunosc care sunt relatiile in Germania ,Rusia si Ungaria. macar o revista a presei sa citeasca si ei cand le da liber felix .
* : relatiile intre
salut Ziggi,
nu trebuie sa te astepti la nimic. Maximul la cel mai rau posibil. 🙁
multi nemti se duc sa lucreze in Austria, pentru salarii mai mari.
Poate, dar mai multi lucreaza in Elvetia. Si multi este un fel de a zice 🙂