Europa: 30 noiembrie 2012 / O dezvoltare europeană în două viteze
| 30/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Planul Comisiei Europene de salvare a euro: O dezvoltare europeană în două viteze condusă de o zonă euro mai independentă şi mai puternică. Zona euro va deveni treptat un fel de entitate statală federală, cu o singură trezorerie, buget unic şi dreptul de a impune taxe şi de a emite în 
comun obligaţiuni. Acesta este viitorul zonei euro în cel mai nou plan al Comisiei Europene, care vede într-o Europă mai federală singura cale de a tăia rădăcinile crizei datoriilor suverane prin care trece uniunea monetară. Dar ca şi planurile anterioare de reformare a zonei euro, acesta se va lovi de opoziţia unor ţări puternice precum Germania, şi ce e mai rău, consfinţeşte o integrare în două viteze a UE, în care economiile bogate se vor distanţa şi mai mult de cele mai slabe, spun criticii. De asemenea, planul presupune modificarea tratatului de constituire a zonei euro, ceea ce va fi greu de obţinut deoarece liderii din zona euro par să fi pierdut noţiunea urgenţei şi au “aţipit la volan” după calmarea pieţelor, scrie AP. Propunerile prezentate de preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barrsoso prevăd un proces de transformare în trei etape şi, spre deosebire de alte planuri pe aceeaşi temă, un calendar. “Avem nevoie de o Uniune Monetară şi Economică adevărată şi mai adâncă pentru a depăşi criza de încredere care afectează economiile şi mijloacele de trai”, a spus oficialul. În prima fază, în următoarele 6-18 luni ar fi creat un fond special bazat pe bugetul UE – “un instrument de competitivitate şi convergenţă” – şi finanţat prin resurse proprii precum o taxă la nivelul UE dedicat statelor din zona euro care vor să-şi reformeze economiile. Ţările cu un deficit bugetar care încalcă regulile UE vor fi obligale să folosească acest instrument, potrivit EUobserver. Co misia prevede, de asemenea, o integrare mai strânsă în privinţa taxelor şi a pieţei muncii în zona euro. Planul prevede, în plus, intro du cerea unei proceduri comune pentru amor tizarea falimentelor bancare – un corolar al proiectului unui supraveghetor unic bancar, notează The Wall Street Journal. Integral in Ziarul Financiar.
Intelectualii francezi, hipnotizaţi de Uniunea Sovietică. La Paris a fost inaugurată pe 28 noiembrie o expoziţie pe tema relaţiilor pe care le-au avut intelectualii francezi cu Uniunea Sovietică în decursul secolului al XX-lea. Expoziţia va fi deschisă până pe data de 11 ianuarie anul viitor şi regrupează 
numeroase documente provenind din arhive desecretizate în Rusia după căderea comunismului. Impresia stupefiantă care se degajă din această expoziţie este aceea a unui caz de hipnoză colectivă istorică. Putem numi astfel modul în care numeroşi scriitori şi intelectuali francezi s-au lăsat fascinaţi nu atât de doctrina comunistă, cât de Stalin şi de Uniunea Sovietică. Fotografiile care sunt expuse la Scoala Naţională Superioară de Arte Frumoase, care găzduieşte manifestarea, sunt uneori siderante. În 1935, scriitorul francez Romain Rolland şi soţia sa se considerau probabil onoraţi să fie fotografiaţi în compania lui Stalin. O fotografie din 1936 ni-l înfăţişează pe marele romancier André Gide vorbind la Moscova de la o tribună la care se afla şi Stalin, cu ocazia funeraliilor lui Maxim Gorki. Pe data de 27 ianuarie ,1953 poetul francez Louis Aragon şi soţia sa Elsa Triolet asistau, la Kremlin, la decernarea premiului Stalin, laureatul fiind Ilia Ehrenburg. Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir, cuplu mitic, reprezentând în anii 60 şi 70 tot ce avea Franţa mai interesant şi mai curajos în materie de filozofie şi literatură, au fost şi ei fotografiaţi extrem de des în cursul numeroaselor lor călătorii efectuate în Uniunea Sovietică… Iar ei nu sunt singurii reprezentanţi ai literelor franceze care în anumite momente ale vieţii au crezut în Uniunea Sovietică, în vocaţia Moscovei de lider istoric. Henri Barbusse, André Bréton, actorul Yves Montand, chiar André Malraux au fost fascinaţi de Revoluţia din Octombrie şi de “opera de construire a socialismului” în Uniunea Sovietică. După cum afirmă numeroşi istorici, precum Lorrain de Meaux, după 1917, mai multe generaţii de intelectuali francezi “au trăit, au muncit şi chiar au visat sub influenţa directă a Uniunii Sovietice”. Iar astăzi arhivele pun în evidenţă în mod clar faptul că Rusia făcea tot posibilul pentru a-i “seduce” pe scriitorii francezi, dar şi pentru a manipula scena literară şi jurnalistică franceză. Este şi motivul pentru care, în momentul când au ajuns în Franţa primele mărturii teribile despre Gulagul sovietic, presa, controlată în mare parte de personalităţi de stânga, nici n-a vrut să audă de respectivele acuzaţii… Unii, precum Malraux, şi-au dat seama încă din anii războiului civil spaniol că Stalin recurgea la un sistem de teroare. Alţii “s-au trezit” după înăbuşirea revoltei din Ungaria, din 1956. Unii au avut nevoie însă de şocul intrării tancurilor ruseşti în Praga, în 1968, pentru a înţelege adevărata natură a Uniunii Sovietice. Apariţia în 1973, a cărţii lui Soljeniţîn “Arhipelagul Gulag” a produs un nou şoc… Sigur, s-ar putea spune că până la urmă, toată stânga franceză a înţeles ce se întâmpla cu adevărat în spatele Cortinei de Fier, dar mai rămâne întrebarea: oare n-ar fi putut fi salvate milioane de vieţi, dacă Partidul Comunist Francez, de exemplu, şi-ar fi permis mai repede o atitudine critică faţă de fratele său mai mare de la Moscova sau dacă întreaga “inteligenţie” franceză ar fi făcut bloc, pentru a denunţa dictatura stalinistă? Aceste întrebări vin prea târziu pentru a mai avea un sens practic, dar organizarea expoziţiei despre care vorbim are o imensă semnificaţie: ea demonstrează cum a fost posibilă spălarea creierelor într-o perioadă istorică plină de speranţe, dar şi de tragedii. Iar creierele care au fost “spălate” nu erau chiar dintre cele mai modeste, erau de fapt minţi care au dat mari capodopere ale literaturii universale. Precum Louis Aragon, indiscutabil, un mare poet francez şi un mare naiv, care de fapt nici nu s-a trezit vreodată şi a crezut până la moarte în comunism. Lenin, în perioada când s-a aflat în efervescenţă revoluţionară, îi numea pe intelectualii din Occident “idioţi utili”. Din punctul său de vedere, aceşti oameni din Vest nu înţelegeau nimic din revoluţie şi din bucătăria ei, ceea ce nu înseamnă că nu puteau fi folosiţi. RFI
Cele mai atractive destinații ale Europei. România nu este pe listă. An de an, Trip Advisor întocmește lista destinațiilor ”pe val” ale lumii, ținând cont de părerile cititorilor. Deși pare, poate, surprinzător, prima poziție în clasementul din acest an este ocupată de Kiev. Capitala Ucrainei a supraviețuit imperiului mongol, celui de-al doilea război mondial, Cernobâlului, dar și regimului sovietic. Poate toate acestea, la care se adaugă teatrele, muzeele și siturile 
religioase fac din Kiev centrul culturii ucrainiene. În urma capitalei Ucrainei, pe poziția a doua, se află Moscova, orașul contrastelor. Piața Roșie, Kremlinul, mausoleul lui Lenin sau muzeul KGB se numără printre simbolurile orașului și, în același timp, atracțiile principale ale Capitalei. Rusia mai are o altă destinație în topul celor de la Trip Advisor. Este vorba de St. Petersburg, aflat pe poziția a patra. Podiumul este completat de Torino. În orașul situat în regiunea Piedmont (nordul Italiei) se află Muzeul Antichității Egiptene care găzduiește a doua cea mai valoroasă colecție egipteană din lume. Italia, la rându-i, mai are un alt oraș în topul preferințelor consumatorilor. Napoli se află pe poziția a cincea în clasamentul Trip Advisor și este urmat de trei destinații ale Marii Britanii. Este vorba de Glasgow, cel mai mare oraș scoțian, Manchester, faimos datorită fotbalului, respectiv Belfast. Deși clasamentul este completat de Valencia, frumos oraș al Spaniei, cititorii Trip Advisor au decis că și Liverpool trebuie să se situaeze în acest top. În clasamentul la nivel mondial, podiumul este ocupat de Mar del Plata (Argentina), Sao Paulo (Brazilia) și Kiev (Ucraina). Capital.
“Germaniei îi merge mai bine ca niciodată în istorie”. În reacţie la faptul că guvernul a scos din raportul privind sărăcia în Germania pasajele negative, ministrul economiei germane, Philipp Rösler, a declarat că “există mai multe feluri de a analiza documentul”. Într-un interviu acordat, joi, televiziunii publice germane, oficialul a menţionat că au existat “puncte de vedere diferite între diverse ministere”. Astfel, a spus Rösler, au existat puncte de vedere divergente în privinţa raportului între ministerul pe care îl conduce 
şi Ministerul Muncii, cea din urmă instituţie fiind şi cea care a prezentat, în luna septembrie, forma iniţială, “neînfrumuseţată” a raportului privind starea societăţii germane. Rösler a explicat în acest sens că “cifrele au fost reanalizate şi s-a ajuns la concluzia că salariile sunt în tendinţă de creştere”, adăugând că “există astăzi în Germania mai mulţi angajaţi, respectiv asiguraţi social ca acum câţiva ani, lucru pe care nu îl putem eluda”. În plus, a mai declarat ministrul, “Germaniei îi merge mai bine ca nicicând în istoria ei”. Philipp Rösler apără abordarea guvernului de la Berlin în privinţa concluziilor raportului şi spune că “dacă am fi avut pasaje în document care ar fi transmis o imagine negativă, conform căreia în Germania avem parte de tensiuni sociale şi alte lucruri de felul acesta, aceste concluzii n-ar fi reflectat realitatea. De aceea am dorit să ţinem cont de realitate”. Corecturile făcute pe ultima sută de metri de către reprezentanţii guvernului au înfuriat atât opoziţia din Bundestag, cât şi numeroase asociaţii şi sindicate din Germania. De pildă, fraza în care se vorbea despre falia din ce în ce mai mare dintre bogaţi şi săraci a fost scoasă cu totul din document. Aceeaşi soartă au avut-o şi referirile la evoluţia salariilor în ultimii ani, respectiv faptul că salariile mici au scăzut, fiind afectate masiv de inflaţie, în timp ce salariile mari au “cunoscut o tendinţă pozitivă”. Secretarul general al SPD (social-democraţii germani), Andrea Nahles, a criticat dur guvernul şi a declarat că “cine escamotează şi ignoră realitatea, nu poate face în mod corect politică”. La rândul său, Cem Özdemir, şeful Verzilor a spus că “intervenţia drastică” a guvernului în raportul final privind societatea germană arată “cât de divizată este societatea”. “Să nu se mire nimeni că tinerii care provin din medii defavorizate nu cred că se poate reuşi datorită performanţei personale”, a mai punctat Özdemir. Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Ziua buna
Elementul cel mai important , ascuns printre rinduri a propunerii Comisiei UE , redistribuirea si comasarea datoriilor tarilor cu moneda unica . Asta bineinteles ca va purta pe noi “culmi de progres si civilizatie ” comunitatea . 🙂 Adica aia datori vinduti “plaseaza” ceva datorie proprie pe spatele altor natiuni mai virtuoase . Bineinteles ca o astfel de propunere , ( efort intelectual deosebit 🙂 ) va intruni unanimitatea necesara aprobarii . 🙂
PS . Se incearca mereu ascunderea , evitarea realitatii prin propuneri tot mai aberante . Sint tari (azi tehnic falite) cu monedea euro care nu aveau nici un drept sa intre in aceasta zona si blatul politic facut atunci demonstreaza cit de nocive sint in timp intelegerile politice facute doar de dragul gestionarii puterii.
Salut stefan,
Poate acum 6 luni as fi fost de parerea ta. Astazi ma rog la Dumnezeu ca UE sa reziste in orice mod. Fara UE, Romania este in CSI, exact ca Georgia.
Sefu 🙂
UE nu se dizova . E o aiureala . Se transforma . Cu locomotiva germana in frunte . Ei decid cine vor fi vagoane si cine nu . 🙂
Cu Tonta si Cacarau vom ramine un fel de macaz ruginit pe o linie moarta . 🙁 Oricum nici cu astea din PDL am fi avut o soarta mai buna dupa avalansa de furturi si smecherii descoperite pe banii (aia putini atrasi) a comunitatii europene .