Europa: 29 noiembrie 2012 / Prapastii financiare
| 29/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Italia se îndreaptă spre o recesiune prelungită şi ar putea avea nevoie de ajutor în 2013. Pieţele s-au concentrat în acest an pe un posibil program de sprijin financiar pentru Spania, dar analiştii spun că Italia, care se îndreaptă spre o recesiune prelungită, ar putea la rândul ei să aibă nevoie de 
ajutor în 2013, potrivit analiştilor citaţi de CNBC. Guvernul condus de Mario Monti anticipează doar o contracţie neglijabilă în 2013, dar analiştii de la Citi prognozează un declin economic de 1,4%, după o scădere de 2,3% în acest an. OCDE a înrăutăţit totodată estimarea privind PIB-ul Italiei la o contracţie de 1% anul viitor. La problemele economice se adaugă amplificarea incertitudinilor politice. Mandatul lui Monti se încheie anul viitor, iar fostul premier Silvio Berlusconi, reticent la austeritate, a indicat că ar putea candida din nou în alegerile din 2013. “Anticipăm într-un scenariu de bază că Italia va fi probabil nevoită să ceară un program de susţinere financiară, în 2013”, a afirmat Giada Giani, analist la Citi. Giani a arătat că fundamentele economice ale Italiei nu s-au ameliorat, în pofida unei îmbunătăţiri a condiţiilor din piaţă. Impactul austerităţii asupra creşterii au fost severe, capacitatea sectorului privat de a absorbi măsurile de austeritate, prin reducerea ratei de economisire, fiind limitată. Analişti ai altor bănci şi institute de cercetare sunt de acord că recesiunea din Italia va fi mai gravă decât anticipează pieţele financiare. “Măsurile de austeritate, concentrate mai mult pe creşterea fiscalităţii decât pe reducerea cheltuielilor, şi condiţiile dificile de creditare vor apăsa economia, iar piaţa va trebui să ţină cont”, a declarat Silvio Peruzzo, analist la Nomura. Mark Willis, analist la Roubini Global Economics, consideră că problemele din Grecia şi Spania au distras atenţia pieţelor de la slăbiciunile structurale ale economiei şi sistemului politic din Italia. Ziarul financiar.
Revista Presei de la RFI. Le Figaro. Joaca de-a investitorul si nationalizarea. Franta are o problema. Bine, are mai multe, dar una e presanta pe agenda publica in aceste zile. E vorba de uzina Arcelor Mittal de la Florange al carei proprietar vrea sa o inchida pentru ca nu mai este profitabila. Cateva sute de someri pentru un guvern socialist nu e o chestiune neimportanta. Iar esecul negocierilor dintre presedintele Hollande si domnul Mittal e si o pierdere de imagine. Asa ca…… ori vine un investitor, asa cum a anuntat 
ministrul francez pentru redresare economica Arnaud Montebourg (numai Franta putea avea un asemenea ministru) ori nationalizam in stil socialist intreaga intreprindere si vedem noi dupa aceea de unde scoatem bani. Francois Hollande n-a reusit nimic in fata puternicului om de afaceri indian. De fapt, suntem rautaciosi: a reusit sa obtina promisiunea continuarii discutiilor. Pana sambata… In acest context, ministrul Montebourg a scos iepurele din joben si a anuntat ca a si gasit un investitor dispus sa cheltuie 400 de milioane de Euro pe aceasta afacere. Asa am aflat si suma pe care eventual ar fi dispus Guvernul sa o dea – sa nu uitam, in conditiile in care Franta are pentru 2013 cel mai auster buget din ultimii 30 de ani bazat pe proiectii economice complet nerealiste, conform unor specialisti. Numele investitorului ramane un mister, asa e si frumos intr-un thriller. E vehiculat insa concernul rusesc Severstal, al 23-lea producator de otel la nivel mondial anul trecut. Sigur e ca nu vorbim despre un investitor din sectorul financiar, adica despre un investment banker care ar lua uzina si ar vinde-o pe bucati, conform traditiei din domeniu. Oricum ar fi, costurile politice ale unui esec de pastrare a locurilor de munca dupa atatea declaratii si eforturi publice ar fi enorme pentru administratia Hollande.
Der Spiegel. Noua miscare a lui Morsi. Ultimul anunt al presedintelui egiptean Mohamed Morsi e o obraznicie. Mai ales pentru cineva care se confrunta cu opozitia mai multor sute de mii de oameni care protesteaza in strada. Planul nu ii va conveni nici opozitiei seculare din tara. Pentru ca schimbul pe care il propune islamistul din fruntea statului ar putea fi o mare capcana. Palma e si mai mare pentru cetatenii din Piata Tahrir. In fond, ei nu 
dezavueaza doar tendintele dictatoriale, ci si intregul proces de elaborare a noii Constitutii egiptene. Si tocmai asta propune “noul faraon” de la Cairo. Fie se accepta decretul sau prezidential prin care isi sporeste puterile dincolo de orice apel in justitie, fie se accepta noua Constitutie asa cum va fi ea scrisa de Comisia aflata in subordinea presedintelui. Sa traducem: fie acceptati puterea mea totala, fie acceptati Constitutia mea. Si asta pana miercuri. De unde pana acum nu exista un termen limita pentru elaborarea unei noi Legi Fundamentale, aflam brusc ca un proiect ar putea fi prezentat chiar miercurea viitoare. Riscul este ca Egiptul sa devina un stat teocratic avand in vedere ca unele articole fac referire directa la Sharia, legea islamica. Cand ar putea avea loc un referendum de consultare a populatiei nu e clar in prezent. Nici cum va fi el organizat. Si nici daca va fi, de fapt. Maine sunt anuntate proteste masive din nou in Egipt, dupa rugaciunea de vineri, cea mai importanta in lumea musulmana. Sambata este anuntat si un miting de sustinere a presedintelui Morsi, organizat de islamisti si salafisti.
Washington Post. Adevarul gol golut despre Prapastia Fiscala. Mai sunt 10 zile lucratoare in actuala legislatura a Congresului american pentru a 
evita Fiscal Cliff. In acest context, presedintele Barack Obama si liderul Camerei Reprezentantilor John Boehner nu s-au vazut de 13 zile si, se pare, nici macar nu au vorbit la telefon despre declinul iminent economiei americane. Discutiile la nivel de staff nu au inregistrat niciun progres. In schimb, liderii au pornit o campanie de fotografiere impreuna cu importanti oameni de afaceri nu pentru a convinge pe cineva de ceva, ci pentru a reusi sa dea vina pe ceilalti atunci cand America va cadea in Prapastia Fiscala. Unii politicieni americani mai responsabili, care au elaborat documente, variante de negociere, au perspective sumbre. Ei cred ca nu exista sanse nici macar de 30% pentru ajungerea la un compromis inainte de 31 decembrie. Si asta pentru ca politicienii nu par deloc ingrijorati si prefera sa astepte o criza pentru a face ceva. Dar nici atunci nu va sta America pe roze pentru ca orice actiune legislativa va necesita aceeasi negociere. RFI
Presa tipărită, la răscruce. Sunt ziarele ameninţate de ofensiva internetului? Care este viitorul ziarelor tipărite, la cele aproape patru veacuri care au trecut de la apariţia primului cotidian din lume, la Leipzig? Pe lîngă îndeletnicirile şi îndatoririle pe care un buttler trebuie să le execute şi îndeplinească, se numără şi călcatul ziarului, înainte de a i-l oferi spre citire, stăpînului. Hîrtia devine netedă, neşifonată iar cerneala de tipar nu va mai înnegri degetele cititorului. Se pare însă că specii pe cale de dispariţie sunt atît aristocratul care dispune de un buttler perfect cît şi ziarele, pe care muritorii de rînd le citesc necălcate, înegrindu-şi degetele, fie la masa unei cafenele, fie 
acasă la micul dejun, seara la lumina lămpii sau în tramvai şi autobuz, mergînd sau venind de la lucru. Zilele presei scrise ar fi numărate – ne este dat să aflăm din chiar paginile unor cotidiane şi hebdomadare germane după ce FRANKFURTER RUNDSCHAU şi după el, FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, sunt sortite falimentului. Că tocmai presa scrisă este cea care îşi etalează neliniştile existenţiale prin care trece, părînd a-şi cînta singură prohodul, ar putea avea un efect autodestructiv, avertizează unele voci competente. Dar, în dificultate nu se află tabloidele ci tocmai ziarele serioase, produsele unui jurnalism profesionist, de calitate, confruntat cu ofensiva internetului, acesta din urmă făcîndu-se vinovat şi de modificarea obiceiurilor de lectură. Primejdiile unei lente detronări a presei scrise de către noile medii digitale fuseseră mai demult întrevăzute. În 2009, la conferinţa internet „Next 09” găzduită la Hamburg, consacrată noii economii digitale, expertul mass media, profesorul de jurnalism, bloggerul Jeff Jarvis, aducea elogii robustei mass media din Germania, calităţii, diversităţii şi profunzimii materialelor publicate aici, superioare pe alocuri pînă şi în comparaţie cu prestaţiile presei americane. Cu aceeaşi ocazie, Jarvis considera că ziarele germane mai dispun de luxul de a reflecta asupra modului cum îşi vor structura viitorul dar pentru aceasta au mai puţin timp decît cred. Le recomanda pe atunci editorilor de ziare şi reviste să cultive o identitate inconfundabilă a publicaţiei, să-şi creeze aşa zisele “Communities”, acele grupuri de cititori fideli pe care ziarele şi revistele să-şi poată baza pe mai departe existenţa, chiar şi în internet. Între multiplele cauze care se află la originea tristului destin al ziarului FRANKFURTER RUNDSCHAU, ce a declanşat o undă de şoc în mass media germană, se distinge şi frecventa modificare de profil a cotidianului, într-un foarte scurt interval. Or, cel mai frecvent auzit sfat dat presei scrise, ameninţată de concurenţa pe internet a fost acela de a-şi căuta noi modele spre a supravieţui. Tot Jarvis, în 2010, la conferinţa re:publica, a blogger-ilor de pretutindeni, desfăşurată la Berlin, evoca dureroasele lupte financiare pe care trebuie să le poarte mass media spre a se restructura, redefini, în noua eră digitală, postindustrială. Expertul american, desemnat de către Forumul Economic Mondial de la Davos, în 2008, drept unul din cele 100 de personalităţi marcante în economie şi mass media, releva virajul informaţiilor dinspre global spre local şi recomanda călduros noul model al ziaristului „întreprinzător” om de afaceri . Unii dintre cei care i-au urmat îndeaproape lecţiile predate la Universitatea din New York, au ajuns să cîştige pînă la 350 000 de dolari pe an, alimentînd cu textele lor, portalurile de ştiri ale unor comunităţi urbane sau rurale dar şi ale unor publicaţii de vechi şi bun renume. Într-unul din numeroasele interviuri acordate presei germane, Jeff Jarvis afirma că nu doreşte să fie un profet al amurgului presei scrise. Impresia potrivit căreia însă acesteia nu-i mai rămîne prea mult timp pentru a se redefini, pare a fi fost corectă. Şi aşa se face că după naufragiul cotidianului FRANKFURTER RUNDSCHAU şi al seriosului ziar economic FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, teama de un efect al dominoului s-a răspîndit într-atît încît ample dezbateri despre viitorul presei scrise au umplut paginile de foileton ale marilor ziare germane, pînă şi în ediţiile lor duminicale. Şi fireşte, hebdomadarele, precum DER SPIEGEL şi DIE ZEIT au consacrat la rîndul lor aceleiaşi teme, spaţii ample din care nu au lipsit nici controversele, nici chestionarele la care au răspuns cei mai cunoscuţi ziarişti şi editori. Au fost publicate şi sfaturi practice de supravieţuire sau axiome încurajatoare ori consolatoare. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Multumim sefu . 🙂
La italieni e si mai sumbra situatia . 🙁
Salut Stef 🙂
Cu placere, daca se poate zice “placere” despre o situatie atat de nasoala 🙂
Toate decretele guvernative care se ocupau de reducerea cheltuielilor bugetare , reducerea provincilor , reducerea membrilor din consilile provinciale (echivalent judet) , plafonarea salariilor sefilor bugetari , au fost ingropate definitiv in meandrele birocratiei parlamentate .
Inclusiv decretul care prevedea imposibilitatea de candidare politica a persoanelor cu condamne penale a fost modificat . Nu se pot candida doar cei cu condamne de peste 4 ani . 🙂
Curios ca pentru a deschide o activitate comerciala , cit de mica , trebuie prezentat cazierul judiciar care trebuie sa fie “alb” , fara condamnari .
Pentru a decide prin legi , regulamente , normative , prezentul si viitorul unei natiuni , poti fi si condamnat penal . 🙁 Democratie mareata ,bineinteles . 🙁
Buna ziua!
Cum s-ar zice in Egipt au scapat de un dictator si au gasit un altul care s-ar putea sa fie mai rau. (pe asta l-au ales in mod democratic)
Sa vedem cum se sfarseste toata nebunia asta…
Referitor la Arcellor Mittal si inchiderea furnalelor de la Florange: ca sa inchizi/ opresti un furnal ai nevoie de mai multe zile si ei trebuie sa o faca pana in 2013, ca sa nu intre cu ele sub incidenta EU-ETS. Nu conteaza cine le v-a cumpara sau daca le vor nationaliza – tot le va inchide daca nu scad destul de mult salariile sau nu se modifica legislatia referitoare la EU-ETS. Tehnologic nu prea mai au ce face.
Salut miki,
Multumesc pentru precizare. In Egipt o sa fie o baie de sange sau armata o sa preia guvernarea. Mubark a fost “liberal” fata de astia!
Cred ca or sa roage armata sa preia guvernarea.
Deobicei aia nu trebuie rugati mult 🙁
Am vazut, stau si asteapta :-). Sa vedem ce se intampla dupa ziua de vineri
Completari pentru cazul ArcelorMittal Florange: Mittal vrea sa inchida sau sa vanda doar furnalele+convertizoarele nu si liniile de laminare a tablei, pentru ca aici lamineaza tabla pentru masinile germane si in cursul anului acesta au investit cca 7 mil Eur pentru un nou procedeu de laminare.
Situatia este un pic mai complicata pentru ca la Florence se desfasura si un proiect pilot de captare si stocare a CO2 -ului.
Probabil este si parte a unui joc mai amplu pe care ArcelorMittal il face cu Comisia Europeana referitor la emisiile de CO2 – ceva de genul- daca voi ne impuneti taxe pe emisia de CO2 atunci noi inchidem si inchidem uzine din inima Europei. Nu ar fi fost un asa mare scandal daca decideau sa inchida la Galati (Florenge este mai tehnologic superioara combinatului de la Galati)… multe de spus