Europa: 23 Martie 2013 / Show us the “denghi”
| 23/03/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Slovenia are nevoie urgentă de bani, iar situaţia băncilor face probabil un bailout. Slovenia are nevoie de împrumuturi semnificative în următoarele două luni pentru a-şi onora angajamentele financiare, iar situaţia sistemului bancar, cu credite neperformante echivalente cu aproximativ 20% din PIB, alimentează speculaţii că statul ar putea avea nevoie de un acord de bailout. Guvernul sloven, care încearcă să evite încheieea unui acord de bailout cu instituţiile financiare internaţionale, trebuie să emită neapărat obligaţiuni în următoarele două luni pentru a-şi putea onora obligaţiile financiare, a declarat fostul premier Janez Jansa. Analiştii anticipează că 
Slovenia va emite obligaţiuni de cel puţin 1 miliard de euro în următoarele luni, din cauza datoriilor care ajung la scadenţă în acest an, estimate la cel puţin 2 miliarde euro, potrivit Reuters, preluată de CNBC.Noul guvern din Slovenia a refuzat să facă vreun comentariu privind planurile de finanţare.Oficialii fostei administraţii au afirmat că vor fi necesare noi împrumuturi până la mijlocul anului, pentru a evita orice problemă.Noul guvern, condus de premierul Alenka Bratusek, a fost instalat miercuri. La 6 iunie vor ajunge la maturitate titluri de trezorerie de 907 milioane euro, emise în decembrie 2011. În luna octombrie, Slovenia a emis obligaţiuni de 2,25 miliarde de dolari cu maturitatea la 10 ani, la un randament de 5,7%. Randamentul altor obligaţiuni pe 10 ani ale Sloveniei, emise în ianuarie 2011, este în prezent de aproximativ 5,2%. Bratusek a afirmat miercuri că Slovenia nu va avea nevoie de un acord de bailout. Liderul de la Ljubljana a precizat că se va concentra pe rezolvarea problemelor băncilor slovene, revigorarea economiei, îmbunătăţirea competitivităţii economice şi crearea de locuri de muncă pentru tineri. Fondul Monetar Internaţional (FMI) estimează că Slovenia, care a intrat în zona euro în 2007, ar putea avea nevoie în acest an de împrumuturi de 3 miliarde euro pentru a finanţa bugetul, a plăti datoriile scadente şi a sprijini băncile de stat aflate în dificultate. Potrivit estimărilor FMI, cele mai mari 3 bănci slovene, la care statul deţine participaţii importante sau majoritare, au nevoie de recapitalizări în valoare totală de 1 miliard de euro. Băncile slovene deţin credite neperformante de circa 7 miliarde euro, sumă echivalentă cu 20% din Produsul Intern Brut. Situaţia sistemului bancar alimentează speculaţii că Slovenia ar putea fi următorul stat din zona euro care va avea nevoie de un acord de bailout. Integral in Ziarul Financiar
Pe tabla de șah a războiului valutar este așteptată mutarea SUA. Lupta pentru deprecierea monedei proprii nu se duce întotdeauna pe căi cinstite. Problema este că, de multe ori, oficialii uită că moneda slabă poate dăuna serios și populației proprii. Moneda euro este supraevaluată, în prezent, cu cel puțin 10%, conform studiului Eurozone Forecast realizat de Ernst & Young. În principal pentru că investițiile din sectorul de afaceri al zonei euro sunt prognozate să scadă cu 2% în 2013, iar competitivitatea regiunii este lovită și de recesiunea de anul trecut. Analiștii Ernst & Young se așteaptă ca moneda europeană să coboare până la un nivel de 1,25 dolari până la sfârșitul acestui an, însă va depinde și de situația fiscală a SUA, care ar trebui să scape de incertitudini. Cam așa se prezintă zona euro, de care România depinde într-un procentaj foarte mare, în războiul valutelor ce pare a fi cuprins întreaga 
lume. Principala problemă a europenilor este, paradoxal, Banca Centrală Europeană (BCE) și sistemul pe care l-au creat. Paradoxal, deoarece ar trebui să fie principalul atu în competiția economică globală. Numai că BCE este limitată în a tipări bani fără acoperire, neavând libertatea unei bănci naționale cu un sistem fiscal integrat. Cum este cazul Federal Reserve, al Bank of Japan sau chiar al Băncii Naționale a României. Deși pe termen lung modelul BCE, bazat pe constrângeri fiscale și austeritate bugetară, ar trebui să fie câștigător, pe termen scurt lejeritatea SUA în ceea ce privește „producția“ de monedă este învingătoare. n fapt, totul se reduce la capacitatea unei economii de a emite monedă și de a găsi cumpărători pentru emisiuni. Cu cât valuta este mai disponibilă, cu atât își reduce din valoare. Și, evident, cu sprijinul unei economii dezvoltate și stabile, nu se ajunge nici la hiperinflație sau la deprecieri masive și bruște ale monedei. Acesta este modelul SUA, iar succesul este aproape imposibil de copiat de vreo altă țară, deoarece vine la pachet cu o dominație incontestabilă în zona militară și diplomatică.
Elveția, o economie stabilă și cu creșteri peste cele ale SUA, are probleme tocmai din cauza stabilității. Francul elvețian este considerat monedă de refugiu de către investitori, iar politica monetară a băncii centrale, care nu emite monedă fără acoperire în economie, a făcut ca francul să fie mult supraevaluat. Chiar dacă Elveţia nu este o țară care să se bazeze masiv pe export, aprecierea fără fundament a monedei este dăunătoare. Spre exemplu, prin deflația care s-a situat la 0,2% în decembrie anul trecut și va continua și în 2013. Deloc bine pentru elvețieni, care nu mai sunt competitivi nici în industrie, nici la export. Banca Centrală a Elveției a stabilit, încă de la sfârșitul lui 2011, că un raport optim pentru economie este de minimum 1,2 franci pentru un euro, însă cursul nu s-a mișcat semnificativ anul trecut. În prezent, se situează la 1,23 franci pe euro, dar acum se așteaptă și evoluția monedei unice europene pentru a vedea în ce direcție va merge francul. O altă valută considerată de refugiu este yenul japonez. A cărei bancă centrală a decis să intervină agresiv pentru deprecierea propriei monede. Scăderea de 20% a yenului față de dolar și de euro a fost, însă, văzută ca „normală“ chiar și de către membrii G20, pe considerentul că tipărirea de monedă are ca scop relansarea economiei, și nu deprecierea cursului. Integral in Capital
Italia: liderul coaliţiei de stânga, Pier Luigi Bersani, însărcinat cu formarea viitorului guvern. Preşedintele italian Giorgio Napolitano l-a însărcinat vineri pe liderul Partidului Democrat, Pier Luigi Bersani, cu formarea viitorului guvern. Bersani, a cărui coaliţie de centru-stânga deţine majoritatea în Camera Deputaţilor, dar nu şi în Senat, va deveni cel de-al doilea premier ex-comunist al Italiei, dacă va reuşi să obţină destul sprijin, scrie 
ANSA în ediţia online. „I-am oferit lui Bersani sarcina de a verifica posibilitatea obţinerii încrederii Parlamentului. Astăzi începe o etapă decisivă pentru ca Italia să aibă un nou guvern”, a spus Napolitano. „Sarcina pe care am încredinţat-o este primul pas spre atingerea cât mai rapidă a obiectivului”, a explicat preşedintele. Anunţul lui Napolitano vine după o întâlnire pe care preşedintele italian a avut vineri după-amiază, în jurul orei locale 17.00 (ora 18.00, ora României), cu Bersani. Niciuna dintre principalele forţe politice din Italia – coaliţia de centru-stânga condusă de Pier Luigi Bersani, coaliţia de dreapta condusă de Silvio Berlusconi şi Mişcarea Cinci Stele, a lui Beppe Grillo – nu au obţinut o majoritate în Parlament în urma alegerilor de la sfârşitul lunii trecute. Adevarul
Ciprul, contra-cronometru. Parlamentul de la Nicosia urmează să discute un nou plan pentru restructurarea sectorului bancar. Între timp, însă, au eşuat negocierile cu oficialii de la Moscova, care ar fi trebuit să participe şi ea la salvarea Ciprului. Mai rău, agenţia de rating Standard&Poor’s a retrogradat ţara cu o treaptă, până la nivelul “extrem de speculativ”. Condiţia impusă de zona euro pentru ca statul cipriot să primească ajutorul bancar, respectiv taxarea depozitelor, a agravat puternic criza şi a fost respinsă în primă instanţă de Parlament. În ce constă “planul B”? E vorba, în linii mari, de reformarea 
sectorului bancar din această ţară. De taxarea ori impunerea de pierderi celor care deţin depozite mari, dar şi de a restructura de pildă banca Laiki, a doua mare instituţie de credit a ţării. Aceasta ar fi urmat să fie ruptă în două, în una bună şi alta neperformantă, iar depozitele mari se vor duce către cea de-a doua. Totuşi, depozitele de până la o sută de mii de euro vor fi garantate, iar locurile de muncă vor fi păstrate. Însă cei cu conturi de peste o sută de mii de euro ar urma să sufere pierderi de 40%. Un pas trebuie însă făcut, pentru că Banca Centrală Europeană a avertizat joi că va tăia accesul băncilor cipriote la lichidităţi de urgenţă de luni, dacă Ciprul nu va ajunge la o înţelegere cu Uniunea Europeană. […] Miniştrii de Finanţe din zona euro au reacţionat destul de prudent de această dată, dat fiind ce s-a întâmplat săptămâna trecută cu planul. “Eurogrupul este gata să discute cu autorităţile de la Nicosia un nou proiect”, atunci când va fi gata. O reacţie mai dură a venit de la ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble, care a avertizat Ciprul că nu e suficient să facă “îmbunătăţiri cosmetice” şi că la soluţie trebuie să contribuie şi principalii creditori ai Ciprului. Problema este că taxând depozitele, condiţia Uniunii, ar fi afectaţi şi marii deponenţi ruşi din Cipru. Din această cauză, Guvernul cipriot căutase iniţial sprijin financiar de la ruşi.[…] Vineri, deşi s-a dus cu o delegaţie consistentă la Moscova, ministrul cipriot de Finanţe s-a întors cu mâna goală: negocierile cu ruşii au eşuat. Ruşii nu au fost interesaţi de oferta ciprioţilor, aceea de a permite investitorilor ruşi să exploateze rezervele de gaze naturale ale Ciprului, unele aflate încă în dispută. Moscova a refuzat şi să dea noi lichidităţi Nicosiei, dar şi să relaxeze termenii împrumutului de 2,5 miliarde de euro, pe care l-a dat deja Ciprului în 2011. În schimb, Rusia va aştepta decizia Uniunii Europene şi a FMI. Până atunci, vechea prietenă a Ciprului, conştientă că se poate ajunge la taxarea marilor conturi ruseşti, refuză să mai ajute Ciprul. Integral la RFI.
De ce are Germania o problemă de imagine? Criza datoriilor desfigurează în mentalul colectiv al ţărilor grav afectate imaginea Germaniei, deşi Republica Federală este cea care finanţează cel mai masiv fondul de ajutorare. Cum se explică acest paradox? Germania postbelică este obişnuită să se confrunte din cînd în cînd cu o imagologie resentimentară, generată de trecutul ei brun, de nazism, de ororile comise în timpul celui de-al Treilea Reich. Istorica reunificare a ţării a fost la vremea ei acompaniată de un cor de voci potrivnice 
şi de o galerie de imagini deloc măgulitoare la adresa identităţii naţionale. Dar Germania a înţeles motivul resentimentelor, al temerilor generate vecinilor de noile ei dimensiuni geografice şi de forţa ei economică. Era obişnuită să fie considerată un pitic politic, dar un uriaş economic. Aprofundarea procesului integrării europene, extinderea Uniunii spre răsărit, crearea uniunii monetare, plătită cu renunţarea la solida marcă germană, au fost sprijinite puternic de clasa politică şi acceptate şi de cetăţenii ţării. Germania şi-a asumat noi şi importante responsabilităţi politice în plan internaţional, mai cu seamă în domeniul umanitar. Inainte de declanşarea crizei datoriilor, mai toţi europenii erau de acord că aveau de-a face cu cea mai bună Germanie din întreaga lor istorie comună. Performanţele ei economice erau admirate, efortul confruntării ei cu propriul trecut, procesul reconcilierii cu vecinii treceau drept exemplare. Că situaţiile de criză economică şi socială alimentează extremismele de tot felul, radicalizează comportamentele şi opiniile şi facilitează scoaterea la suprafaţă a stereotipiilor şi clişeelor negative nu mai este demult o noutate nici pentru omul de pe stradă. Ceea ce nu i-a împiedicat pe toţi cei care au ieşit în stradă, în Grecia, în Italia, în Spania şi acum în Cipru, spre a demonstra împotriva măsurilor de austeritate menite să faciliteze ieşirea din criză a ţărilor lor, ameninţate de faliment, să uzeze din plin de această recuzită resentimentară. Armele ei „imagologice” şi retorice au fost şi sunt şi acum îndreptate nu atît împotriva Uniunii Europene, ori a clasei politice autohtone vinovată parţial de dezastru, a băncilor, cît împotriva Germaniei. A ţării care, culmea, contribuie cel mai masiv la fondul de ajutorare a partenerilor ei aflaţi în dificultate în zona monetară Euro. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna dimineata 🙂
cam multe probleme in paradis si la noi se canta/danseaza 🙁
Oare crapa in Cipru ?
Buna mar,
nu stiu. Un singur lucru e clar, BCE nu are nici un chef ca banii lor sa ajunga la oligarhii rusi.
Rusii au deja destui euro prin visteria statului (cam 41-42 % din rezerva valutara) iar oligarhii rusi sint bine implementati in economia europeana . Suficient de vazut Gazprom care e principalul furnizor de gaz metan a tarilor cu moneda euro . Sau Yukoil. 🙂
Chestia cu banii mafiosilor rusi in Cipru e reala dar mereu aprobata tacit de forurile competente din UE .
In alta ordine de idei , tarile periferice si mici cu moneda euro (Slovenia , Cipru) sint si cele cu multe filiale bancare straine . Cumva masina de spalat bani , de investitii dubioase a unor grupuri bancare europene , prea mari pentru a fi luate la bani marunti ?