Europa: 22 noiembrie 2012 / Bugetul “care pe care”
| 22/11/2012 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Astăzi începe lupta statelor europene pentru bugetul pe termen lung al UE. Mizele sunt cheltuieli mai mici pentru ţările austere şi bani de creştere pentru economiile sărace. Cu mize extrem de importante, 
respectiv mai puţină cheltuială pentru principalii contributori şi bani necesari creşterii pentru economii precum cea a României, negocierile privind bugetul pe termen lung al UE vor scoate cu siguranţă la lumină frustrările care ard mocnit în sânul Uniunii pe fundalul actualei crize economice şi financiare. Cum scopul bugetului este stimularea creşterii economice şi a coeziunii sociale, Comisia Europeană se teme că discuţiile, care vor începe astăzi între şefii de state şi de guverne din UE, riscă să lărgească prăpastiile politice într-un moment în care spaţiul comunitar are cu adevărat nevoie de uniune. “Văd o ameninţare majoră. Compromisurile trebuie să fie constructive. Acestea ar trebui să aibă în vedere întărirea Europei şi nu dezbinarea ei”, a spus ieri în faţa parlamentarilor europeni preşedintele CE Jose Manuel Barroso. Cei mai gălăgioşi protagonişti ai disputelor vor fi probabil Franţa şi Marea Britanie. În faţa opoziţiei extreme a Londrei, Parisul speră să izoleze Marea Britanie, stat care nu acceptă decât cel mult creşterea în funcţie de inflaţie a bugetului UE pentru perioada 2014-2020 şi a ameninţat cu respingerea proiectului CE dacă acesta nu convine intereselor britanice. “Dacă până sâmbătă seara se obţine un acord cu 26 de voturi împotriva unuia singur, Marea Britanie va fi obligată să-şi schimbe poziţia. Dacă Londra blochează totul de una singură, situaţia va deveni delicată”, au declarat surse din guvernul de la Paris, citate de Le Figaro. Dar pentru a-i reuşi pariul, Franţa are nevoie de complicitatea Germaniei, ţara cu cea mai mare contribuţie la bugetul UE. nsă deocamdată poziţiile Franţei şi Germaniei sunt diferite. Berlinul vrea ca bugetul UE să fie limitat la 1% din PIB-ul uniunii, echivalentul a 960 miliarde de euro. În acest sens, pentru a împăca şi Germania şi Marea Britanie, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, a propus limitarea bugetului la 986 miliarde de euro, faţă de un buget de 1.030 miliarde euro cât prevede proiectul CE, cu 4% mai mare decât cel din 2007-2013. Propunerea a fost respinsă de Paris, deoarece aceasta ar reduce cu 25 miliarde euro resursele Politicii Agricole Comune. Sacrificiulul este considerat excesiv de Franţa, cel mai mare beneficiar de fonduri UE destinate agriculturii. Parisul şi Berlinul trebuie, de asemenea, să găsească un numitor comun în privinţa problemei delicate a rabaturilor care poluează de ani bugetul Uniunii. Preşedintele francez François Hollande critică “statele care vin la Bruxelles pentru a-şi cere cecurile, rabaturile şi discount-urile”. Integral in Ziarul Financiar
Le Monde: “Domnilor englezi… rămâneţi cu noi!”. Consiliul European de la Bruxelles se va lovi de un mare obstacol şi anume poziţia intransigentă a Londrei. Premierul britanic David Cameron, pus sub presiune tot mai mare de 
grupul de parlamentari eurosceptici de la Londra, vine la Bruxelles cu misiunea să obţină o diminuare drastică a viitorului buget al UE. Discuţiile acestui summit european se anunţă aşadar aprige şi lungi, tot mai mulţi observatori fiind tentaţi să se întrebe “dar ce mai caută Marea Britanie în UE?” Editorialistul de la Le Monde este cel care pune încă de pe prima pagină dureroasa întrebare engleză: 40 de ani după aderaera sa la Uniunea Europeană, Regatul Unit nu face decât să se îndepărteze tot mai mult de familia celor 27 iar bătălia lansată la Bruxelles în jurul viitorului buget al Uniunii pentru anii 2014-2020 scoate cel mai bine în evidenţă reticenţele britanice cele mai aprinse. Europa devine astfel “otstatica britanicilor” notează influentul ziar francez, reamintind poziţia premierului David Cameron la acest summit: plănuit atât de Comisie cât şi de preşedintele Uniunii Herman van Rompuy să fie undeva pe la o mie de miliarde de euro, acest buget ar trebui să fie redus cu 200 de miliarde, spune primul ministru britanic sprijinit în acest sens de parlamentarii de la Londra, conservatori dar şi laburişti. Consternată de criza cu care se confruntă zona euro, clasa politică şi opinia publică din Marea Britanie insistă tot mai mult pe o îndepărtare dacă nu chiar o ieşire din Uniune. Întrebarea în acest sens ar putea fi dealtfel pusă 
britanicilor după alegerile din 2015. Invers, ne putem întreba dacă restul europenilor, şi în particular francezii, au interes să mai păstreze Regatul Unit printre ei. Răspunsul ziarului Le Monde este clar: da, britanicii trebuie să rămână în Uniune şi asta din mai multe motive. În primul rând, piaţa bursieră din City a devenit în realitate piaţa financiară offshore a monedei euro. Ar fi greu de imaginat că Londra şi băncile de acolo să domnească mai departe asupra finanţelor europenilor fără ca aceştia să aibă vreun cuvânt de spus. Apoi, aşa cum a demonstrat-o intervenţia militară din Libia de anul trecut, o Europă a apărării fără britanici nu are rost, nu este de imaginat. În sfârşit, britanicii sunt apărătorii pieţei unice care nu trebuie lăsată doar pe mâna germanilor şi francezilor care ei sunt foarte reticenţi în a o deschide cu adevărat şi la piaţa serviciilor. Iată de ce Le Monde le spune celor de peste Canalul Mânecii “Domnilor englezi… rămâneţi cu noi!” Oricum, intrasigenţa Londrei vizavi de Uniunea Europeană nu e o noutate, britanicii s-au opus şi în trecut europenilor de pe continent. În acest sens, se poate spune că David Cameron este moştenitorul direct al doamnei Margaret Thatcher. Aceasta din urmă a devenit celebră în 1984 când negocierile de atunci privind bugetul Uniunii fuseseră luate ostatice tot de britanici. Fosta lideră conservatoare dorea să obţină – şi a avut câştig de cauză – o reducere a contribuţiei britanice la bugetul Uniunii. Marea Britanie era însă în acea vreme mult mai săracă decât azi şi nu beneficia de aceelaşi subvenţii agricole ca Franţa. Thatcher a intrat atunci în istorie rostind celebra formulă “I want my money back” – “Vreau să-mi daţi banii înapoi”. 21 de ani mai târziu, în 2005, pentru a apăra reducerea britanică, acceptată de tot mai mulţi pateneri europeni, laburistul Tony Blair îşi pune vetoul pe un compromis negociat de preşedinţia luxemburgheză a Uniunii. Fragilizat însă de alianţa dintre francezul Chirac şi germanul Schröder, britanicul va fi nevoit să dea înapoi şase luni mai târziu, exact când el se afla în fruntea preşedinţiei rotative a Uniunii. Integral la RFI
NATO a primit o cerere oficială din partea Turciei pentru instalarea unor baterii Patriot. NATO a primit miercuri o cerere oficială din partea Turciei pentru instalarea pe teritoriul său a unor sisteme antiaeriene Patriot, la frontiera cu Siria. “Am primit o cerere din partea Turciei pentru instalarea de 
rachete Patriot. Aliaţii vor discuta această cerere fără întârziere”, a declarat secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen. “Instalarea bateriilor de acest tip ar consolida capacităţile de apărare aeriană ale Turciei în scopul protejării populaţiei şi teritoriului turc. Sistemele vor contribui la detensionarea crizei la frontiera sud-estică a NATO. Va fi o demonstraţie concretă de solidaritate şi determinare din partea Alianţei”, adaugă Rasmussen. Instalarea rachetelor Patriot ar reprezenta o primă implicare, indirectă, a Alianţei Nord-Atlantice în conflictul sirian, la 19 luni de la izbucnirea rebeliunii. Rasmussen a insistat asupra faptului că solicitarea Turciei are scop “pur defensiv”, fără a fi o primă etapă pentru stabilirea unei zone de excludere aeriană. Mediafax
Israel şi Hamas au ajuns la armistiţiu. Israel și Hamas au ajuns la un acord de încetare a focului, punând astfel punct conflictului din Fâșia Gaza, a declarat un oficial egiptean miercuri pentru Reuters. Într-o conferinţă de presă organizată la Cairo, ministrul egiptean de Externe Mohamed Kamel Amr a 
anunţat în mod oficial că cele două tabere au ajuns la armistiţiu. Acordul de încetare a focului intră în vigoare începând cu ora 19.00 GMT, a declarat Amr. „Aceste eforturi au permis încetarea focului şi restabilirea calmului (n.r. – în Fâşia Gaza), punând astfel capăt vărsării de sânge din ultima perioadă”, a mai spus oficialul egiptean. Secretarul de stat american Hillary Clinton a mulţumit Egiptului pentru eforturile făcute pentru a media conflictul şi a anunţat că ţara africană îşi va asuma responsabilitatea şi conducerea regiunii. „Este un moment critic pentru regiune. Noul guvern egiptean îşi va asuma responsabilitatea şi conducerea care a făcut din această ţară piatra de temelie pentru stabilitate în regiune şi pace”, a spus Clinton în timpul conferinţei de presă cu omologul ei egiptean. Clinton a promis că va lucra cu partenerii din regiune ”ca să consolideze acest progres, să îmbunătăţească condiţiile pentru oamenii din Fâşia Gaza şi să ofere siguranţă israelienilor”. Secretarul de stat american şi preşedintele egiptean Mohamed Morsi s-au întâlnit miercuri la palatul prezidenţial din Cairo, pentru a discuta un eventual armistiţiu în Fâşia Gaza. Premierul israelian Benjamin Netanyahu i-a spus miercuri preşedintelui american Barack Obama că este pregătit pentru un armistiţiu cu Hamas, potrivit unui comunicat emis de guvernul statului evreu. „(Netanyahu) a vorbit recent cu preşedintele Barack Obama şi a fost de acord cu recomandarea lui de a da o şansă propunerii de încetare a focului venite din partea Egiptului şi, astfel, să dea prilejul ca situaţia să se stabilizeze şi să se calmeze înainte ca alte demonstraţii de forţă să fie necesare”, se mai arată în comunicat. Integral in Adevarul.
Negocierea bugetului UE sau care pe care. Bugetul comun al Uniunii Europene este proiectat pe durata a şapte ani, altfel decât cel al statelor membre, care este anual. Această “practică” a intrat în vigoare în anii 80, când Comisia era condusă de Jaques Delors. Planificarea bugetară pe mai mulţi ani urmărea să asigure finanţarea proiectelor de dezvoltare europene, gândite de asemenea pe o perioadă de câţiva ani. Aşadar, o dată la şapte ani, ţările 
membre UE negociază la sânge împărţirea banilor cu Comisia Europeană şi Parlamentul European. Bugetul Uniunii este finanţat în mare parte din sumele vărsate în vistieria europeană de ţările membre. Statele care plătesc la buget sume mai mari decât cele pe care le primesc înapoi sub formă de subvenţii şi fonduri, nu au nici un interes să transfere sume şi mai mari către bugetul european. Celelalte ţări, respectiv cele care primesc mai mulţi bani decât plătesc la Bruxelles cer sume mai mari. Discuţiile actuale privind bugetul pe următorii şapte ani ai UE se află momentan la faza negocierilor, fiecare stat încercând să obţină o sumă cât mai mare. Rezultatul negocierilor urmează să fie aflat joi. Conform unui proiect al Comisiei Europene, din 2014 până în 2020, bugetul anual al UE ar urma să se situeze între 143 şi 151 de miliarde de euro. Această sumă reprezintă aproximativ 1 la sută din profitul generat de economia comună a UE. În şapte ani, suma ar urma aşadar să fie de o mie de miliarde de euro. “Nu sunt deloc mulţi bani”, spune Jutta Haug, parlamentar european din partea social-democraţilor germani, care deţine şi funcţia de vice-preşedinte al comisiei de buget a CE. Austeritatea în timpul crizei datoriilor este un lucru corect, consideră Jose Barroso, preşedintele Comisiei. Tocmai de aceea, rata de creştere prevăzută în proiectul de buget va fi una moderată, a mai precizat oficialul european, care ar dori în schimb consolidarea componentei sociale a UE. Încercarea de a învăţa lecţiile crizei este un lucru bun. Guvernele ştiu şi ele acest fapt şi vor o mai bună disciplină bugetară, mai multă credibilitate şi o mai bine pusă la punct coordonare a politicii economice”, a declarat portughezul. Barroso se plânge însă că “lipsa solidarităţii la nivelul UE periclitează proiectul european”. Aproximativ 80 la sută din bugetul CE se întoarce către statele membre sub formă de subvenţii şi proiecte de dezvoltare, restul de 20 la sută asigurând aspecte comune precum politica externă a Uniunii, Parlamentul European, etc. Cele mai mari cheltuieli le reprezintă subvenţiile agrare şi fondurile structurale. Reimer Böge, specialist în finanţe în PE, a declarat pentru DW: “Compromisul nostru ar putea fi îngheţarea cheltuielilor în agricultură şi a fondurilor de coeziune. Cu alte cuvinte, nu am mai acoperi inflaţia. Această manevră ar duce la scăderea cheltuielilor în aceste două domenii şi la o mai bună finanţare a altor sectoare politice”. Böge spune însă că, deşi necesare, aceste lucruri nu vor fi puse în aplicare. “Avem nevoie nu doar de fonduri, ci şi de proiecte concrete. În Spania de pildă, şomajul în rândul tinerilor este de peste 50 la sută. Acolo nu mai este nevoie de investiţii în infrastructură, ci trebuie combătut şomajul juvenil prin programe sociale”, mai crede finanţistul german. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
englezii au fäcut intodeauna pe nebunii, dar nu este nimic de capul lor.
Buna ziua,
articol excelent care defineste Bugetul EU .
http://www.presseurop.eu/en/content/article/3065051-maximum-spending-minimum-gain
Din pacate modelul socialist de asistenta sociala, bani gratis cheltuiti fara responsabilitate si lipsa de flexibilitate incita mintile politicienilor din toata EU. ca sa nu mai vorbim de functionarii EU.
Banii gratis genereaza bubble, lancezeala si coruptie. Spania si Grecia cred ca sunt exemplul perfect.
UE cheltuie bani cu subventionarea prosteasca a agriculturii prin plata unica pe suprafata, cand de cativa ani preturile mondiale ale produselor agricole sunt la maxime iar randamentele in agricultura sunt printre cele mai mari din economie, iar industria europeana moare incet dar sigur. Sau cum este posibil sa cheltui 20% din bugetul UE pe Fondul Social European si sa ai 11% somaj in UE sau 20-25% somaj in Spania, Portugalia si Grecia. Insa nimeni nu isi pune problema serios ce se intimpla cu acesti bani, findca rentele agricole si banii pentru fondul social european, sunt cele mai usoare surse de imbogatire sau coruptie.
Iar FSE prin modelul de finantare a reusit sa corupa si elitele care ar fi trebuit sa se intrebe ce se intimpla cu eficienta cheltuirii acestor bani.
si tot de pe portalul presseurop un alt articol super despre EU si actuala criza Israel – Palestina
http://www.presseurop.eu/en/content/article/3060851-fortunately-no-one-s-waiting-europe
sper ca nu exagerez cu link-urile, insa stiu ca si dvs urmariti site-ul presseurop, iar articolele de azi mi se par excelente si perfect corelate cu topicul postarii.
Multumesc Marian 🙂
avem o postare noua – Romania, trezeste-te! National-Socialismul reinvie sub numele de USL !