Europa: 16 Aprilie 2013 / Boston – maratonul negru!
| 16/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Explozii la maratonul din Boston: Cel puţin trei morţi şi 144 de răniţi.17 persoane sunt în stare critică. FBI: Exploziile sunt atacuri teroriste. Barack Obama: Autorii atacurilor vor fi aduşi în faţa justiţiei. Două explozii au avut loc în apropierea liniei de final a maratonului din Boston. Bilanţul preliminar al atentatelor din Boston este de cel puţin trei morţi şi 144 de răniţi, conform unor surse medicale şi poliţiei, relatează CNN. Printre morţi se numără şi un copil, în vârstă de opt ani, alţi opt minori primind îngrijiri 
medicale, conform Boston Globe. Cel puţin zece persoane rănite au membrele amputate, potrivit unui expert în terorism. Cele două explozii s-au produs “simultan”, în apropierea liniei de sosire, la aproximativ 50-100 de metri distanţă, potrivit şefului poliţiei din Boston Ed Davis, care în cursul serii a anunţat că bilanţul a crescut de la doi la trei morţi. Guvernatorul statului Deval Patrick a vorbit despre “peste 100 de răniţi dintre care unii sunt în stare gravă”. Un băiat în vârstă de opt ani ar fi una dintre cele trei victime, potrivit presei americane, iar mai mulţi răniţi sunt, de asemenea, copii. Janet Napolitano, secretarul american pentru Securitatea Internă, şi directorul FBI îl ţin la curent pe preşedinte în legătură cu evenimentele din Boston şi cu situaţia securităţii Statelor Unite. Obama a cerut autorităţilor federale să ofere întregul sprijin autorităţilor statale după atentatele din Boston, relatează CNN. Deasupra oraşului Boston au fost instituite restricţii de trafic aerian ca urmare a exploziilor. De asemenea, autorităţile au sporit securitatea în New York şi Washington, DC. Sistemul de telefonie mobilă a fost oprit temporar la Boston pentru a se evita detonarea vreunui dispozitiv exploziv prin telefon. Mediafax.
Miniştrii francezi şi-au publicat averile. Premieră în Franţa. Începând de luni pe site-ul guvernului francez sunt publicate declaraţiile de avere ale tuturor membrilor guvernului de la Paris. O operaţiune “transparentă” dorită de preşedintele François Hollande în urma declanşării 
scandalului Cahuzac, după numele fostului ministru al Bugetului care a recunoscut că avea un cont nedeclarat în Elveţia. Demersul nu a întrunit unanimitate nici în rândul socialiştilor de la putere, nici printre conservatorii din opoziţie. Această premieră în istoria Franţei – publicarea averilor miniştrilor – a provocat reticenţe, temeri. E o uriaşă schimbare culturală. Spre deosebire de lumea anglo-saxonă, în Hexagon raportul cu banii, cu averea, a fost dintotdeauna complicat. Ori astăzi, după scandalul Cahuzac, francezii descoperă că şi oamenii de stânga, socialişti, pot fi bogaţi, unii chiar foarte înstăriţi. Fie că au moştenit ceva fie că au fost cumpătaţi şi şi-au pus bani deoparte. În sine acest lucru nu este ruşinos dacă fireşte toate bunurile au fost obţinute legal. Unii denunţă însă această trasparenţă forţată şi o compară cu un populism ce-ar putea agrava neîncrederea francezilor faţă de elitele politice. Unii se tem că dacă se descoperă că un anume ministru nu a reuşit la 50 de ani să-şi pună bani deoparte atunci cum de poate gestiona finanţele unei ţări ca Franţa. Alţii se tem de ce o să zică oamenii de averea lor în aceste perioadă de criză. “Publicarea declaraţiilor de avere este mai degrabă puerilă decât moralizatoare” afirmă un ONG care se ocupă în mod regulat de actvitatea parlamentarilor. “A cunoaşte marca maşinii unui ales, că are un măgar sau un tricou cu Beckham şi o casă la ţară nu ne spune nimic despre activitatea sau probitatea sa morală” mai spune acest grup ce propune zece măsuri pentru o transparenţă mai mare. În particular sunt ţintite activităţile de lobby, conflictul de interese, traficul de influenţă şi corupţia”. Până acum doar candidaţii la preşedinţie îşi publicau integral averea dar niciun ministru nu avea această obligaţie. Pentru a pune capăt suspiciunii permamente iscată de scandalul Cahuzac – după numele ex-ministrului de la Buget – dar şi pentru a recâştiga încrederea francezilor, François Hollande le-a cerut transparenţă totală celor 38 de miniştri şi secretari de stat din guvernul său. Integral la RFI
Moscova penalizată de Washington. Kremlinul respinge sancţiunile americane împotriva unor demnitari ruşi.Apărători ai drepturilor omului în schimb sunt de părere că sancţiunile împotriva unor prezumtive încălcări ale drepturilor omului sunt prea blânde. Comisia pentru politică externă a Dumei de la Moscova avertizează că “noul început” al relaţiilor ruso-americane, clamat în timpul preşedinţiei Barack Obama, “a fost îngropat”. Critici vehemente împotriva “listei Magnitski”, publicată de Ministerul american al 
Finanţelor, au fost exprimate şi de Ministerul de Externe de la Moscova. Într-o declaraţie se arată că “lista neagră”, cuprinzând funcţionari ruşi făcuţi responsabili pentru moartea avocatului Serghei Magnitski, este ” un amestec în treburile interne”. Începând de vineri, 12.04, 18 funcţionari ruşi trebuie să se aştepte oricând să le fie blocate, de către autorităţile americane, conturile, sau să li se interzică intrarea în SUA, ca pedeapsă pentru încălcări ale drepturilor omului. Drept represalii, Kremlinul a decis sâmbăta trecută să interzică pentru 18 cetăţeni americani, care au luat parte la torturarea unor prizonieri în lagărul Guantanamo sau care au încălcat drepturile unor cetăţeni ruşi, accesul în Rusia. Legea “Magnitsky Act”, numită după Serghei Magnitski, un avocat, ucis pe cât se pare în bătaie într-o închisoare din Moscova, a fost promulgată de preşedintele Barack Obama deja din decembrie. Magnitski lucra în Rusia pentru o casă de avocatură din SUA, fiind şi consilierul fondului occidental de investiţii Hermitage Capital. După ce a descoperit un scandal de corupţie în care erau implicate instituţii de stat, a fost arestat şi acuzat de fraude fiscale. Serghei Lukaşevski, directorul Centrului Andrei Saharov din Moscova, este de părere că legea Magnitski constituie o mare victorie pentru dreptul internaţional. Legea confirmă postulatul conform căruia drepturile omului trebuie apărate fără a se ţine cont de frontierele de stat. Pentru DW, Lukaşevski a declarat că lista Magnitski nu trebuie să rămână un caz singular, fiindcă Rusia nu este singura ţară în care drepturile omului sunt încălcate. Totuşi, Lukaşevski consideră că lista Magnitski nu a fost alcătuită “cu onestitate”, fiindcă numele multor potentaţi ruşi lipsesc. Aceasta demonstrează o contradicţie între politica pragmatică a administraţiei americane şi valori fundamentale cum ar fi libertatea, democraţia şi drepturile omului, pe care statele vestice spun că le apără. Integral la Deutsche Welle
Pluto(n) distruge paradisurile fiscale. «Primii» 100 de bogați ai Lumii au câștigat, în ultimul an, 240 miliarde dolari, adică, de patru ori mai mult decât ar fi necesar pentru a pune capăt sărăciei extreme la nivel mondial. În 1993, 85 % din câștigurile la nivel global erau deținute de aproximativ 17% din totalul populației. Cel puțin jumătate din populația globului, adică peste trei miliarde de oameni, trăiește cu 2,5 dolari/zi sau cu mai puțin de doi dolari/zi (după alte surse). În 2013, 80% din populație trăiește cu mai puțin de zece dolari. În Europa, 90% din bogăție este deținută de doar 3% din populație.
De-a lungul istoriei, raportul a fost de:
3 săraci la 1 bogat în 1820
11 săraci la 1 bogat în 1913
35 săraci la 1 bogat în 1950
44 săraci la 1 bogat în 1973
72 săraci la 1 bogat în 1992
Pluto(n), stăpânul averilor uriașe ținute secret. Acestor 3%, știuți sau neștiuți, prezenți în paginile revistelor sau ascunzându-se de lume, de ziariști, de fotografi, le dedicăm acest comentariu. Și nu lor, ca persoane, ci implicării lor 
prin interese la vedere sau secrete, ascunse, în gestionarea avuției mondiale. La ora actuală, analiștii încearcă să stabilească cine sunt mai puternici: oamenii politici, care își impun interesele prin programe de partid și ideologii, sau cei bogați care „își fac“ politica lor, subordonându-și partidele și ideologiile. Ei nu reușesc să dea un răspuns care să verifice, în totalitate, implicațiile sociale, politice ale efectelor crizei economice pe care le presupune realitatea acestor ultimi ani. Undeva, mereu, o verigă de legătură, o explicație care să unifice toate aceste aspecte lipsește și, o întrebare firească stăruie: dacă mecanismele sociale s-au schimbat, dacă ideologiile sunt (relativ) noi sau măcar adaptate acestor vremuri, de ce au loc crize care seamănă cu cele din perioadele în care structurile socioeconomice erau altele, nivelul de dezvoltare era altul ?! Încercăm să explicăm aceste fenomene prin concluziile la care ne conduc o serie de analize astrologice, care ne permit să comparăm realitatea economică a prezentului cu situații similare (boom economic, criză, depresiune economică etc.), petrecute de-a lungul timpului. Vom observa că funcționează un determinism astral care presupune că anume planete, trecând prin dreptul unor constelații (zodii) generează câmpuri energetice care patronează mecanisme ce-și răspund pe principiul „precum în cer așa și pe pământ“. Integral in Capital.
Epopeea Suediei de la un stat falimentar la un model de capitalism şi echilibru social. În anii ’70, Suedia nu putea fi dată decât ca model de socialism falimentar. Datoria publică depăşea 70% din PIB, nivel mult mai mare decât al altor economii avansate, iar aproape 60% din activitatea economică era generată de guvern sau de companiile de stat. Rata şomajului a urcat de la 2% în 1988 la 10% în 1993, sistemul bancar era la pământ, şi chiar 
companiile renumite pe plan internaţional Saab, Volvo şi Electrolux stăteau în pragul falimentului. Acum, străzile din Stockholm par „spălate cu sângele vacilor sacre”, după cum scrie revista The Economist, iar economia suedeză le depăşeşte constant pe cele ale Germaniei şi Statelor Unite. Care este secretul? Răspunsul stă într-un mix de presiuni competitive atent aplicate pe serviciile administrate de guvern, de la învăţământul primară la sănătate şi pensii, şi o reacţie puternică şi bine gândită la criza bancară de la începutul anilor ’90 care are multe în comun cu cea anunţată de prăbuşirea băncii americane de investiţii Lehman Brothers, notează Global Post. Guvernul nu a aplicat o terapie „radicală de şoc” precum reformele de piaţă implementate după 1989 de fostele state semnatare ale Pactului de la Varşovia. Printre membrii „clubului” se numără România, Bulgaria, Ungaria, Polonia şi URSS. În schimb, Suedia a ales să recalibreze gradual cheltuielile guvernului şi să reducă cele mai mari taxe fără a renunţa la responsabilitatea socială, aşa cum au făcut Marea Britanie condusă de premierul Margaret Thatcher şi SUA în primele etape ale eforturilor de reformare a pieţei. Rezultatul este un stat care a depăşit economia socialistă de tipul „a treia cale” de la sfârşitul anilor ’70. După un secol în care a urmărit neutralitatea politică şi socialismul egalitarist agresiv, Suedia s-a trasformat într-o economie liberă de piaţă care, după o scădere modestă în 2008, la apogeul crizei mondiale, o depăşeşte constant pe cea americană, cea mai mare din lume, şi pe cea germană, cea mai mare din Europa, şi antrenează în siajul ei şi economiile statelor vecine. Mixul de democraţie socială, comunitarianism şi capitalism avansat a transformat Suedia, Norvegia, Finlanda şi Danemarca în statele cu cea mai mare siguranţă fiscală, robusteţe economică şi mobilitate socială din lume. În Suedia, unii dintre bătrânii campioni economici ai statului au fost privatizaţi – constructorul auto Saab a fost vândut unei firme olandeze, iar Volvo unei companii chineze, dar în schimb noi cavaleri precum retailerul de mobilă Ikea şi retailerul de îmbrăcăminte H&M şi-au asumat responsabilităţi corporatiste mixte concentrate pe controlul costurilor şi pe profituri ridicate. Băncile suedeze, la pământ în 1993, sunt calificate acum ca fiind cele mai solide din Europa de către autoritatea de reglementare a sistemului bancar din UE. Integral in Ziarul Financiar
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
pe cine bănuieşti la Boston?
Atentatul este rudimentar, probabil fara exploziv militar, ci pe baza unui ingrasamant chimic (vezi fumul intens de culoare albicioasa), probabil facut de ogrupare para-militara de orice provenienta posibila. Multi nebuni traiesc in america. Probabil ca “bombele” erau de tip “pipe” cu un detonator de ceas. Parerea mea. Foarte rudimentar, din nefericire la fel de daunator 🙁
Fumul alb se datoreaza pulberii negre. Un accelerant precum nitratul de amoniu ar produce o detonare, in loc de o deflagratie. In clipurile din momentul exploziei se pot vedea steagurile fluturand violent. In cazul unei detonari, ele ar fi fost pur si simplu smulse de pe catarge. De asemenea, numarul de persoane ucise instantaneu ar fi fost mult mai mare.
Eule 🙂
Crede-ma ca stiu despre ce vorbesc 🙂 Nu cred ca discutia ar fi binevenita pe un blog public 😆
îţi bănuieşti cititorii că ar încerca să încropească ceva similar pentru guvern? 🙂 🙂 🙂