Europa: 15 Aprilie 2013 / Blocaj fără o recuperare decentă
| 15/04/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Fostul premier Romano Prodi, propus pentru preşedinţia Italiei. Fostul premier italian Romano Prodi a fost propus cu insistenţă la acest sfârşit de săptămână pentru a-l succeda pe preşedintele Giorgio Napolitano, în 
contextul alegerilor care se vor desfăşura în această săptămână în Parlamentul italian. “Consider intolerabil că anumite persoane îşi pot imagina că Prodi poate fi exclus” din rândul posibililor candidaţi, a afirmat Nichi Vendola, conducător influent al stângii, referindu-se la declaraţiile lui Silvio Berlusconi din timpul unei manifestaţii la Bari (sudul Italiei), potrivit cărora “dacă va fi el, mai bine să plece toţi în străinătate”. Liderul dreptei îl consideră pe Prodi, care l-a învins de două ori în alegerile legislative, ca cel mai mare adversar al său, dorind cu orice preţ să împiedice centrul-stânga (ultramajoritar în rândul marilor electori care vor alege noul preşedinte) să-l aleagă. Numele fostului preşedinte al Comisiei Europene, “părintele fondator” al monedei euro, figurează totodată printre cele zece personalităţi selectate de contestatarii eurosceptici ai Mişcării 5 Stele, condusă de fostul actor Beppe Grillo. M5S a organizat un vot on-line sâmbătă la care au participat cele 48.000 de persoane înscrise, care şi-au exprimat preferinţa îndeosebi pentru Prodi, alături de alte personalităţi ca Stefano Rodota sau directorul fundaţiei Emergencz Gino Strada. Un alt vor pe internet este prevăzut pentru luni, pentru departajare. Pledoaria lui Vendola, aliat liderului centrului-stânga Pier Luigi Bersani, implicat în dificilele negocieri cu PdL-ul lui Berlusconi, pentru a găsi o figură prezidenţială de consens, a declanşat reacţii ostile din partea taberei lui Berlusconi. “Este numele care accentuează divizarea, trebuie un garant (al Constituţiei), nu un conducător politic antagonic unei părţi relevante a ţării, reprezentată de PdL”, a apreciat un apropiat al lui Berlusconi, Maurizio Sacconi. “Bersani şi Vendola vor un «contrafort», ei intenţionează să ofenseze zece milioane de italieni care au ales coaliţia lui Berlusconi, care ar fi exclus din cele mai înalte funcţii din stat”, a adăugat Daniele Capezzone, un alt membru important al PdL. Aduce integral Mediafax
Regele Juan Carlos a încălcat acordul tacit cu poporul său. E timpul ca Spania să redevină republică? Chiar dacă protestele au devenit un lucru la ordinea zilei în Spania răvăşită de şomaj, de data aceasta ibericii nu au ieşit în stradă să protesteze faţă de măsurile de austeritate, ci să ceară abolirea 
monarhiei şi decretarea celei de-a III-a Republici. Toate astea în contextul în care regele Juan Carlos, care a venit la putere în 1975, şi-a încălcat mai toate promisiunile făcute poporului spaniol. Duminică, Madridul a fost din nou scena unor proteste. Agitând mii de drapele republicane cu roşu, auriu şi violet, manifestanţii au scandat „Spania, mâine, va fi republicană” şi „Bourbon, la treabă”. Astfel, s-a respectat o „tradiţie” anuală, desfăşurată sub sloganul „Jos regimul monarhic, pentru a III-a republică”, care marchează aniversarea celei de-a II-a republici, proclamate la 14 aprilie 1931. După războiul civil din 1936-1939, a fost instaurat regimul dictatorial al lui Franco. În 1975, după moartea dictatorului Francisco Franco, prinţul Juan Carlos a devenit conducătorul ţării. În acel moment, a fost încheiat un acord tacit între el şi populaţia spaniolă: Juan Carlos trebuia să menţină ţara unită în vremuri tulburi şi să se asigure că spaniolii nu se vor simţi ruşinaţi de familia lor regală. Cel puţin în ceea ce priveşte ultimul aspect, a eşuat groaznic. Dacă stăm să ne gândim că fiica lui, Cristina, tocmai a fost inculpată, iar ginerele său, Inaki Urdangarin, se află în mijlocul unui scandal de corupţie care a ţinut prima pagină a publicaţiilor internaţionale, putem spune că regele Juan Carlos nu şi-a respectat partea lui de înţelegere. Integral in Adevarul.
Miniștrii francezi își publică astăzi averile (BBC News). Este parte a ofensivei de moralitate pe care a declanșat-o președintele Francois Hollande cu scopul de a recâștiga încrederea opiniei publice. Mișcarea vine în contextul scandalului care a dus la demisia ministrului pentru buget, Jerome Cahuzac. 
Acesta își bugetase proprii bani într-un cont secret din Elveția. Ca urmare, popularitatea președintelui Hollande a scăzut și mai mult decât o făcuse oricum – șeful de la Elysee este președintele cu cea mai scăzută cotă de încredere din istoria Republicii Franceze. Așa că ordinul este următorul: astăzi, toți cei 37 de miniștri ai Guvernului francez trebuie să-și publice starea finanelor personale pe site-ul ministerelor pe care le conduc. Detaliile sunt aceleași pe care le cunoaștem în România din declarațiile de avere ale demnitarilor români. Având în vedere că măsura nu are tradiție în societatea franceză, ziua de azi e așteptată să aibă mare imact mediatic. Pe lângă afacerea Cahuzac, Hollande are și alte persoane apropiate politic care sunt suspectate de fraudă fiscală. Printre aceștia se numără fostul trezorier al Partidului Socialist care are investiții personale în companii offshore din Insulele Cayman. Tot astăzi este așteptat și un proiect de lege care ar obliga parlamentarii francezi să își publice averile. Hollande vrea să își îndeplinească promisiunea de moralitate pe care a făcut-o în campania dinaintea alegerilor prezidențiale de anul trecut. Între timp însă, problemele economice ale Franței nu-și găsesc rezolvare. RFI
FT: Economia mondială se află în blocaj, incapabilă să susţină o recuperare decentă. Economia mondială se află blocată într-un trend de creştere slabă, incapabilă să susţină o recuperare decentă şi în pericol chiar să încetinească brusc, potrivit unor indicatori calculaţi de cotidianul Financial Times (FT) în colaborare cu Brookings Institution. În pofida pieţelor financiare solide şi a revenirii încrederii în rândul companilor şi 
consumatorilor pe pieţele emergente, indicatorii de ansamblu ai creşterii economice abia s-au mişcat faţă de mijlocul anului 2011. În ultimii aproape doi ani, încercările de revigorare a activităţii economice au fost oprite repetat de date macroeconomice slabe şi criza din zona euro. “Indicatorii arată că economia globlă este incapabilă de creştere accelerată şi se confruntă cu riscul unei opriri bruşte. Singurul lucru bun care poate fi spus despre activitatea economică slabă este că a atins nivelul minim în unele economii cheie”, a declarat Eswar Prasad, cercetător la Brookings Institution. Dovezile privind menţinerea presiunilor la nivelul economiei globale va determina o atmosferaă mai pesimistă la reuniunea de săptămâna următoare a FMI şi Băncii Mondiale. Directorul executiv al FMI, Christine Lagarde, a avertizat deja despre noile riscuri ale unei economii mondiale cu trei viteze, în care unele ţări au o evoluţie bună, altele îşi revin, iar altele au încă probleme. Indicii folosiţi de FT şi Brookings Institution combină date despre activitatea economică, variabile financiare şi indicatori ai încrederii dintr-un număr mare de ţări. Faţă de evoluţia din mjoritatea statelor dezvoltate economic, SUA ies în evidenţă pozitiv, notează FT, însă chiar şi în cea mai mare economie a lumii indicatorii privind activitatea şi încrederea rămân la niveluri mult reduse faţă de normal. Încetinirea multor economii emergente, înregistrată anul trecut, pare că va continua, în contextul climatului extern dificil şi a posibilităţilor limitate de a susţine activitatea economică, a spus Prasad. Datele pentru China rămân solide şi indică o stabilizare a avansului economic. În alte economii emergente, precum Argentina şi Brazilia în America Latină, persistă semnele unei alunecări către stagnare. La periferia zonei euro, indicatorii activităţii economice din Irlanda, Portugalia, Italia şi Spania vor rămâne sub mediile istorice, în pofida unei îmbunătăţiri uşoare în ultimele luni. Ziarul Financiar.
Nicio nouă pană în cazul NSU. Vechea Republică Federală Germania se confrunta în anii 70 ai secolului trecut cu terorismul exclusiv de stânga. Crimele, răpirile şi atentatele cu bombă ale Fracţiunii Armata Roşie (RAF) au pus statul la grea încercare şi organele represive au răspuns cu tot ce aveau la dispoziţie. Statul a recurs la operaţiuni poliţieneşti de căutare la scară 
naţională, la misiuni ale recent înfiinţatei unităţi antiteroriste speciale, GSG 9, în scopul eliberării unor ostatici. În plus, guvernul a refuzat să negocieze cu teroriştii, mergând până acolo încât l-a sacrificat pe preşedintele patronatului german, Hans-Martin Schleier, răpit şi executat de militanţii RAF. Inamicul era pe atunci de extremă stângă şi toţi – clasa politică, justiţia, poliţia şi serviciile secrete – au făcut front comun împotriva “terorii roşii”. Dar, pe cât de intransigent s-a dovedit statul german cu 40 de ani în urmă, pe atât de delăsător pare a fi acum, când trebuie traşi la răspundere vinovaţii pentru cele 10 crime comise de membri ai celulei clandestine neonaziste NSU în intervalul 2000-2007. Este greu de crezut, dar din anul 1990, anul reunificării Germaniei, şi până acum, aproape 150 de oameni au devenit victime ale terorii de extremă dreaptă. RAF nu a fost niciodată atâta de ” eficientă”. Aparent, anchetatorii au suferit de miopie, refuzând să ia act de existenţa unei extreme drepte criminale în Germania. Negustori de legume, croitori, proprietari de dughene au fost ucişi fiindcă proveneau din Turcia. Motivul crimelor a fost ura. Pe cât de hotărât a intervenit odinioară statul pentru a eradica terorismul de stânga, pe atât de diletant s-a dovedit în lupta contra extremei drepte. Multe dintre victime ar mai fi astăzi în viaţă dacă autorităţile ar fi acţionat cu profesionalism. Crimele au fost cercetate separat, mult mai târziu s-a constatat că poartă aceeaşi semnătură. Apoi, serviciul secret intern, Verfassungschutz, organizat pe landuri federale, nu a făcut schimb de informaţii la nivel federal. Fiecare a păstrat ceea ce aflase pentru el. Probe ADN prelevate la locul crimelor nu au fost comparate, iar poliţişti de provincie căutau spărgători de bancă în loc de terorişti. Faptul că membrii, în număr de trei, ai celulei teroriste NSU comiteau spargeri pentru a-şi finanţa acţiunile ucigaşe a scăpat anchetatorilor. Neonaziştii au fost în general priviţi ca nişte rătăciţi inofensivi, incapabili să ucidă sistematic. Iar căutarea, ani îndelungaţi, a autorilor crimelor în mediul turcesc sau printre kurzi trebuie să li se fi părut rudelor victimelor o adevărată batjocură. Poliţia vorbea pe atunci de o “delincvenţă mafiotă” şi de “răfuieli între bande rivale”. Abia după cea de-a noua crimă din totalul celor zece asasinate, anchetatorii au început să bănuiască existenţa unei motivaţii de extremă dreaptă. Integral la Deutsche Welle
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Buna ziua
In Venezuela a castigat Nicolas Maduro, urmasul lui Chavez.
http://www.bbc.co.uk/news/world-latin-america-22149202
Buna,
Nu este o surpriza. Parerea mea ca era de asteptat. Sa vedem majoritatea!
– Prodi e politicanul occidental care a bagat Romania in UE . (era presedintele comisie UE in perioada 1999 – 2004 . Anul 2004 , cind a fost stabilita intrarea oficiala a tarii in UE incepind cu 01.01.2007 )
– In alta ordine de idei , Romano Prodi a declarat oficial si mai mult de o data ca nu are absolut deloc idea de a candida la presidentie . Cine cunoaste persoana , poate fi convins ca va face exact la fel cum a spus fiind un adept al coerentei intre cea ce spui si cea ce faci . Caracteristica rara in ziua de azi .
– Bunicul Silvio Berlusconi a declarat ca in cazul alegerii lui Prodi ca presedinte , italianii vor emigra in masa . 🙂
Saracul mos cu par transplantat e disperat rau de tot . Stie ca e imposibil sa fie ales el ca presedinte . A declarat ca se multumeste cu postul de prim ministru in un ipotetic guvern de coalitie .
Uneori chiar ca e mai important si mai recomandat sa te ocupi de nepoti decit de politica . 🙂
theophyle, prietenii din Coreea de Nord ne-au dat ţeapă, e mijlocul lui aprilie şi nimic, nimic
sau le-au dat “fraţii” din sud nişte vapoare cu orez să stea calmi sau aşteaptă data de 18, 1+8? 😛
Chinezii nu au fornit carburantul necesar lansarii rachetelor . 🙂 Pentru prima data dar macar asa au priceput toti cine comanda . 🙂