Europa: 11 februarie 2013 / numai carnea de cal lipsea !
| 11/02/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
„The Observer“: Grupări mafiote poloneze şi italiene s-ar afla în spatele scandalului privind carnea de cal. Grupări mafiote poloneze şi italiene sunt suspectate că ar juca un rol major în scandalul privind carnea de cal descoperită în mai multe produse din Marea Britanie care ar fi trebuit să conţină carne de vită, relatează „The Observer“.Surse apropiate Ministerului Mediului, Alimentaţiei şi Afacerilor Rurale şi Agenţiei pentru siguranţa alimentară (FSA) au declarat că burgerii de vită, lasagna şi celelalte produse 
contaminate cu carne de cal sunt rezultatul unei fraude care are o „dimensiune internaţională”. Secretarul de stat pe Mediu, Owen Paterson, din Marea Britanie a declarat că ancheta demarată după ce autorităţile au descoperit carne de cal provenită din România în loc de vită în lasagna marca Findus ar putea face parte dintr-o „conspiraţia internaţională” şi că se aşteaptă să se descopere şi alte produse din carne contaminate după ce primeşte rezultatele analizelor de laborator. Enigma este cu atât mai mare cu cât anchetatorii au descoperit un „circuit comercial complex”, care implică mai multe companii şi ţări europene. Mai mult de atât, experţi din industria sacrificării cailor au declarat pentru „The Observer“ că există dovezi că grupări mafiote poloneze şi italiene desfăşoară scheme frauduloase de milioane de euro pentru a substitui carnea de vită cu cea de cal în timpul procesării alimentelor. Există informaţii potrivit cărora veterinarii şi alţi oficiali care lucrează în abatoare şi fabricile alimentare sunt intimidaţi să eticheteze carnea ca fiind vită, când de fapt aceasta este o alternativă mai ieftină, precum porcul sau calul. Integral in Adevarul.
Ponta: Berlusconi, un Ceaușescu al Italiei. Premierul Victor Ponta a afirmat sâmbătă, la Torino, cu ocazia mitingului socialiştilor europeni pentru susţinerea candidatului Partidului Democrat la poziţia de prim-ministru, că 
pentru Italia o reîntoarcere a lui Silvio Berlusconi ar echivala cu revenirea lui Nicolae Ceauşescu în România, scrie Mediafax. “Pentru noi, alăturându-ne Europei ca ţară fostă comunistă a fost mult mai mult decât a fost pentru dumneavoastră, a fost un vis (…) Berlusconi nu este parte din acest vis, pentru că e un coşmar. Nu mi-aş putea imagina Italia cu Berlusconi la putere din nou, aşa cum nu-mi pot imagina România cu Ceauşescu înapoi. Acest trecut trebuie să rămână acolo, iar ceea ce este important este viitorul”, le-a spus Ponta, în limba italiană, celor adunaţi la Torino. El a precizat că în mod obişnuit nu optează pentru a vorbi în italiană deoarece accentul sicilian pe care îl are poate crea confuzie. Ponta a mai afirmat că este sigur că Pier Luigi Bersani, candidat pentru poziţia de premier al Italiei, este şansa cea mai bună nu doar pentru italieni, ci şi pentru cei peste un milion de români care trăiesc şi muncesc în această ţară. “În septembrie, înaintea campaniei electorale în România, PPE a venit la Bucureşti să susţină (PDL, n.r.), dar nu a ajutat, pentru că noi am obţinut 60% din voturi. Tot mai multe partide din PPE vorbesc de mai multă Europă, dar am văzut ieri ce se întâmplă şi ce înseamnă pentru ei: mai multă Europă, mai puţini bani pentru UE. Mai multă Europă pentru cine?”, a întrebat retoric premierul. De asemenea, preşedintele PES Serghei Stanişev a făcut referire la victoria USL la alegerile parlamentare, notând în acest sens victoria lui Victor Ponta la scrutinul de anul trecut. “Timp de şapte ani Europa a fost ţinută sub sclavie de conservatori şi de politicile acestora concentrare doar pe austeritate, de politicile care ucid solidaritatea şi sensul unui destin comun al naţiunilor europene. Ei au condus prin divizare socială, asta a făcut Berlusconi în Italia, a divizat societatea. (…) Trebuie o schimbare reală şi trebuie să arătăm că în calitate de progresivi putem demonstra asta. Orientarea în Europa se schimbă în direcţia noastră, dar trebuie să fim împreună şi ne susţinem pentru a obţine aceste rezultate. Este fără îndoială, în ultimul an am avut succese electorale în Franţa, în Slovacia, în România – unde Victor Ponta a avut o victorie briliantă. Anul acesta, în Italia va fi startul”, a susţinut preşedintele PES. RFI
Polonia, cea mai puternică economie est-europeană, va primi din bugetul UE pe 7 ani 2.800 euro per capita, în timp ce României şi Bulgariei le revine mult mai puţin. Polonia, cea mai mare economie din Europa de Sud-Est, a negociat pentru perioada 2014-2020 alocări de 106 miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 2.800 de euro pe cap de locuitor, şi este astfel cel mai mare câştigător din regiune în negocierile pentru bugetul pe termen lung al UE. România va primi 40 miliarde euro, sau 2.100 de euro per capita, în timp ce Bulgariei îi vor reveni 15 miliarde de euro, sau 2.030 euro 
per capita. Polonia, singurul stat din UE care nu a intrat în recesiune în timpul crizei economice mondiale, va primi 72 miliarde euro în fonduri de coeziune, care vor fi folosite în principal pentru proiecte de infrastructură, şi 28,5 miliarde euro pentru politica agricolă comună, scrie publicaţia online thenews.pl. “Aceasta este una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea”, a declarat premierul polonez Donald Tusk după summitul UE de joi şi vineri. Deşi bugetul pentru 2014-2020 este cu 38 miliarde euro mai redus în termeni reali comparativ cu exerciţiul pentru cei şapte ani anteriori, Polonia va primi cu patru miliarde de euro mai mult. “Am primit 102 miliarde euro pentru perioada 2007-2013, iar acum ne revin 106 miliarde euro”, a mai spus Tusk. Din cel mai mare beneficiar al fondurilor de la bugetul UE, Polonia va deveni, probabil, contributor net din 2020, pe măsură ce economia se dezvoltă. Preşedintele Bronislaw Komorowski a descris negocierile pentru buget ca fiind “ultima mare oportunitate de a accelera dezvoltarea şi de a reduce decalajul avut faţă de ţările mai dezvoltate”. “În schimb trebuie să fim disciplinaţi şi să nu cheltuim bani pe consum, ci pe proiecte de dezvoltare”, a spus preşedintele. Bulgaria va primi în total 15 miliarde euro, din care şapte miliarde euro sunt fonduri de coeziune, potrivit Novinite. Cifra include o creştere de 1,5 miliarde euro a fondurilor destinate agriculturii şi 260 miliarde euro în compensaţii pentru dezafectarea celor patru reactoare ale centralei nucleare de la Kozlodui. Premierul Boiko Borissov a declarat în timpul summitului de joi şi vineri că a primit de la preşedintele Consiliului European Herman van Rompuy şi de la cancelarul german Angela Merkel asigurări că Bulgaria va primi cel mai mult dintre statele UE în raport cu contribuţia la bugetul blocului comunitar. Integral in Ziarul Financiar
The Guardian: Profima S.A., centrul ocult al spălării banilor. The Guardian a publicat o anchetă explozivă potrivit căreia Vaticanul a construit în secret un vast imperiu imobiliar datorat, în parte, banilor proveniţi de la regimul fascist al lui Mussolini. În replică, L‘osservatore Romano a reacţionat descriind milioanele investite de Vatican în efortul de război al Aliaţilor. „Un adevărat fluviu de bani“. Papalitatea foloseşte un paradis fiscal pentru crearea unui portofoliu internaţional de 500 milioane lire sterline, cu proprietăţi 
imobiliare în Marea Britanie, Franţa şi Elveţia. Puţini turişti aflaţi în trecere prin Londra ştiu că sediul Bulgari, casa de bijuterii de înaltă clasă,de pe New Bond Street sau al bogatei bănci de investiţii Altium, aflat între piaţa Saint-James şi Pall Mall aparţin Sfântului Scaun. În 2006, Vaticanul a investit aproape 18 milioane euro pentru achiziţionarea imobilului din Saint-James Square. Aceste clădiri de birouri aflate într-unul din cartierele de lux ale Londrei, fac parte dintr-un surprinzător complex comercial de bunuri aparţinând imperiului Vaticanului. Cotidianul britanic arată că, în spatele unei structuri de societăţi off-shore, portofoliul internaţional al Bisericii Catolice a fost construit în timp, utilizând la început banii daţi de Mussolini în schimbul recunoaşterii pontificale a regimului fascist italian în 1929, anul semnării Acordurilor de la Latran. Papa Pius al XI-lea a recunoscut guvernul Italiei fasciste iar Il Duce a recunoscut suveranitatea Vaticanului. Şi a adăugat şi o donaţie, după unele surse în valoare de 750 milioane de lire. The Guardian nu precizează o sumă, dar a calculat la cât se cifrează astăzi averea adunată prin plasamentele efectuate cu acei bani – în jur de jumătate de miliard de lire sterline, adică 600 milioane euro. În timpul celui de-al doilea război mondial, o parte a acestei averi s-a deplasat în Elveţia, de unde, puţin câte puţin, a servit la achiziţionarea de bunuri imobiliare. Suma donată a fost rapid investită de Vatican. Din 1931, Bernardino Nogara, consilierul financiar al Papei, a decis crearea unei companii off-shore în Luxemburg pentru a masca operaţiunile pe continent. Surprinzător pentru unii este timpul îndelungat în care Vaticanul a reuşit să păstreze secretul milioanelor lui Mussolini. Blocul din St. James’s Square a fost cumpărat de o companie, Colombie Grolux Investments Ltd, care mai deţine şi alte proprietăţi în Marea Britanie. Registrele publice ale Companies House nu divulgă adevăratul proprietar al societăţii şi nici nu face vreo menţiune despre Vatican, dar enumără doi acţionari de paie, doi bancheri, catolici, eminenţi. Aduce integral Romania Libera
Un compromis alambicat. Graţie unei formule bizantine, acordul asupra bugetului 2014-2020, semnat în 8 februarie, le-ar putea permite celor 
Douăzeci şi Şapte de state membre să-şi salveze onoarea. Însă reducerile adoptate ar putea să se dovedească dificil de implementat, scrie presa europeană.
După un summit demarat cu întârziere, o noapte de negocieri şi de multiple discuţii în care interesele naţionale au prevalat asupra oricărei alte consideraţii, cei douăzeci şi şapte şefi de stat şi de guvern ar trebui să fi găsit un acord asupra bugetului Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020.
Acest Consiliu European s-a rezumat la “o negociere şi la o vânătoare de afaceri profitabile”, remarcă Trouw. Cotidianul olandez aminteşte că presiunea exercitată pentru a găsi un acord era importantă, însă să liderii se temeau mai ales de explicaţiile pe care ar fi trebuit să le ofere opiniilor publice naţionale:
ei fac totul pentru a ieşi împreună din necaz, căci în joc se află însăşi credibilitatea Uniunii. În plus, acest buget pe termen lung este o condiţie pentru a putea investi în proiecte de infrastructură şi de cercetare. Iar toată lumea se teme că nu va mai exista o altă şansă înainte de 2014. Între timp, vor avea loc alegeri în Italia, Marea Britanie [un scrutin local] şi în Germania. Liderii europeni nu au chef să recunoască la ei acasă că au cedat prea mult în acest balamuc.
În acest context, pentru “a pune capăt scandalului lor bugetar, europenii s-au decis să facă o subtilă distincţie între cheltuielile promise şi cele cu adevărat realiste”, explică Le Monde:
europenii fac ca niciodată distincţia între creditele de angajament reduse la 960 de miliarde de euro şi creditele de plată, care au ajuns la 908,4 miliarde. Această diferenţă […] ia de data aceasta proporţii excepţionale. Şi pentru prima oară în istoria construcţiei europene, ambele sunt în recul faţă de perioada 2007-2013.
Rezultatul summitului ar putea fi, foarte bine, văzut ca “o victorie a Marii Britanii şi a contribuitorilor neţi la bugetul comunitar”, consideră El País. Cotidianul din Madrid califică compromisul prezentat de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, drept “un joc de contabilitate imaginativă”, şi regretă că:
cele două luni care au trecut între timp nu au servit la calmarea poziţiilor. Dimpotrivă, fiecare s-a încăpăţânat şi mai mult. O dată dispărută orice veleitate pro-europeană, fiecare ţară s-a încăpăţânat să-şi apere propriile interese.
La Berlin, Die Welt judecă rezultatul ca fiind “nu foarte prost, în măsura posibilului”. În mod tradiţional ostil creşterii bugetului UE cu banii contribuabilului, cotidianul salută mai ales reducerile din “dinozaurul din cadrul subvenţiilor UE”: ajutoarele acordate în agricultură.
Tentativa, veche de câteva decenii, de a egaliza calitatea vieţii în cadrul UE, se înscrie de acum înainte mai degrabă în sistemul voluntarist care doreşte să dea o şansă întreprinzătorilor, în loc să conserve statu quo-ul oamenilor politici regionali.
Însă, pentru a fi implementat, previne Le Monde, acest compromis va trebui să fie aprobat de Parlamentul European, care şi el trebuie convins:
Martin Schultz, preşedintele său, riscă să fie contrariat de rigoarea impusă de [primul ministru britanic] David Cameron. El riscă să critice prea marea diferenţă dintre creditele de angajare şi creditele de plată. Pentru el, acest rezultat este echivalent cu generarea de noi deficite, dat fiind faptul că plăţile reale nu vor fi neapărat finanţate de-a lungul anilor. Aduce PressEurop.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
