Europa: 10 ianuarie 2013 / Săracii Europei !
| 10/01/2013 | Autor theophyle Categorii: Stiri Europene |
Ministrul francez al bugetului este anchetat pentru o fraudă veche, infracţiune în eradicarea căreia este un pion principal. Justiţia franceză a decis, în urma unui scandal lansat de mass-media, să deschidă o anchetă preliminară pentru a stabili dacă ministrul bugetului Jerome Cahuzac a fraudat statul – infracţiune contra căreia luptă acum – cu un cont secret din Elveţia pe care demnitarul l-a închis cu mult înainte de a intra în guvern. Deşi 
executivul îl sprijină pe ministru, presa îşi pune deja întrebarea dacă Cahuzac mai poate rămâne în funcţie. Alţi politicieni au fost stigmatizaţi pentru mai puţin de atât. Ministerul Bugetului a salutat ancheta. Scandalul a pornit de la site-ul de investigaţii Mediapart care ar fi descoperit că ministrul a deţinut un cont secret la banca elveţiană UBS timp de 20 de ani până în 2010, scrie The Guardian. Potrivit investigatorilor site-ului, Cahuzac s-ar fi dus în Elveţia pentru a-şi închide contul de acolo cu puţin timp înainte de a fi numit şeful comisiei financiare parlamentare în februarie 2010. Mediapart a dat publicităţii o înregistrare audio în care, spun investigatorii, ministrul îi spune bancherului său că este stingherit de contul din Elveţia. În înregistrare, vocea despre care se spune că este a demnitarului afirmă: “Ceea ce mă deranjează mai mult este că încă mai am un cont deschis la UBS, iar UBS nu este chiar cea mai secretoasă bancă”. Cahuzac neagă acuzaţiile lansate de Mediapart şi faptul că vocea din înregistrare este a lui. De altfel, ministrul a atacat site-ul în justiţie pentru calomnie. Ministerul Bugetului a salutat ancheta justiţiei, apreciind că astfel i se va permite lui Cahuzac să-şi demonstreze “totala nevinovăţie în faţa acuzaţiilor absurde”. Dar afacerea Cahuzac reprezintă o lovitură dată credibilităţii guvernului condus de preşedintele francez François Hollande, care a promis în campania prezidenţială că executivului său nu i se va putea reproşa nimic. În afară de propriile mustrări de conştiinţă, nimic nu-l poate obliga pe demnitar să demisioneze, chiar dacă este inculpat, deoarece, potrivit legii franceze, un ministru nu poate fi demis decât din motive precum o boală, demenţă, şedere prelungită în străinătate şi nu judiciare. Însă politicienii francezi nu ţin cu dinţii de aceste prevederi pentru a-şi păstra postul. La presiunea opiniei publice sau din cauza gălăgiei făcute de opoziţie, miniştrii incriminaţi au plecat de cele mai multe ori. Problema demisiei este una pur etică, scrie L’Express.Integral in Ziarul Financiar.
Criza măreşte diferenţele dintre bogaţii şi săracii din UE. Criza economică, care a afectat grav sistemele de ajutor social de care beneficiau milioane de oameni, creează diferenţe din ce în ce mai mari între statele membre, arată un raport al Comisiei Europene. „Cele mai multe sisteme de ajutor social şi-au pierdut capacitatea de a proteja veniturile familiilor 
împotriva efectelor crizei“, a declarat comisarul european pentru Muncă, Laszlo Andor. Cei mai afectaţi sunt tinerii, şomerii şi mamele singure din statele membre din estul şi sudul UE. Laszlo Andor, care a prezentat analiza anuală a Comisiei privind problemele sociale şi şomajul în 2012, a spus că îmbunătăţirea concepţiei sistemelor de ajutor social „poate creşte rezistenţa la şocurile economice şi facilita o ieşire mai rapidă din criză“. Analiza Comisiei Europene arată, printre altele, că statele membre care cheltuiesc cel mai mult pentru sistemele de ajutor social nu sunt cele care au cea mai mare datorie publică. Studiul mai arată că o mai mare protecţie socială, cum ar fi ajutor pentru îngrijirea copilului pentru mamele singure, şi standarde bine gândite care dau acces la beneficii în vremuri dificile pot contribui la reducerea şomajului, care a ajuns la cotele de acum 20 de ani. Aproape 19 milioane de oameni sunt oficial şomeri în zona euro, potrivit ultimelor cifre publicate de biroul de statistică al UE. „Tot progresul pe care îl făcusem în ceea ce priveşte reducerea şomajului a fost anulat de criza economică”, arată raportul. Chiar înainte de începutul crizei, în 2008, media şomajului în UE era de 7,1%, iar datele recente arată că această cifră a crescut la 10,7%, iar în zona euro a ajuns la 11,8%. Şomajul pe termen lung afectează acum peste 42,5% din şomeri şi este în creştere, unul dintre motive fiind nepotrivirea dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii în ceea ce priveşte calificările. Ţările cu cel mai mic nivel de şomaj pe termen lung sunt acelea care furnizează servicii de training şi de consiliere privind cariera, cum ar fi Danemarca şi Luxemburg. Astfel de programe sunt aproape absente în ţările baltice şi în Grecia unde criza de joburi este foarte mare. Integral in Adevarul.
Criza socială din Europa, tot mai profundă. Raportul UE privind starea societăţii în zona Euro trage un serios semnal de alarmă. Reprezentanţii Comisiei constată o distanţare tot mai periculoasă între nord şi sud, mai ales în când e vorba de şomaj sau sărăcie. Criza economică de durată lasă urme adânci 
în Europa. Nu doar rata şomajului atinge cote tot mai ridicate, dar şi sărăcia se extinde cu rapiditate. Tot mai mulţi oameni trăiesc la limita subzistenţei. În raportul oficial, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor, arată că “veniturile famililor au scăzut în paralel cu creşterea riscului de a sărăci.” Sărăcia nu afectează în egală măsură diversele categorii sociale. Mai ales tinerii, femeile şi mamele singure sunt în pericol de a trăi pe tremen lung în sărăcie. În primele momente ale crizei, Comisia Europeană şi statele UE sperau în efectele miraculoase ale aşa numiţilor “stabilizatori sociali”: sistemele sociale urmau să atenueze căderea liberă a nivelului de trai. Dar, în condiţiile în care încasările provenite din impozite au scăzut iar costurile sociale au crescut, multe state nu mai dispun de instrumentele necesare prevenirii şi combaterii crizei. Austria şi Spania – diferenţe ca de la cer la pământ. Este greu să mai vorbeşti despre valori medii în Europa. Neliniştitor este şi rezultatul celor mai recente studii care atestă că nordul relativ stabil se distanţează tot mai mult de sudul, care continuă să alunece în zone negative. Rata şomajului, de exemplu. Dacă în Austria Eurostat înregistra 4,5 procente, în Spania, deţinătoarea unui nedorit record, nu mai puţin de 26,6 la sută din cetăţenii activi nu îşi găsesc un loc de muncă. Şi mai afectaţi sunt tinerii: peste jumătate din grecii şi spaniolii ieşiţi de pe băncile şcolii nu au unde să muncească. Oficialul european Andor este de părere că la originea acestor îngrijorătoare date se află lipsa pregătirii sau orientarea greşită a tinerilor în alegerea unei meserii. “În Europa de Sud şi de Est calificările nu corespund locurilor de muncă existente şi situaţia s-a înrăutăţit.” Multe state se află într-un cerc vicios în care şomajul, scăderea impozitelor, reducerea investiţiilor şi recesiuea afectează grav economia. Există şi state unde veniturile pro familie au crescut: este cazul Germaniei, Franţei şi Poloniei. Integral la Deutsche Welle
Mario Monti critică forţele de stânga şi promite reducerea impozitelor. In Italia, premierul demisionar al Italiei, Mario Monti, susţine că este de partea poporului şi că cei de stânga, “care sufocă dezvoltarea”, au determinat majorarea taxelor. Premierul demisionar asigură totuşi că taxele vor scădea pe viitor. Declaratiile vin cu aproximativ sase saptamani inainte de 
alegerile legislative, alegeri care se desfasoara intr-o perioada în care rata şomajului în randul tinerilor (15-24 ani) din Peninsula este de peste 37%, iar peste 60.000 de tineri pleaca anual din Italia in strainatate pentru a gasi un loc de munca mai bun. Potrivit lui Mario Monti, urgenţa financiarã din Peninsulă s-a încheiat, dar nu şi cea economicã. Pentru a depăşi aceste urgenţe foarte grave, „reformatorii trebuie sã se mobilizeze’”, consideră Monti, referindu-se la apropiatele alegeri legislative din februarie 2013. Pentru prima dată şi contrar a ceea ce face în prezent, Mario Monti a promis cã va reduce impozitele, aceasta deoarece este de partea poporului.. În acest context, profesorul de economie a explicat că de fapt a fost „constrâns” sã mãreascã taxele”’întrucât unii iresponsabili au provocat situaţia financiarã” pe care a gãsit-o când a ajuns în fruntea executivului, adica in noiembrie 2011. Într-un mod delicat Monti l-a atacat pe predecesorul său, Silvio Berlusconi şi critică forţele de stânga. La alegerile legislative din 24 şi 25 februarie, Mario Monti este susţinut de o coaliţie de centru. Atât el, cât si rivalul sãu, Silvio Berlusconi, au intrat – neoficial in campanie, acceptand sa dea interviuri la toate posturile de televiziune. Daca in cazul lui Monti, se promoveaza imaginea unui politician onest, Berlusconi apare insa si in alte contexte: ba cu cele patru procese ale sale, ba cu noua sa logodnica – prezentatoarea TV Francesca Pascale, in varsta de 27 de ani, ba – mai nou – ca victima a divortului cu sotia sa, Veronica Lario. Careia trebuie sa i plateasca 36 de milioane de euro pe an. Tribunalul din Milano a decis ca Veronica Lario să primească aproximativ trei milioane de euro pe lună (100.000 de euro pe zi), cuantumul indemnizaţiei ridicându-se la 36 de milioane de euro pe an, iar Silvio Berlusconi va păstra întregul patrimoniu imobiliar. Integral la RFI.
Le Monde: românul, sinonim cu săracul şi exclusul, noua oaie neagră şi ţap ispăşitor din societatea franceză. Adjectivul “român” a ajuns să desemneze în Franţa, ca un stigmat, “săracul, inoportunul, izolatul şi exclusul”, iar substantivul se asociază cu persoana care “cerşeşte”, “întinde mâna pentru a-şi satisface viciul, pentru a cere ceea ce lumea îi refuză”, 
comentează istoricul de artă francez Colin Lemoine, într-un articol apărut pe pagina de internet a publicaţiei Le Monde. Dar ce s-ar întâmpla dacă “românul” ar fi înlocuit cu “arabul”, “negrul” sau “evreul”, se întreabă el retoric. Reamintind de afirmaţiile recurente despre români de la televiziune făcute de unii comici francezi, precum Jamel Debbouze şi Jonathan Lambert, eseistul scrie că românul a devenit “noua oaie neagră” sau “ţapul ispăşitor”.Colin Lemoine consideră însă că afirmaţii de genul celor făcute de cei doi comici francezi nu sunt glume, în sensul tradiţional al termenului, ci un mod de a “râde batjocoritor”. Este un râs al “impertinenţei”, “un râs insuportabil, care caută să obţină sufragii”, adaugă el. “Românul a devenit, fără ca responsabilii media să fie mişcaţi de acest lucru, obiectul dominaţiei dezgustătoare, al barbariei retorice, al râsului greţos”, scrie autorul comentariului, citat de Agerpres. Colin Lemoine mai notează că autorii unor astfel de afirmaţii nu ajung în ţara ai cărei cetăţeni devin obiectul glumelor lor, observând, totodată, că niciodată un călător revenit dintr-un teritoriu nou descoperit nu s-a mai gândit să “râdă batjocoritor” pe seama localnicilor.Doctorant la Universitatea Paris IV – Sorbonne, Colin Lemoine este istoric de artă şi coautor, împreună cu Jack Lang, al cărţii “Michel-Ange”, apărută în 2012 la editura Fayard. EVZ.
Instructiuni comentarii:
Pentru a comenta sub identitatea de pe blogul anterior TheophylePoliteia autentificati-va mai intai, apasand pe iconul corespunzator din formular. [ Ex. pentru autentificare Wordpress apasati iconul
]
Contradictii majore in 3 articole consecutive..arata dupa parerea mea haosul general (in opinii si in informatii) chiar si la nivelele mai inalte.
1) Graficul din “Criza măreşte diferenţele dintre bogaţii şi săracii din UE”(app, tocmai Germania lipseste?! in Italia nu sunt date?!) spune altceva decat “Criza socială din Europa, tot mai profundă”, care zice ca sudul o ia la vale. In primul articol harta arata o Spanie “bogata” si o UK la acelasi nivel cu Portugalia.
2) “în condiţiile în care încasările provenite din impozite au scăzut iar costurile sociale au crescut, multe state nu mai dispun de […]”, versus cu “Mario Monti critică forţele de stânga şi promite reducerea impozitelor.”
Mi se pare mie sau liderii europeni nu au nici cea mai vaga idee care sunt cauzele actualelor probleme, si nu au absolut nici o idee de ceea ce trebuie facut?
In mare aveti dreptate. Asta este si cauza pentru care am introdus aceste articole impreuna in aceasta “Revista a Presei” Va sugereez sa cititi peste o ora sau doua postarea mea legata de acest subiect se numeste “Despre declin si apocalipse” 🙂
Salutare.
“tocmai Germania lipseste?! in Italia nu sunt date?!”
Germanii si-au falsificat datele (vezi scandalul recent legat de chestii lipsa din versiunile finale ale unor documente) dovedindu-si inca o data apetenta pentru ipocrizie, iar Italia… e Italia. Un fel de Grecie mai ‘complexa’.
“Mi se pare mie sau liderii europeni nu au nici cea mai vaga idee care sunt cauzele actualelor probleme, si nu au absolut nici o idee de ceea ce trebuie facut?”
Ce trebuie facut probabil ca inca nu, insa din ce in ce mai multi incep a-si da seama ca masurile luate in 2009/2010 au fost cel putin ineficiente/nefolositoare, daca nu chiar daunatoare (iar la vremea respectiva au fost voci, chiar din zona bancara, ce au incercat a atrage atentia asupra faptului). Dar incearca sa gasesti macar un singur functionar european de rang mediu-inalt care sa admita asta public…
Nu e vorba neaparat de contradictii cat de unitati de masura diferite si relative. In articolul din Adevarul se specifica ca (in cazul RO+BG): “Au fost luate în calcul persoanele cu probleme materiale severe, care nu-şi pot permite, de exemplu, să-şi plătească ipotecile, chiriile sau facturile la utilităţi, au dificultăţi în încălzirea locuinţei sau nu-şi permit să plece în concediu.”
Amu’ sa imi fie iertat, cred ca ar trebui totusi sa analizam diferentele majore intre plata ipotecii, plata chiriilor/facturilor, si posibilitatea de a pleca in concediu. Referitor la primele doua poate ar trebui relationate cu spike-ul economic anterior crizei si relationate cifele. Cat despre “sunt sarac pentru ca nu pot sa plec in concediu”, nu cred ca e o unitate de masura tocmai potrivita.
Apoi, de asemenea poate fi inspirat sa se calculeze cum sunt repartizati acesti “saraci” din totalul UE pe tari. S-ar putea ca imagine sa arate altfel.
O zi buna!
Poate o lectura ajutatoare 🙂
Oswald Spengler: Declinul Occidentului
Mda, fiecare cultura a avut sfarsitul caracterizat, mai mult sau mai putin, si de o criza morala, la care societatea “faustica” este foarte susceptibila..probabil. Cu toate acestea, civilizatia occidentala a rezistat la cel mai mari dezastre din istoria omenirii – razboaiele mondiale – insa nu a invatat nimic din ele. Perioada de acum se indreapta periculos de mult spre asemnarea cu cea de dinainte de WW2. Sa speram ca nu vom mai ajunge la lectii similare. Avea Einstein o vorba despre WW3 si 4. 🙂
Nu ar fi rezistat daca nu ar fi existat ‘Planul Marshall”, fara acest plan am fi ajuns foarte rapid la un nou razboi mondial. Singurii care au invatat lectia au fost americanii, care au platit ca nu cumva europenii sa-si scoata ochii intre ei.